Atunci când ai idei de afaceri, dar bani insuficienți, poți accesa fonduri europene ca să îți transformi visul în realitate. Nu toți însă se califică pentru acest lucru, fiind obligatoriu să fie urmați anumiți pași, aduse teancuri de documente și îndeplinite o serie de condiții. Fiind un domeniu nou pentru majoritatea românilor, mulți cred că merge și așa și produc o serie de acte și dau declarații doar cu scopul de a convinge pe cei care au putere de decizie că îndeplinesc toate cerințele ca să acceseze fondurile europene.

Legiuitorul român a luat în calcul posibilitatea că mulți vor umbla cu cioara vopsită și vor face orice ca sa obțină banii din fondurile europene, astfel încât a reglementat în legea penală modul în care această faptă va fi pedepsită. Pentru că mulți au fost prinși cu mâța-n sac și s-a dovedit că au uzat de acte și declarații false pentru a obține fonduri europene, s-a pus problema dacă se va reține aceasta ca singură infracțiune sau în concurs ideal cu infracțiunea de înșelăciune dacă legea veche este mai favorabilă sau în concurs cu infracțiunea de obținere ilegală de fonduri dacă legea nouă este mai favorabilă sau fapta a fost săvârșită sub imperiul ei.

Pentru a dezlega această problemă de drept a fost sesizată ÎCCJ pentru a se pronunța.

Ce prevede legea penală cu privire la aceste infracțiuni?

În Codul penal legiuitorul a stabilit că folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al UE sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Aceeași pedeapsă se aplică și pentru omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute conform legii pentru obținerea de astfel de fonduri, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept a acestor fonduri. Dacă faptele de mai sus au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

În reglementarea anterioară pedeapsa era închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi și dacă fapta avea consecințe deosebit de grave, pedeapsa era închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

În cadrul instanțelor s-au conturat două opinii fiecare la rândul ei cu alte două păreri. Dacă legea veche era mai favorabilă, instanțele au considerat că ne aflăm doar în fața infracțiunii prin care s-au obținut pe nedrept fonduri europene. Alte instanțe au considerat că infracțiunea de mai sus intră în concurs cu infracțiunea de înșelăciune.

Pentru cazurile în care legea nouă a fost considerată mai favorabilă, unele instanțe au reținut că fapta de a obține pe nedrept fonduri europene intră în concurs ideal cu infracțiunea de înșelăciune din noul Cod penal, iar alte instanțe au considerat că intră în concurs cu infracțiunea de obținere ilegală de fonduri.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 4/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 418 din 2 iunie 2016. Analizând textele de lege și specificul infracțiunii, ÎCCJ a analizat cazul în care legea veche este mai favorabilă și a considerat că nu este corect ca instanțele să rețină concurs ideal între infracțiunea de folosire, prezentare de acte sau declarații false ce are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene și cea de înșelăciune.

Știrile juridice arată că atunci când se stabilește încadrarea juridică a faptei într-o infracțiune unică sau în două infracțiuni nu are importanță dacă o parte din suma de bani este obținută din bugetul comunitar și alta din bugetul național, atâta timp cât inculpatul a derulat raporturi juridice doar cu autoritatea contractantă care decide asupra acordării de fonduri bănești.

Nu se poate reține infracțiunea de înșelăciune, pentru că în acest caz inculpatul trebuie să aibă reprezentarea faptului că se află în raporturi contractuale cu bugetul statului căruia îi produce un prejudiciu. Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de înșelăciune, trebuie să existe o intenție directă în desfășurarea unei activități de inducere în eroare a statului român prin care pricinuiește o pagubă statului.

Modul în care legiuitorul a reglementat fapta de obținere pe nedrept de fonduri europene reprezintă o formă atipică a infracțiunii de înșelăciune, astfel încât nu putem susține că ne aflăm în prezența a două infracțiuni. Faptul că ar fi lezate mai multe patrimonii printr-o singură acțiune ilicită, nu poate duce la concluzia că suntem în prezența unui concurs ideal de infracțiuni. Dacă s-ar folosi un singur înscris fals sau inexact pentru a induce autoritatea contractantă în eroare ca să obțină fonduri comunitare, nu s-ar putea săvârși două infracțiuni în concurs ideal.

Dacă legea nouă este cea favorabilă, ÎCCJ consideră că niciuna dintre opiniile instanțelor nu este corectă. Nu se poate reține concursul cu infracțiunea de obținere ilegală de fonduri din actualul Cod penal, pentru că aceasta este un mod aparte de a incrimina anumite moduri de comitere a infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă prin folosirea de mijloace frauduloase.

În cazul acestei infracțiuni paguba este prezumată și nu contează dacă fondurile obținute fraudulos au fost sau nu folosite conform destinației. Această infracțiune sancționează o formă specifică de inducere în eroare comisă prin folosirea sau prezentarea de acte sau date false, inexacte sau incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanțiilor necesare acordării finanțărilor obținute sau garantate din fonduri publice.

Concluzia?

ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că acțiunea de folosire sau prezentare de acte sau declarații false sau inexacte care a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul UE sau cele administrate de aceasta sau în numele ei, constituie o infracțiune unică indiferent dacă legea penală mai favorabilă este cea veche sau cea nouă.