„Cum poate fi descrisă relația ta cu autoritățile și instituțiile publice?” Iată o întrebare la care fiecare român ar avea, cu siguranță, multe lucruri de spus. Și nu numai de bine, din păcate! În administrația publică sunt lucruri care s-au îmbunătățit în ultimii ani, dar sunt prezente și o mulțime de neajunsuri. Cetățenii au nemulțumiri, însă și oamenii aflați de cealaltă parte a ferestrei ghișeului sau, după caz, în birourile diverselor instituții au destule motive să se plângă.  Nici să fii angajat al statului nu-i floare la ureche!

Cum putem optimiza relația cetățean-autoritate publică? Punând mai multă ordine în lege, simplificând ceea ce e de simplificat și nepierzând din vedere niciodată interesul public, cetățenesc. E nevoie de un Cod administrativ, care să ofere cetățenilor o cale sigură și mai ușoară de a răzbate prin hățișul legislativ, cu evitarea capcanelor birocratice.

În „Monitorul oficial” 237/2016 a văzut lumina tiparului Hotărârea Guvernului 196/2016 pentru aprobarea tezelor preliminare ale proiectului Codului administrativ. Domeniile ce constituie obiectul de reglementare al proiectului Codului Administrativ sunt administrația publică locală și centrală, instituția prefectului și serviciile publice deconcentrate, statutul funcționarului public și statutul personalului contractual din administrația publică, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și exercitarea dreptului de proprietate publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale.

 

Codul administrativ, o prioritate de prim rang

Necesitatea unui Cod administrativ pornește de la existența unor disfuncționalități determinate de legislația în vigoare din domeniul administrației publice locale, vizând normele de tehnică legislativă și continutul legislativ. Principalele disfuncționalități legate de tehnica legislativă sunt inexistența unor definiții unitare ale conceptelor din administrația publică, normele juridice contradictorii, prevederile legislative paralele sau normele juridice neclare și necorelate.

Regimul juridic al actelor emise de către preşedintele statului determină serioase inconveniente atunci când vine vorba despre stabilirea competenţei materiale a instanţelor la care pot fi atacate. Anumite atribuții enumerate de către legiuitor în sarcina Guvernului sunt interpretabile. Unele au un caracter prea general, altele reprezintă mai mult decât simple atribuții. De pildă, emiterea actelor normative (hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență) nu este, de fapt, „o atribuție a Guvernului”, ci însuși modul în care-și exercită atribuțiile Guvernul.

Unele autorități administrative autonome sunt reglementate în legea fundamentală, în vreme ce altele sunt reglementate prin acte normative specifice. Însă, marele număr al acestora și reglementarea separată lasă loc ambiguităților legate de regimul juridic al actelor emise de către respectivele autorități și-al poziției lor în ierarhia actelor normative.

În domeniul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale, atribuțiile variază de la sector la sector. Atribuțiile de inspecție și control sunt prezente alături de atribuțiile de prestare a unor servicii publice. Aceleași entități se ocupă atât de aplicarea legii, cât și de controlul ulterior legat de punerea în practică a legislației.

În domeniul administrației publice locale există necorelări (de pildă la definirea zonei metropolitane), dispoziții paralele în diferitele acte normative (legea administrației publice locale, legea-cadru a descentralizării). Mai există și neclarități legate de răspunderea juridică aferentă adoptării sau emiterii actelor administrative ori de modurile de constatare a suspendării, respectiv a încetării de drept a mandatelor aleşilor locali.

 

Răspunderea personalului bugetar

În administrația publică persistă necesitatea clarificării răspunderii juridice pentru toate categoriile de personal. Indiscutabil, răspunderea penală, civilă, administrativ-contravențională sunt tratate pe larg, în actele normative. Însă, nu același lucru s-ar putea spune și despre răspunderea administrativ-patrimonială. Dezvoltarea cadrului normativ în acest domeniu ar conduce, în mod sigur, la îmbunătățirea serviciilor oferite de către personalul bugetar de toate categoriile, la motivarea și responsabilizarea acestuia!

Cu toate că, în principiu, este prevăzută o răspundere administrativ-disciplinară pentru membrii Guvernului, condițiile de angajare și formele acestui tip de răspundere nu au beneficiat de o reglementare adecvată, amănunțită.

 

Soluții propuse

În domeniul administrației publice centrale, Codul administrativ va dezvolta un cadru juridic unitar, aplicabil unor categorii de autorităţi publice care actualmente nu sunt reglementate decât prin legea fundamentală (preşedintele statului; autorităţile administrative autonome), fiind pus accentul pe regimul juridic al actelor administrative emise.

În ceea ce-i privește pe prefecți, prin Codul administrativ va fi urmărită consolidarea statutului lor juridic (ca reprezentanți ai Guvernului pe plan local), precum și clarificarea rolului constituţional al prefectului de conducere a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor (fiind operată o delimitare mai clară a activității prefectului de cea a ministerelor).

În noul Cod administrativ vor fi definite clar noțiuni cum ar fi „puterea publică”, „funcția publică”, „conflictul de interese”, „funcționarul public”, „personalul contractual”, „contractul de management”. Va fi clarificat rolul și atribuțiile fiecărei categorii de personal care-şi desfăşoară activitatea în autorităţile şi instituţiile publice.

De asemenea, vor fi reglementate mai clar elementele ce privesc exercitarea dreptului de proprietate publică şi privată de către persoanele juridice de drept public. Va fi reglementată mai riguros răspunderea administrativă în privința subiecţilor şi condiţiilor răspunderii administrative și a tipurilor de răspundere contravenţională, disciplinară şi mai cu seamă patrimonială.

Dreptul administrativ constituie un domeniu al dreptului public ce reglementează relaţiile sociale din sfera administraţiei publice. Codul administrativ e hărăzit să reprezinte o lege de bază a administraţiei publice, prin statornicirea unui regim juridic unitar, limpede, coerent, atât pentru autorităţile publice care exercită puterea executivă cât şi pentru autorităţile ce prestează servicii publice ori duc la îndeplinire legile.

 

Avem o legislație încâlcită… Nu suntem singurii!

Din ultimele știri juridice putem afla că simultan cu analiza cadrului legislativ din România – necesară pentru conceperea Codului administrativ, a fost efectuată o analiză comparativă a cadrului normativ din domeniul administraţiei publice existent în alte state membre ale UE, printre care și Franţa, Polonia, Marea Britanie, Germania. În toate aceste state s-a constatat o „inflație de acte normative”, cauzată de frecventele modificări și completări ale legislației. Acest fenomen a determinat dificultăți în aplicare și suprapuneri ale prevederilor.

Așadar, nu numai România se confruntă cu o avalanșă legislativă căreia cetățenii și instituțiile ce se ocupă cu aplicarea legislației îi fac față din ce în ce mai anevoie. Fenomenul are loc și „la case mai mari”. Cu toate acestea, vastitatea legislației, desele ei modificări și caracterul său interpretabil nu constituie circumstanțe atenuante, atunci când este sancționată încălcarea legii.

Nu poți spune niciodată: „iertați-mă, nu știam că așa prevede legea”. Deci, fii tot timpul la curent cu ultimele noutăți legislative din domeniul tău de activitate!