Pot apărea anumite cazuri extraordinare și de maximă urgență care necesită a fi soluționate printr-o reglementare legală. În acest cazuri, Guvernul poate, conform Constituției, să adopte ordonanțe de urgență, dar are obligația de a motiva în cuprinsul actului normativ urgența.

Nu de puține ori, mulți s-au întrebat cât de urgentă era situația care a generat emiterea unei OUG fără ca Guvernul să lase în sarcina forului legislativ elaborarea actelor normative. O astfel de situație, a fost generată și de OUG 7/2015 privind stabilirea destinației unor bunuri imobile confiscate.

Avocatul Poporului a sesizat CCR susținând că OUG 7/2015 nu este constituțională în integralitatea ei, deoarece Guvernul nu a justificat urgența sau existența vreunei situații extraordinare în elaborarea acesteia.

Ce prevede OUG 7/2015?

Actul normativ prevede că bunurile imobile intrate prin confiscare în proprietatea privată a statului se pot transmite în domeniul public al statului sau altor instituții publice de interes național.

Aceste bunuri se preiau pe bază de proces-verbal de predare-primire care este încheiat de organul de valorificare și instituția beneficiară. Termenul de predare-primire este de maximum 90 de zile de la dat intrării în vigoare a acestei OUG. În cazul în care acest proces-verbal nu este încheiat în cele 90 de zile, atunci bunurile revin de drept în proprietatea privată a statului.

Bunurile imobile confiscate aflate în procedura de valorificare prin licitație publică la data de 16 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a OUG 7/2015) urmeaza regulile vechii legi, a OG 14/2007 până la finalizarea procedurii de licitație publică. În cazul în care procedura de valorificare prin licitație publică nu s-a finalizat cu adjudecarea bunului imobil, atunci se vor aplica prevederile OUG 7/2015.

Care au fost argumentele Guvernului pentru a justifica urgența adoptării OUG 7/2015?

Guvernul a susținut că există o lipsă de spații pentru autoritățile administrației publice sau pentru regiile autonome, mai ales că sunt locații care nu asigură condițiile pentru desfășurarea activității în condiții normale. În plus, există costuri mari cu întreținerea și conservarea bunurilor între data confiscării și cea a valorificării și se impune reducerea costurilor administrative.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 859/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 103 din 10 februarie 2016. CCR constată că această OUG nu a fost aprobată încă prin lege și se referă la posibilitatea ca bunurile imobile intrate în proprietatea privată a statului prin confiscare să poată fi transmise prin HG, în domeniul public și în administrarea autorităților administrației publice centrale, la solicitarea acestora.

Știrile juridice prevăd că bunurile imobile pot fi confiscate potrivit legii penale fiind o măsură de siguranță sau potrivit legii pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Anterior adoptării OUG 7/2015 regimul juridic al bunurilor confiscate era prevăzut de OG 14/2007 care stabilea că acest tip de bunuri intrau în proprietatea privată a statului și erau supuse obligatoriu valorificării. Practic, anterior OUG 7/2015 bunurile confiscate nu puteau fi trecute în proprietatea publică a statului. Nu exista cadrul legislativ pentru ca statul să poată opta pentru păstrarea în proprietatea sa privată a acelui bun imobil sau pentru transferarea acestuia din proprietatea sa privată în cea publică.

Având în vedere prevederile OG 14/2007 era cert că trebuia adoptat un act normativ care să permită posibilitatea transmiterii bunului imobil din proprietatea privată a statului în cea publică.

În mod corect, Guvernul a decis schimbarea cadrului legislativ, însă, fără să justifice urgența situației pentru a putea adopta o OUG. Argumentele aduse de Guvern în sprijinul ideii că această situație trebuia reglementată prin OUG, pentru că era o situație extraordinară, nu este justificată. CCR arată că, potrivit legii fundamentale a țării, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență dacă sunt întrunite cumulativ anumite condiții: există o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar urgența este motivată în cuprinsul ordonanței.

Situațiile enumerate de Guvern nu sunt noi, ele existau de multă vreme fără să iasă din tiparele obișnuite pentru a justifica adoptarea OUG. Pentru a putea rezolva această problemă, se poate adopta de către puterea legislativă un act normativ în acest sens.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Avocatul poporului și a decis că prevederile OUG 7/2015 privind stabilirea destinației unor bunuri imobile confiscate sunt neconstituționale.

Practic, prin această decizie, prevederile OUG 7/2015 și-au încetat aplicabilitatea la 10 februarie 2016.

Cu sau fără urgență?

 Este cert că există situații în care urgența rezolvării unei situații extraordinare duce la necesitatea adoptării unei ordonanțe de urgență. Dar ce faci când vezi că plouă cu OUG-uri? În 2014 Guvernul a adoptat 94 de OUG-uri, iar în 2015 doar 66? Ajungi să crezi că puterea executivă a ajuns să aibă atribuții ale puterii legislative!

Indiferent de numele pe care îl poartă, ordonanțe, hotărâri sau legi probabil că  veșnic o să se mențină/Și la legi aceeași boală;/Le fac cei cu „burta plină”,/Pentru cei cu „burta goală. „ (Vasile Larco)