În clasamentul negru al accidentelor rutiere soldate cu morți, România ocupă locul doi fiind depășită doar de Letonia. România înregistrează aproximativ 91 de persoane decedate la un milion de locuitori. Aproape că nu trece o zi fără să aflăm știri despre teribile accidente rutiere în care românii și-au pierdut viața sau au fost răniți.

O problemă care a determinat crearea a două opinii în cadrul instanțelor de judecată a fost cea cu privire la posibilitatea acordării de despăgubiri de către asigurătorul RCA rudelor celui vinovat de producerea accidentului, ca urmare a decesului șoferului produs din culpa sa exclusivă.

Care au fost opiniile din practica instanțelor de judecată?

Majoritatea instanțelor au considerat că membrii familiei șoferului vinovat de producerea accidentului nu pot primi despăgubiri de la asigurătorul RCA, pentru că nu sunt considerați terțe persoane vătămate. Legea obligă asigurătorul RCA să acorde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate unor terțe persoane prejudiciate prin accidente rutiere, cu excepția cazului în care persoana vătămată este chiar șoferul ce poartă culpa producerii accidentului.

Astfel, dacă legea a dispus că șoferul vinovat nu poate primi despăgubiri ca urmare a vătămării sale, ceea ce înseamnă că nici pentru decesul său, rudele lui nu pot primi nimic. Știrile juridice arată că în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru cei aflați în afara sau în autovehiculul care a produs accidentul, cu excepția șoferului.

Aceste instanțe au interpretat prevederile legale în sensul că pot primi despăgubiri soțul/soția sau persoanele aflate în întreținerea proprietarului sau conducătorului auto vinovat doar dacă acestea au fost vătămate/decedate în accident. Practic, pot primi despăgubiri doar dacă au fost victime directe ale accidentului și nu prin prisma relației de rudenie cu șoferul care a produs accidentul.

Alte instanțe au considerat că membrii familiei șoferului vinovat de accident pot primi despăgubiri din partea asigurătorului, chiar și atunci când nu au fost victime directe ale accidentului, dar solicită repararea prejudiciului determinat de moartea șoferului.

S-a apreciat că legiuitorul a dorit să acorde familiei șoferului care a cauzat evenimentul rutier posibilitatea de a primi despăgubiri materiale și morale acoperite de RCA la fel ca cele care s-ar fi acordat victimelor directe ale accidentului. Practic, rudele solicită repararea unui prejudiciu propriu cauzat de suferința cauzată de decesul șoferului vinovat sau de lipsa întreținerii acordate de acesta.

Ce a decis ÎCCJ?

 Având în vedere practica neunitară a instanțelor, a fost sesizată ÎCCJ pentru a stabili modul în care va fi interpretat acest text de lege. ÎCCJ a pronunțat Decizia 23/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 71 din 1 februarie 2016. Dispozițiile acesteia sunt obligatorii pentru toate instanțele de judecată de la data publicării.

Textul care a generat controverse a fost determinat de omisiunea legiuitorului român de a preciza ce tip de prejudiciu poate fi reparat soțului/soției sau persoanelor aflate în întreținerea șoferul vinovat de producerea accidentului. Norma europeană a reglementat pentru aceste persoane dreptul la reparație privind vătămările lor corporale. ÎCCJ trebuie să clarifice dacă legiuitorul român s-a referit la despăgubiri ce pot fi acordate familiei șoferului vinovat de accident doar pentru vătămări corporale directe cauzate de evenimentul rutier sau pentru orice tip de prejudiciu.

Rețineți că au fost cazuri în practică în care membrii familiei șoferului vinovat de producerea accidentului au cerut asigurătorului să le achite propriile prejudicii cauzate de decesul conducătorului auto ( plata înmormântării, a daunelor morale cauzate de dispariția acestuia sau de pierderea întreținerii de care beneficiau ). În toate aceste situații, practica instanțelor a fost unanimă în sensul că aceste despăgubiri se pot acorda doar dacă cei în cauză sunt victime directe ale accidentului.

Regula este că șoferul vătămat sau decedat nu poate răspunde față de sine însuși, pentru că decesul sau vătămarea sa corporală sunt generate de propria sa faptă. Legea prevede că fapta victimei înseși este o cauză ce înlătură răspunderea civilă delictuală.

ÎCCJ consideră că șoferul nu va răspunde delictual pentru prejudiciul imediat pe care și-l cauzează prin fapta proprie sau pentru prejudiciul suferit de membrii familiei sale ca urmare a prejudiciului inițial. Se consideră că asigurătorul RCA nu are obligația de a acoperi prejudiciul moral sau material cauzat rudelor șoferului ca urmare a suferinței cauzate de dispariția acestuia și a întreținerii de care beneficiau.

În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că dreptul la despăgubiri recunoscut soțului/soției sau persoanelor aflate în întreținerea proprietarului sau conducătorului vehiculului asigurat vinovat de producerea evenimentului rutier se referă doar la vătămările corporale, ca victime directe ale accidentului.

Practic, asigurătorul RCA va fi bun de plată dacă rudele șoferului s-au aflat în mașină la data producerii accidentului și au suferit vătămări corporale pricinuite de incidentul rutier.

În acord cu legislația europeană

Nu este o surpriză că, și de această dată, modul în care ÎCCJ decide interpretarea acestui text de lege, nu face decât să alinieze prevederile legislației naționale la cea europeană.    Concluzia ÎCCJ nu face decât să transpună în practica instanțelor din România o decizie europeană care dă dreptul la despăgubiri pentru soțul/soția sau persoanele aflate în întreținerea proprietarului sau șoferului mașinii asigurate  răspunzător de producerea incidentului rutier, doar pentru propriile vătămări corporale cauzate lor în accident, nu și pentru prejudiciile indirecte determinate de vătămarea corporală sau decesului conducătorului auto.