Legea prevede faptul că veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri de natură salarială și se impozitează conform prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Regula este că aceste venituri nu pot fi mai mici decât salariul minim pe economie în raport cu programul de muncă. În plus, nu va fi remunerată munca realizată pentru activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, în caz de calamitate sau voluntariat.

Un aspect care a generat o practică neunitară a instanțelor a fost cel determinat de modul de interpretare a textelor de lege privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal cu referire la posibilitatea înființării popririi asupra veniturilor realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pentru executarea unor creanțe fiscale, altele decât despăgubirile civile la care au fost obligate prin hotărârile de condamnare.

Ce prevede legea?

În vechea reglementare, legea 275/2006 care a fost în vigoare de la 18 octombrie 2006 până la 1 februarie 2014, se prevedea că veniturile realizate în condițiile de mai sus se încasează de către administrața penitenciarului în care persoana condamanată execută pedeapsa privativă de libertate.

Veniturile obținute se împart în următorul mod: 40% din venit revin celui condamnat care poate folosi pe durata executării pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemnează pe numele său și va fi încasat împreună cu dobânda aferentă atunci când este pus în libertate, iar restul de 60% din venit revine Administrației Naționale a Penitenciarelor și constituie venituri proprii. Regula este că administrația penitenciarului are obligația de a aduce la cunoștința celui condamnat posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată pe perioada executării pedepsei.

Conform vechii reglementări, dacă cel condamnat la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligat la plata de despăgubiri civile care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, atunci 50% din cota ce îi revine acestuia (de 40%) va fi folosită pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile.

Conform noii legi, modul de împărțire a veniturilor obținute de cel condamnat la o pedeapsă privativă de libertate este tot de 40% din venit care revine persoanei condamnate care poate folosi pe durata executării pedepsei 90% din acesta, iar 10% se consemează pe numele său la Trezoreria Statului și poate fi încasat la data punerii în libertate, iar restul de 60% din venit revine adminstrației penitenciarului.

Legat de posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat și de aspectul cu privire la plata despăgubirilor civile, au rămas aceleași prevederi ca în vechea reglementare.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 3/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 405 din 30 mai 2016. Practic, ÎCCJ trebuie să spună dacă procentul rămas poate fi poprit pentru executarea unor creanțe fiscale cuprinse în hotărârile de condamnare.

Analizând textele de lege, ÎCCJ consideră că despăgubirile civile, amenzile judiciare, cheltuielile judiciare avansate de stat, cheltuielile judiciare cuvenite părților și sumele de bani confiscate ce nu au fost consemnate la unități bancare au fie natura unor creanțe civile, fie a unora fiscale. ÎCCJ trebuie să precizeze dacă se poate institui măsura popririi pentru recuperarea sumelor de mai sus.

În ambele reglementări s-a stabilit că procentul din sumele de bani cuvenite celor aflați în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată pot fi folosite pentru exercitarea dreptului la petiționare, la corespondență, la convorbiri telefonice, pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei, repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziție de administrația penitenciarului, pentru plata transportului până la domiciliu la punerea în libertate, pentru efectuarea examenului medical.

Știrile juridice prevăd în noua reglementare și posibilitatea de a folosi cota ce îi revine din venituri pentru îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. ÎCCJ constată că și în noua reglementare veniturile realizate de către persoana condamnată pentru munca prestată continuă să aibă o afectațiune specială.

Legea civilă precizează faptul că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.

Analizând prevederile din vechea și actuala reglementare asupra cărora a fost chemată să se pronunțe, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în interpretarea și aplicarea legii 275/2006, veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate nu pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale.

În schimb, cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legii în vigoare, ÎCCJ a decis că veniturile realizate ca urmare a muncii prestate de persoanele aflate în executarea unor pedepse privative de libertate pot fi poprite pentru executarea unor creanțe fiscale stabilite prin hotărârile de condamnare.

Practica unitară

Prin prezenta decizie, se va armoniza și practica instanțelor, nemaifiind lăsată la libera apreciere a judecătorului posibilitatea înființării sau nu a popririi asupra veniturilor realizate de cei aflați în executarea unei pedepse privative de libertate.