În existenţa economică a unui asigurător se poate ivi, din variate cauze, un moment foarte dificil. Se spune că tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic. Dar lupta cu greutăţile economice nu-i ceva deosebit de plăcut, mai ales când redresarea implică reducerea autonomiei decizionale şi intrarea sub tutela unei alte entităţi. În cazul asigurătorilor aflaţi într-un impas major, Autoritatea de Supraveghere Financiară este cea care preia cârma şi indică drumul către liman.

Anterior întreprinderii vreunei măsuri de rezoluţie legată de un asigurător, ASF, ca autoritate de rezoluţie, trebuie să se asigure că un auditor financiar va efectua o evaluare corectă, realistă, a activelor şi pasivelor asigurătorului.

În „Monitorul oficial” 79/2016 a fost publicată Norma ASF nr. 6/2016 privind procesul de evaluare şi de luare a deciziilor de rezoluţie. Noul act normativ arată condiţiile ce trebuie îndeplinite de către auditorul financiar ce realizează evaluarea unui asigurător.

 

Ţelurile evaluării

Printre scopurile evaluării se numără analiza modului în care sunt satisfăcute condiţiile de declanşare a rezoluţiei sau condiţiile de reducere a valorii ori de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante. Evaluarea are scopul de-a contribui la fundamentarea deciziei privind acţiunea de rezoluţie aplicabilă, la fundamentarea deciziei privind măsura în care vor fi anulate/diluate acţiunile sau alte instrumente de proprietate şi de a oferi certitudinea că orice pierderi privind activele asigurătorului vor fi asumate complet la vremea aplicării instrumentelor de rezoluţie.

Evaluarea va trebui să fie acompaniată de un bilanţ, de un raport privind situaţia financiară a asigurătorului, de o analiză şi o estimare a valorii contabile a activelor şi pasivelor din bilanţ, precum şi de o listă a soldurilor datoriilor bilanţiere ce figurează în scriptele contabile ale asigurătorului. Potrivit ultimelor ştiri juridice, evaluarea unui asigurător se va realiza în temeiul unei decizii anume emisă de către ASF, în acest sens.

 

Auditorul. Ce condiţii trebuie să îndeplinească?

Auditorul care realizează evaluarea trebuie să satisfacă mai multe cerinţe, în mod cumulativ. Astfel, auditorul trebuie să deţină calificativul maxim ”A”, dobândit la ultima evaluare la care a fost supus de către Camera auditorilor financiari şi să fie persoană juridică. El trebuie să posede o bună reputaţie profesională – locală ori internaţională.

Concomitent, auditorul trebuie să aibă o experienţă profesională internaţională în ceea ce priveşte misiunea de audit pe care o va realiza; trebuie să fi participat în ultimii 5 ani la acţiuni de audit de tipul evaluării calităţii activelor. Auditorul nu trebuie să fie administratorul special, temporar sau de rezoluţie al asigurătorului şi nici să fie auditorul statutar al asigurătorului la momentul selecţiei şi-n timpul evaluării.

Auditorul nu trebuie să fi fost sancţionat disciplinar printr-o decizie definitivă în ultimii trei ani de către autorităţile care monitorizează aceste activităţi şi să nu fi efectuat misiuni de audit statutar la asigurătorul cu pricina în ultima jumătate de deceniu anterioară efectuării evaluării.

De asemenea, el nu trebuie să fi fost sancţionat de către autorităţile din domeniul financiar cu interdicţia de-a activa în domeniu. Trebuie să fi încheiat un contract de răspunere civilă profesională, neaflându-se într-o situaţie de conflict de interese ori de incompatibilitate. Ca persoană juridică, auditorul trebuie să aibă cel puţin cinci angajaţi, membri activi ai Camerei auditorilor. Echipa de audit trebuie să cuprindă cel puţin un actuar.

 

Care sunt obligaţiile auditorului? Dar ale asigurătorului?

Obiectul evaluării îl va constitui integralitatea activelor, obligaţiilor, fiind cuprinse aici rezervele tehnice şi capitalurile asigurătorului evaluat. Conform recentelor ştiri din contabilitate, auditorul financiar va alcătui un bilanţ ajustat, cu două secţiuni.

Una dintre ele se referă la evaluarea activelor potrivit legislaţiei contabile iar cealaltă la evaluarea activelor şi obligaţiilor potrivit standardelor impuse de către Legea privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare.

Auditorul financiar va elabora, la început de evaluare, un plan de lucru, ce va include, ca elemente principale: obiectivele, domeniul de aplicare, descrierea organizării activităţii, dar şi descrierea metodelor şi a instrumentelor utilizate în activitate.

Pe parcursul evaluării, auditorul financiar va trebui să transmită la ASF de două ori pe lună un raport referitor la progresele făcute şi de a participa, la solicitare, la întâlniri lunare cu reprezentanţi ai ASF. În orice moment al evaluării, auditorul financiar poate alcătui un raport complementar, atunci când apreciază că ASF trebuie să cunoască anumite aspecte importante din perspectiva realizării cu succes a misiunii de audit sau aspecte care au un caracter urgent.

Raportul final privind rezultatele procesului de evaluare trebuie alcătuit şi transmis la ASF de către auditor. Parcurgând ultimele ştiri din contabilitate, aflăm că din raportul final privind rezultatele procesului de evaluare nu trebuie să absenteze prezentarea amănunţită a unor elemente precum metodologiile utilizate, domeniul de aplicare, bilanţul ajustat şi scopul evaluării.

La rândul său, asigurătorul aflat în impas are îndatorirea de a-l susţine pe auditorul financiar în înfăptuirea obiectivelor şi îndeplinirea scopurilor evaluării, prin furnizarea, în timp util, a tuturor informaţiilor şi actelor cerute.

Pentru ca planul de rezoluţie să reuşească este nevoie ca, din start, datele problemei să fie exacte, complete, bine cunoscute de cei ce ţi-ar putea furniza un colac de salvare. Ieşirea din impas implică restricţii, sacrificii şi renunţări, dar cu răbdarea treci şi marea. Găseşti un liman, finalmente. Şi chiar de ajungi pe ţărmuri străine, necunoscute, tot este infinit mai bine decât în derivă sau… în adâncuri!