Legea oferă posibilitatea fiecărui cetățean interesat să poată obține, în urma unei cereri, informații publice de la o anumită autoritate. Dacă autoritatea sau instituția respectivă refuză să răspundă, cetățeanul poate acționa în justiție respectiva autoritate care va fi obligată prin hotărâre judecătorească să furnizeze informațiile solicitate. Dacă nu se conformează termenului acordat prin hotărârea judecătorească, autoritatea este pasibilă de amendă.

Aceste prevederi din legea contenciosului administrativ au fost adoptate prin legea 138/2014 pentru modificarea și completarea legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe.

În practică, a apărut o problemă care a generat sesizarea ÎCCJ pentru a dezlega această problemă. ÎCCJ trebuia să răspundă la întrebarea: dacă prevederile legii contenciosului administrativ care dau posibilitatea instanței să fixeze o amendă pentru autoritatea care refuză să furnizeze informațiile solicitate de cetățean  în termenul stabilit prin hotărâre se pot aplica și în ipoteza executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a legii 138/2014, adică anterior datei de 19 octombrie 2014?

Caz practic

În februarie 2012 T.M. a formulat o cerere pentru furnizarea de informații publice către președintele Consiliului Județean X. Având în vedere că nu a primit niciun răspuns în termenul legal, T.M. a acționat în judecată pe președintele Consiliului Județean X și, în noiembrie 2012, acțiunea sa a fost admisă, iar pârâtul a fost obligat să îi comunice lui T.M. informațiile solicitate în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Instanța a stabilit o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie în sarcina pârâtului, dacă acesta va nesocoti termenul de 5 zile.

Având în vedere că nu i s-au comunicat informațiile solicitate în termenul stabilit de instanță, T.M. a formulat în februarie 2015 o cerere către biroul de executări civile al instanței și a  solicitat să se stabilească amenda definitivă pentru neexecutarea hotărârii pronunțate în noiembrie 2012.

Sentința în cauză a rămas definitivă în martie 2013 și obligația stabilită în sarcina pârâtului de a comunica informațiile a fost îndeplinită în octombrie 2014 nerespectându-se, astfel,  termenul de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În aprilie 2015 biroul de executări civile al instanței a respins cererea lui T.M. pe motiv că prevederile din legea contenciosului administrativ invocate privind stabilirea cuantumului amenzii au intrat în vigoare la 19 octombrie 2014 și nu se pot aplica unei sentințe pronunțate în 2012.

Împotriva acestei încheieri T.M. a declarat recurs arătând că prevederile din legea contenciosului administrativ sunt de imediată aplicare, iar sesizarea biroului de executări civile al instanței a fost formulată în aprilie 2015, deci ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziții la 19 octombrie 2014.

Care este opinia instanțelor de judecată?

Practica cu privire la acest aspect a împărțit instanțele în două tabere. Unele instanțe au opinat că în cazul executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive anterior datei de 19 octombrie 2014, prevederile în cauză din legea contenciosului administrativ nu se aplică. Aceste consideră că dacă legiuitorul ar fi vrut ca aceste prevederi să se aplice și hotărârilor judecătorești rămase definitive anterior datei de 19 octombrie 2014, ar fi menționat expres acest lucru. Având în vedere că nu se prevede nimic în lege cu privire la acest aspect, se va aplica principiul neretroactivității legii civile noi.

Au fost și instanțe care au considerat că prevederile legii contenciosului administrativ  intrate în vigoare la 19 octombrie 2014 se aplică și în cazul obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive anterior datei de 19 octombrie 2014, pentru că data de referință în funcție de care se stabilește legea aplicabilă este data la care se începe executarea silită.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 3/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 243 din 1 aprilie 2016. Potrivit Codului de procedură civilă rezultă că executarea silită este guvernată de legea în vigoare la momentul la care se declanșează aceasta. Această regulă se aplică indiferent de data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, dacă executarea silită a început după 19 octombrie 2014.

Analizând dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă clar că dacă titlul executoriu care va fi pus în executare a fost obținut pe vechea reglementare, iar cererea de executare silită a fost înregistrată după intrarea în vigoare a noii reglementări, atunci executarea silită va fi guvernată de prevederile noii reglementări.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că prevederile din legea contenciosului administrativ introduse prin legea 138/2014 se aplică și în cazul executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive anterior datei de 19 octombrie 2014.

Nerespectarea hotărârii judecătorești de către autoritatea publică duce la amendă

Trebuie să știți că dacă obțineți o hotărâre prin care autoritatea publică este obligată să încheie/modifice, înlocuiască un act administrativ, să elibereze un act sau să furnizeze informații, poate executa de bunăvoie sentința în 30 de zile de la rămânerea sa definitivă. În caz contrar, puteți cere instanței să îi aplice o amendă pentru nesocotirea hotărârii judecătorești.

Cunoscându-vă drepturile și ce puteți face într-o astfel de situație nu veți păți ca în epigrama lui George Corbu:  „Multe drepturi;între ele/Dreptul de-a urla la stele…”