Octavian Paler spunea că „un om are o singură patrie, restul sunt țări.” Probabil că după această vorbă se ghidează și cei care pleacă din țara lor și pribegesc prin lume căutând un loc unde să se așeze, să fie bine primiți, găzduiți și să aibă un trai pe care patria lor nu li l-ar fi oferit nicicând.

Ospitalitatea românilor este binecunoscută încă din cele mai vechi timpuri. Ca și popor, suntem obișnuiți să tot vină străini la noi în țară încă din vremea migrației popoarelor. De-a lungul vremii, mulți străini au trăit în România chiar mai bine decât românii.

În actualul context internațional, este evident că vor continua să vină imigranți dornici să primească protecția și ospitalitatea poporului român. Astfel, legiuitorul român a trebuit să elaboreze anumite prevederi legale cu privire la drepturile de care beneficiază imigranții, ce sume le sunt alocate de către statul român pe durata șederii lor.

În Monitorul Oficial 51 din 25 ianuarie 2016 a fost publicată Hotărârea nr. 14/2016 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.251/2006. Prevederile sale se aplică de la data publicării.

Ce drepturi au imigranții?

Aceștia beneficiază de dreptul de a li se elibera un document temporar de identitate. Dacă acesta nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru a achita taxele aferente eliberării sau prelungirii documentului temporar, el va fi scutit de plata acestei taxe. I se va elibera o adeverință care să ateste calitatea de solicitant de azil și i se va înscrie codul numeric personal atribuit în acest sens.

Știrile juridice arată că aceștia au dreptul la beneficii de asistență socială dacă formulează o cerere în acest sens. Aceștia vor menționa date privind componența familiei, veniturile realizate de membrii acesteia, date privind situația educațională și profesională și informații privind nevoile speciale și situațiile particulare în care se află.

În plus, li se acordă dreptul de a primi acces la piața forței de muncă în aceleași condiții ca și pentru români, după expirarea a 3 luni de la depunerea cererii de azil  și pe durata derulării procedurii de azil în faza judecătorească. Aceștia pot beneficia de măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă și de protecție în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, în aceleași condiții ca și cetățenii români.

Știrile juridice arată că aceștia pot beneficia gratuit, la cerere, de serviciile de mediere,  de informare și de consiliere profesională acordate de agențiile de ocupare a forței de muncă pentru cei care se află în căutarea unui loc de muncă.

Cei care doresc să își găsească un loc de muncă se vor înregistra la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază este stabilită reședința lor în România, conform actului temporar de identitate. Aceștia vor prezenta diplomele sau certificatele de studii care vor fi acceptate doar dacă sunt recunoscute pe teritoriul României.

Aceștia au dreptul să li se deconteze, la cerere, cheltuielile de transport ocazionate de deplasarea la instanța de judecată pentru a participa la termele de judecată (dacă procesul are loc în altă localitate decât cea unde este cazat) și dacă deplasarea se face cu mijloace auto sau tren la clasa a doua. Cheltuielile se vor deconta în baza unei cereri la care se vor atașa biletele de călătorie care trebuie depusă în 5 zile lucrătoare de la data termenului de judecată la centrul regional unde este cazat solicitantul. Aceste costuri se vor deconta după ce se face verificarea în vederea atestării prezenței solicitantului la instanța de judecată.

Ce beneficii materiale obțin cei care solicită azil în România?

Pentru a le acorda toate condițiile să se simtă ca acasă, legiuitorul s-a gândit că aceștia pot beneficia, la cerere, de hrană în limita a 10 lei/persoană/zi, de îmbrăcăminte în limita sumei de 67 lei/persoană/sezon vară și 100 lei/persoană/sezon de iarnă, precum și 6 lei/persoană/zi pentru cheltuieli cu transportul local, servicii culturale, presă, cheltuieli cu produse de igienă personală sau servicii de reparații și întreținere.

Pot fi situații în care capacitatea de cazare în centrele de primire și cazare pentru solicitanții de azil să fie depășită, caz în care Inspectoratul General pentru Imigrări poate acorda o sumă de 450 lei/persoană/lună pentru închirierea unei locuințe și 120 lei/lună/persoană pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere pe perioada verii și de 155 lei/lună/persoană iarna.

Știrile juridice precizează că în cazul familiilor cu 2 membri, suma acordată lunar unei persoane pentru închirierea locuinței scade cu 30%, iar dacă familia are 3 sau mai mulți membri, suma scade cu 40%.

Rețineți că această sumă pentru închirierea locuinței se acordă în prima lună după depunerea cererii, fără să fie necesar să prezinte documente justificative privind închirierea, însă, din cea de a doua lună aceste acte vor trebui prezentate obligatoriu. Dacă persoana în cauză nu se conformează, din a doua lună ajutorul se va suspenda.

Acordarea unui ajutor nerambursabil

Imigranților li se acordă, la cerere, un ajutor lunar nerambursabil care se acordă pentru 6 luni și poate fi prelungit până la 12 luni. Cererea se depune în maximum 3 luni de la acordarea protecției internaționale și sunt trimise spre soluționare până la data de 5 a fiecărei luni la agențiile pentru plăți și inspecție socială. La cerere se vor atașa copii ale hotărârii privind acordarea protecției internaționale în România, ale actului de ședere temporară și o adeverință care atestă înscrierea în programul de integrare.

Acordarea acestui ajutor se poate suspenda pentru 6 luni sau poate înceta ținând cont de situația familială a celor în cauză. Prelungirea acordării ajutorului nerambursabil se face până la expirarea celor 6 luni dacă cei apți de muncă fac dovada că s-au prezentat la agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru a solicita un loc de muncă și nu au refuzat vreun loc de muncă oferit.

Vor fi exceptați de la îndeplinirea condițiilor pentru prelungirea perioadei de acordare a ajutorului nerambursabil cei care au în îngrijire un copil de până la 7 ani, sunt inapți de muncă, fapt atestat de un certificat medical, sunt pensionați la cerere sau urmează o formă de învățământ până la 25-26 ani.

Ospitalitate sau obligativitate?

Legea îi obligă pe cei de la Inspectoratul General pentru Imigrări să comunice cel puțin o dată pe an Comisiei Europene datele cu privire la numărul de persoane care au cerut azil în România.

Având în vedere aceste obligații puse în cârca statului român, nu poți să nu te întrebi dacă este ospitalitate sau obligativitate?