Imprescriptabilitatea acţiunii în constatarea dreptului la încadrarea în grupele de muncă


Santier-constructii2[1]_144F1AD5067F4C1B99721FB40145BE08

Potrivit unei decizii recente a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 – 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă.

Întrebările care revin din această decizie sunt: Aceasta este o acţiune în constatare obişnuită?, Este prescriptibilă sau nu această acţiune?

Ca urmare a sesizărilor formulate, printr-o decizie s-au lămurit şi aceste aspecte. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 Cod procedură civilă, art. 111 Cod de procedură civilă din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. 2 din Codul muncii, republicat, acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile.

Având în vedere această decizie, partea interesată poate solicita oricând instanţei de judecată, încadrarea muncii prestate în una cele doua grupe de muncă, această acţiune fiind imprescriptibilă.

Această decizie reintregeşte clarificările care au intervenit din partea instanţei în ceea ce priveşte dreptul la încadrarea în grupele de muncă.