După cum zicea și Abraham Lincoln, libertatea nu înseamnă că poți face tot ce-ți trece prin cap, ci doar lucrurile care se cuvin. Juridic, libertatea nu-ți e limitată atâta vreme cât faptele tale nu intră în contradicție cu legile locului. Din punct de vedere moral poți face cam orice cu condiția să nu faci rău absolut nimănui prin acțiunile tale. Aparent e simplu… Doar aparent!

Binele și răul sunt noțiuni ce pot fi interpretate diferit, dar din fericire există un excelent și străvechi principiu de ghidare comportamentală: „ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. Din păcate, pentru unii indivizi morala e un cuvânt necunoscut, pe care nu se obosesc să-l caute în dicționar iar legea este… taman bună de încălcat.

Cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, respectivii călcători de lege ajung, finalmente și previzibil, după gratii. Locurile de detenție au legile lor, de o strictețe sporită. Încălcarea lor poate atrage sancțiuni severe nu doar pentru deținuți, dar și pentru aparținătorii lor sau chiar pentru angajații penitenciarului.

Care-s ultimele noutăți legislative?

În „Monitorul Oficial” 271/2016 a văzut lumina tiparului HG 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Penitenciarele, inclusiv cele speciale, sunt finanțate prin subvenții acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii. S-a statornicit regula neacceptării donațiilor și sponsorizărilor provenite de la persoanele private de libertate sau de la rudele acestora.

Există, însă, și excepții! De pildă, la organizarea unor spectacole, expoziții sau altor manifestări cultural-artistice, deținuții sau membrii lor de familie pot furniza materiale de trebuință pentru realizarea acestora în bune condiții.

După cum rezultă din ultimele știri juridice, personalul din penitenciare va fi dotat, după circumstanțe, cu veste antiînjunghiere, căști cu vizor și scuturi de protecție, putând utiliza pentru intervenție și restabilirea ordinii bastoane de cauciuc, dispozitive cu substanțe lacrimogene, arme cu gloanțe de cauciuc, cătușe, câini de serviciu, alte mijloace de protecție și imobilizare.

Câinii de serviciu vor fi utilizați în activitățile de păzire și escortare a deținuților la punctele de lucru sau la organele judiciare, dar și-n scopul decoperirii exploziblililor și stupefiantelor sau, când situația o cere, la urmărirea evadaților.

Forța fizică poate fi întrebuințată pentru autoapărare, în caz de rezistență fizică activă ori pasivă la aplicarea prevederilor legii sau în cazul evadării unor deținuți. La orice intervenție „în forță” se va ține seama de principiul proporționalității între mijlocul de acțiune și pricina ce l-a făcut necesar. Violența nu va fi întrebuințată fără temei!

La constatarea evadării unui deținut, administrația locului de deținere va înștiința numaidecât organele competente ale MAI, cu furnizarea tuturor informațiilor necesare, în scopul întreprinderii măsurilor necesare pentru capturarea infractorului fugar. Aceleași măsuri vor fi luate și atunci când deținuții au părăsit în mod neautorizat locul de muncă situat în afara perimetrului de deținere.

Ori de câte ori se consideră că-i necesar, deținuții vor trebui să se supună perchezițiilor, acestea constituind măsuri necesare pentru securizarea locurilor de detenție și păstrarea ordinii interioare și a disciplinei. De regulă, perchezițiile vor avea loc între ora deșteptării și ora stingerii, mai puțin în cazul comiterii unei infracțiuni. La percheziții poate să participe și personalul MAI.

 

Periculozitate sporită? Libertate drastic restrânsă!

Deținuții care suferă de tulburări psihice grave decompensate, ce-ar putea constitui o primejdie pentru siguranța proprie sau pentru celelate persoane deținute vor fi internați la secțiile de profil ale unităților medicale, inclusiv în cele aferente sistemului penitenciar.

La ivirea unor crize, se poate recurge la mijloacele de imobilizare, cu avizul medicului. Ori la cazarea vremelnică într-o cameră de protecție, pentru a fi preîntâmpinate autorănirea, vătămarea terților, deteriorarea unor bunuri. Deținuții imobilizați vor fi supravegheați neîncetat iar riscurile de sinucidere ale deținuților cu boli psihice vor fi evaluate periodic.

Întrebuințarea mijloacelor de imobilizare și a armamentului, precum și cazarea deținutului în camera de protecție și monitorizarea cu ajutorul camerelor video trebuie aduse la cunoștința judecătorului de supraveghere a privării de libertate, prin adresă scrisă și cât mai grabnic.

Sistemele de monitorizare la distanță sunt dispozitive tehnice ce îngăduie cunoașterea locației și a deplasării deținuților. Uneori, pot fi întrebuințate și sisteme electronice de supraveghere la distanță. De pildă, atunci când deținutul merge la spitale din exteriorul locului de deținere, pentru acordarea asistenței medicale sau atunci când trebuie să se deplaseze în exteriorul locului de deținere, pentru a participa la activități lucrative. Dacă nu vor accepta să li se monteze sisteme electronice de supraveghere la distanță, unora dintre deținuți nu le vor mai fi îngăduite ieșirile din penitenciar.

Deținuților supuși regimului de maximă siguranță li se aplică măsuri severe de pază, escortare, supraveghere. Le e restrânsă libertatea de mișcare. Chiar și așa pot fi implicați în activități culturale, educative, religioase, de consiliere psihologică, instruire școlară și formare profesională, care să le ofere șansa tranziției către un regim de executare cu un grad de severitare mai redus.

Regimul de maximă siguranță se aplică – inițial – infractorilor pentru care, în justiție, s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 13 ani, celor ce prezintă risc pentru securitatea unității de detenție și acelora condamnați la pedeapsa detențiunii pe viață.

Deținuții supuși unui regim de maximă siguranță ce nu prestează munci, nu participă la programe educative și nici nu urmează cursuri școlare sau de formare profesională  au dreptul la minimum două ore de plimbare zilnică, în aer liber, în curți anume amenajate.

Țelul executării pedepselor privative de libertate e preîntâmpinarea comiterii altor infracțiuni și asistarea deținuților, în vederea reintegrării lor sociale. Ideal ar fi ca penitenciarul să constituie o școală în care să fie deprins măcar ABC-ul moralității. Ca o cerință realistă și esențială, ar trebui ca nicio închisoare să nu mai fie o academie infracțională, în care unii „își dau doctoratul” și pleacă „în producție” iar alții rămân… ca profesori.