Modalitatea în care au fost elaborate anumite articole din Codul penal poate lăsa loc la interpretări, acestea putând fi percepute în două moduri complet diferite. Acest fapt poate face distincția dintre libertate și închisoare, dintre vinovat și nevinovat.

Aceeași situație s-a întâmplat și în cazul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice care prevede că ne aflăm în prezența unei infracțiuni dacă fapta persoanei este exercitată, în public, prin violențe împotriva persoanelor și bunurilor sau prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor. ÎCCJ a fost chemată să stabilească dacă operează dezincriminarea în cazul în care fapta a fost săvârșită doar împotriva unei singure persoane.

Caz practic

În martie 2013 M.A.A. a mers la sala de sport și  a început să se antreneze la diverse aparate. După o vreme, a intrat în sală și R.L.C. care a început și el antrenamentul. La un moment dat, ambii făceau exerciții la aparate apropiate. M.A.A. s-a oprit din antrenament și a ieșit pe culoarul sălii, moment în care a fost împins din spate de R.L.C. În urma acestui incident, M.A.A. a căzut și a suferit răni severe. De față au fost doi martori, unul dintre ei a dorit să sune la numprul unic de urgență, dar R.L.C. l-a împiedicat să facă acest lucru. În urma loviturilor, M.A.A. a necesitat îngrijiri medicale de 7-8 zile.

Pentru fapta sa, R.L.C. a fost condamnat la un an de închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice. Împotriva acestei sentințe, R.L.C. a formulat apel unde a solicitat sesizarea ÎCCJ pentru a stabili dacă pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca violențele, amenințările sau atingerea gravă adusă demnității să vizeze una sau mai multe persoane.

Care este opinia instanțelor de judecată?

Nici practica instanțelor nu este unitară cu privire la acest aspect. Opinia majoritară a instanțelor a fost că ne aflăm în prezența infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, chiar dacă acțiunea inculpatului vizează doar o persoană, pentru că aceasta se răsfrânge asupra tuturor persoanelor prezente. În mod obligatoriu, se cere condiția ca fapta să fi fost comisă în public.

Au fost și instanțe, puține la număr, care au considerat că nu poate fi incriminată fapta dacă este săvârșită doar împotriva unei persoane, pentru că, din interpretarea sa gramaticală, ar rezulta că legiuitorul a folosit pluralul atunci când s-a referit la victimele infracțiunii.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia nr. 9/2016 care  a fost publicată în Monitorul Oficial 356 din 10 mai 2016. Din modul în care a fost formulat textul de lege, ÎCCJ consideră că modalitățile în care poate fi săvârșită fapta (violențe împotriva persoanelor sau bunurilor, amenințări, atingeri grave aduse demnității persoanelor) trebuie săvârșite în public pentru a ne afla în fața acestei infracțiuni.

Știrile juridice arată că, de esența incriminării, nu este numărul de persoane afectate de acțiunea autorului faptei, ci tulburarea ordinii și liniștii publice. Practic, dacă lovirea sau amenințarea sunt îndreptate împotriva unei singure persoane și fapta este săvârșită în public, nu va duce automat la concluzia că ne aflăm în fața acestei infracțiuni. Ceea ce este de esența infracțiunii este să se identifice o tulburare a ordinii și liniștii publice, adică la locul comiterii faptei să fie prezente alte persoane fără să fie necesar ca asupra lor să fie exercitate violențe sau amenințări.

Este adevărat că legiutorul a folosit sintagma „violențe împotriva persoanelor”, dorind să se refere la orice act de violență împotriva oricărei persoane fără să însemne neapărat mai multe acte de violență împotriva mai multor persoane. Și în cazul altor texte de lege, legiuitorul a utilizat pluralul fără să putem trage concluzia că pluralitatea ar fi și o condiție necesară pentru a ne afla în prezența acestei infracțiuni.

Analizând textul de lege, ÎCCJ admite sesizarea și consideră că în cazul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, pentru a fi în prezența infracțiunii, violențele, amenințările sau atingerile grave aduse demnității nu trebuie să fie comise împotriva mai multor persoane. ÎCCJ consideră că este necesar ca violențele, amenințările sau atingerile grave aduse demnității și care tulbură ordinea și liniștea publică, să fie săvârșite în public împotriva unei persoane.

Rețineți că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță pronunțate în baza legii vechi și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Aceste prevederi nu sunt incidente dacă violențele, amenințările sau atingerile grave aduse demnității persoanei care tulbură ordinea și liniștea publică, au fost comise, în public, împotriva unei singure persoane. Practic, în aceasta situație nu operează dezincriminarea.

Unde-i lege, nu-i tocmeală!

Faptul că legiuitorul redactează textele de lege astfel încât acestea dau naștere la interpretări, lasă loc arbitrariului și imprevibilului. Nu cred că este o soluție ca textele de lege să fie redactate în acest mod, lăsând în seama exclusivă a  ÎCCJ să decidă modul în care se va interpreta și aplica un text de lege.

„Suntem egali cu toții în fața legii, dar nu și în fața persoanelor care supravehează aplicarea acesteia.”  (Stanislaw Jerzy Lec)