Decizia CCR prin care s-a decis că SRI nu face parte din categoria organelor statului care pot îndeplini atribuția de a efectua supravegherea tehnică și interceptările, a dat peste cap un întreg sistem. Pentru că era necesară armonizarea legislației cu decizia CCR și pentru că s-a considerat că ne aflăm în fața unei situații de urgență, s-a ajuns la concluzia că doar o ordonanță de urgență poate face lumină în acest caz.

Astfel, a văzut lumina zilei OUG 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal care a fost publicată în Monitorul Oficial 190 din 14 martie 2016.

Potrivit legii fundamentale a țării, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență dacă sunt întrunite cumulativ anumite condiții: există o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar urgența este motivată în cuprinsul ordonanței. S-a considerat că fără un act normativ adoptat în grabă ar fi afectată activitatea parchetelor care ar fi lipsite de posibilitatea de a recurge la sprijinul tehnic și la resursele umane care se ocupă de comunicații, fapt ce ar afecta interesul public.

Și totuși, atâta vreme cât Constituția precizează că OUG nu se pot adopta în domeniul legilor constituționale neputând afecta drepturile și libertățile constituționale, de ce s-a ales această soluție care este în dezacord cu legea fundamentală a țării?

Cine se va ocupa de interceptări?

Știrile juridice arată că procurorul pune în executare supravegherea tehnică sau poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției. Pentru realizarea interceptărilor, supravegherii audio, video, a fotografierii se vor utiliza sisteme tehnice adecvate care vor asigura confidențialitatea datelor. În acest sens, furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a colabora cu organele statului pentru a pune în executare mandatul de supraveghere tehnică.

În scopul realizării supravegherii tehnice  vor funcționa în cadrul Ministerului Public, prin detașare, ofițeri sau agenți de poliție judiciară, în limita posturilor disponibile. Detașarea va avea loc pentru cel mult 3 ani cu posibilitatea prelungiri din 3 în 3 ani urmând ca aceștia să fie numiți de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Rețineți că pe durata detașării cei în cauză nu pot primi însărcinări de la organele ierarhic superioare.

Astfel, dispozițiile procurorilor sunt obligatorii pentru ofițerii și agenții de poliție care își păstrează salarizarea avută la data detașării. Rețineți că funcția de procuror, agent sau ofițer de poliție judiciară sau de specialist în cadrul DIICOT este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.

Aceeași Mărie, dar cu altă pălărie!

Aparent pare că OUG a respectat decizia CCR și a enumerat clar care sunt organele care au atribuții în privința supravegherii tehnice și a interceptării. În realitate, o dată cu modificarea prevederilor din Codul de procedură penală, s-a decis și completarea legii privind organizarea și funcționarea SRI.

Astfel, în prezent legea oferă SRI posibilitatea de a fi autorizat să dețină și să folosească mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea și stocarea datelor privind siguranța națională. Pentru a crea un nou organism care să nu se  mai numească SRI, dar care să funcționeze în cadrul SRI, legiuitorul a dat naștere prin această OUG Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor.

Știrile juridice arată că acest centru are dreptul de a obține, prelucra și stoca informații în domeniul securității naționale. Astfel, la cererea organelor de urmărire penală, acest centru va asigura accesul nemijlocit și independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice.

Deși CCR a precizat că este necesar un cadru legislativ clar, previzibil care să nu lase loc la interpretări, OUG arată că, ulterior, printr-un protocol între SRI cu Ministerul Public și MAI se vor stabili condițiile concrete de acces la sistemele tehnice ale organelor judiciare. Până atunci Dumnezeu cu mila!

Actuala lege privind organizarea și funcționarea SRI prevede că organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reținerii sau arestării preventive și nici nu dispun de spații proprii de arest. OUG, însă, le oferă o portiță pentru a-și continua activitatea cu jucăria preferată pe care CCR le-a luat-o:interceptările.

Astfel, actuala OUG precizează că organele SRI pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Legea penală precizează că atribuțiile organelor de cercetare penală speciale sunt îndeplinite de ofițeri anume desemnați care au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Ce-am avut și ce-am pierdut?

Ca să facem o scurtă recapitulare a ceea ce era înainte ca CCR să decidă că SRI nu mai poate face interceptări și ce avem acum după ce legiuitorul a apărut cu această OUG care ar fi trebuit să clarifice cadrul legislativ în acest domeniu.

Anterior deciziei legea nu era clară, predictibilă nu preciza cine poate face interceptările, ce atribuții avea fiecare organ al statului implicat în acest proces. Acum, a fost creată o nouă structură în cadrul SRI care poate obține, prelucra și stoca informații privind securitatea națională și care, atunci când organele de urmărire îi solicită, asigură accesul nemijlocit al acestora la sistemele de supraveghere tehnică. Și actualul cadru legislativ este la fel de neclar, pentru că nu precizează atribuțiile acestui centru, conducerea acestuia lăsând să se înțeleagă că aceste aspecte vor fi clarificate ulterior.

Practic, parchetele vor obține mijloacele tehnice necesare dacă vor apela la acest centru care funcționează în cadrul SRI. Și uite așa, prin intermediul acestui centru, SRI poate pune în executare mandate de supraveghere.

Cu siguranță adoptarea unei legi ar fi presupus un proces legislativ mult mai lung și mai anevoios, astfel încât o OUG părea singura soluție rapidă pentru a contracara decizia CCR. Cel mai probabil, și această OUG va duce la invocarea anumitor excepții de neconstituționalitate, pentru că are prevederi incerte și nu a pus în acord legislația cu ceea ce a decis CCR.

În loc de concluzie

Actuala legislație este la fel de neclară, dă dreptul SRI prin intermediul acestui Centru  Național de Interceptare a Comunicațiilor să-și continuie nestingherit activitatea în domeniul interceptărilor. În plus, SRI s-a ales cu o nouă atribuție: cea de organ special de cercetare penală în cazuri de siguranță națională și terorism.

„Înainte era bine. Înapoi era și mai bine.”  (Murphy)