O plimbare prin codru te umple de energie, de bună dispoziţie! De fapt aşa ar trebui să fie. Dacă, însă, vei merge să revezi pădurile pe care “fiind băiet” – vorba lui Eminescu, le cutreierai cu dragă inimă, sunt destule şanse să te umpli de… “energie negativă”. De furie, mai pe şleau! Cum aşa?

Păi, cum să-ţi mai priască plimbarea, când vezi urme de arbori masacraţi la fiecare pas?! La fiecare arbore, trei-patru cioturi. Sau imense parcele defrişate 100%. “Pădure fără uscături nu există”, se zice. Dar, în despădurita Românie, “uscăturile” cu purtare penală au fost prea adesea lăsate în pace.

Nici n-apuci să faci doi-trei paşi prin codrul ce te încânta odinioară prin pacea şi desimile sale enigmatice, că auzi motor de drujbă. Liniştea pădurii se face ţăndări. Când te bucuri că s-au potolit drujbarii, auzi mugetele unui tractor a cărui inimă e gata să crape în efortul de a sui coasta abruptă cu ditamai remorca încărcată de buşteni zdraveni (cum se cer la export).

Ceva mai târziu apare şi o căruţă doldora de lemne mai subţiri (pentru “piaţa locală”), alături de care păşesc împleticit câţiva cetăţeni turmentaţi. Ai zice că-s nişte amărăşteni, de nu te-ar contrazice drujbele performante din dotare. Unii sunt “asistaţi social”, dar au case cu etaj. Bine utilate, finisate. Îi întrebi cum se descurcă cu paralele. Arată, rânjind, spre căruţă, spre buşteni.

Hoţii de pădure mai mici, dar numeroşi, visează să-i întreacă pe hoţii cei mari, ce profită din plin de legile defecte. Scopul tuturor? Înavuţirea uşoară! Nu ştim cât se vor mai bucura de pe urma lemnului furat. Dar e tot mai clar că, ţinând-o tot aşa, ne vor lăsa munţii goi şi dealurile pleşuve.

 

Se va reduce nivelul de toleranţă la hoţie? Trebuie!

Securitatea naţională nu pică din cer! Ea este menţinută prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere drepturilor cetăţeneşti, valorilor constituţionale şi existenţei statului. Să mai adăugăm că absolut toţi cetăţenii români, ca dovadă a fidelităţii lor faţă de patrie, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea securităţii naţionale? Adăugăm! Şi nu întâmplător! Pentru că analizând purtarea unora şi altora dintre concetăţenii noştri vedem cum acţionează mânaţi doar de principiul “după noi potopul”.

După mintea lor, nu contează că românimea viitorului va ajunge “stăpână pe nimic” în propria ţară. Important este să se fure acum tot ce-i de furat din “avuţia naţiunii” (noţiune ce ne reaminteşte de teoriile lui Adam Smith). Oare naţiunea noastră, cuprinzându-i pe toţi posesorii de cetăţenie română, n-are niciun cuvânt de spus atunci când bunurile şi resursele îi sunt distruse, exploatate iraţional şi vândute pe două parale, spre îmbogăţirea unor “băieţi deştepţi” – de fapt o droaie de ticăloşi?

Aşa nu mai merge! Toţi cei care-au acţionat împotriva intereselor naţiunii şi a ordinii de drept trebuie făcuţi să pricepă semnificaţia reală a cuvântului justiţie. Să fie constrânşi să repare pagubele pricinuite şi apoi să-şi ocupe, în tăcere, locurile meritate după grădele, fără a mai pretinde… confort de patru stele.

Legea 51/1991 privind securitatea naţională enumeră o puzderie de fapte care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României. Printre ele se numără acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării, înlesnirea ocupaţiei militare, aservirea faţă de o putere străină, acţiunile ce vizează suprimarea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii ţării, trădarea, acţiunile armate sau alte acţiuni violente ce urmăresc slăbirea puterii de stat. Toate au o puternică coloratură penală!

Parcurgând ultimele ştiri juridice aflăm că deunăzi a fost publicată, în “Monitorul Oficial” nr. 27/2016, Legea 2/2016 privind completarea art. 3 din Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României. Se adună norii a furtună, pentru măcelarii codrilor româneşti!

Din ultimele noutăţi legislative reiese că, de acum, vor constitui ameninţări la adresa securităţii naţionale şi toate acele (in)acţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca urmare periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, apelor, fondului forestier, cinegetic şi psicicol şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, “cu consecinţe la nivel naţional sau regional”.

Din 2007 şi până acum s-au tăiat ilegal păduri de pe o suprafaţă dublă faţă de suprafaţa supusă reîmpăduririi sau în care vegetaţia forestieră s-a regenerat. Pagubele reale au depăşit cu mult cinci miliarde de euro. Prejudiciile de mediu sunt incomensurabile. Care va fi urmarea calificării despăduririlor ilegale ca ameninţări la adresa securităţii naţionale?

O puternică şi mai amplă implicare a Ministerului Afacerilor Interne şi a Serviciului Român de Informaţii în acţiunile de combatere a defrişărilor ilegale şi de identificare a celor angrenaţi în astfel de operaţiuni. Desigur, vor fi luaţi în colimator şi lupii înveşmântaţi în piei de oaie: funcţionarii şi demnitarii care-au închis ochii, din interes, la dezastrul din păduri.

Pentru un supliment de credibilitate şi succes ar fi binevenită şi o înăsprire a tratamentului penal pentru infractorii forestieri. De asemenea, reîmpăduririle ar trebui să se realizeze pe spezele duşmanilor pădurii!