Viaţa economică se complică de la an la an. Concomitent, sporesc şi provocările cărora trebuie să le facă faţă profesioniştii din zona financiar-contabilă. Complexitatea unei probleme financiar-contabile îl poate pune pe specialist într-o postură asemănătoare cu aceea a croitorului nevoit să măsoare de zece ori înainte de-a efectua o singură tăietură a materialului. Uneori, pentru ca lucrarea să iasă bine, este nevoie de verificările şi îndrumările altui meseriaş; de o a doua părere, una independentă şi imparţială.

Auditul statutar presupune evaluarea şi verificarea amănunţită a situaţiei financiare a unei entităţi, cu ţelul de a obţine o perspectivă totală, limpede şi conformă realităţii asupra activităţii financiare a acesteia şi e înfăptuită de specialişti independenţi în contabilitate şi anume de auditorii statutari desemnaţi de conducerea entităţii.

Auditorul statutar este o persoană fizică autorizată de către autoritatea competentă. Firma de audit este o persoană juridică sau altă entitate, indiferent de forma juridică, autorizată să efectueze audit statutar de către autoritatea competentă.

Sub atenta supraveghere a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, Camera Auditorilor Financiari din România e autoritatea competentă ce instituie sisteme eficiente de investigaţii şi sancţiuni pentru a detecta, corecta şi preîntâmpina necorespunzătoarea realizare a auditului statutar.

 

Noutăţi legislative

Decizia 52/2015 pentru adoptarea Procedurii privind investigaţiile referitoare la auditorii statutari şi firmele de audit care efectuează audit statutar a fost publicată în “Monitorul Oficial” 916/10.XII.2015. Potrivit recentelor ştiri din contabilitate, poate constitui subiect de investigaţie orice auditor statutar care are calitatea de membru al Camerei Auditorilor Financiari din România.

Departamentul monitorizare şi investigaţii va efectua investigaţii proprii referitoare la auditorii statutari şi firmele de audit, investigaţii derulate în urma sesizărilor primite de la Comisia de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, investigaţii referitoare la efectuarea auditului statutar în cooperare cu autorităţile competente din alte state, acţiuni de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale şi investigaţii derulate în urma sesizărilor primite de la comisia de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea Profesiei Contabile.

Cei implicaţi în investigaţiile care-i privesc pe auditorii statutari vor ţine seama de reglementările aplicabile, fără a pierde din vedere nici respectarea confidenţialităţii, lucruri pe care le vor face şi experţii cooptaţi în echipa de investigaţie.

Petiţiile sau reclamaţiile pot fi orientate atât contra societăţilor care efectuează audit statutar, cât şi împotriva auditorilor statutari. Investigaţiile proprii se vor derula pornind de la sesizările formulate din oficiu (provenind de la Departamentul monitorizare şi investigaţii), a sesizărilor primite de la orice persoană sau entitate având un interes (poate fi şi o autoritate publică), a sesizărilor primite de la comisia de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea Profesiei Contabile sau a celor venite de la Camera Auditorilor Financiari.

Sesizările vor fi depuse şi înregistrate la secretariatul Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile. Mai apoi sunt transmise la Departamentul monitorizare şi investigaţii.

Sesizările pot fi înaintate fie în scris, fie în format electronic. Din sesizare nu vor lipsi numele şi domiciliul autorului ori denumirea şi sediul persoanei juridice, numele auditorului statutar reclamat sau denumirea şi sediul firmei de audit a cărei faptă e sesizată, sediul profesional al auditorului statutar, descrierea faptei, plus iscălitura autorului sesizării şi data întocmirii. Sesizarea nu conţine aceste informaţii? Nu va fi luată-n seamă!

Potrivit ultimelor ştiri juridice, investigaţia va consta în cercetarea preliminară, convocarea părţilor sau solicitarea de informaţii, investigaţia la faţa locului, întocmirea procesului-verbal al investigaţiei şi întocmirea raportului de investigaţie ori a notei de constatare. La cercetarea preliminară, Departamentul monitorizare şi investigaţii verifică dacă sesizarea prezintă suficiente temeiuri pentru a justifica declanşarea unei investigaţii.

Atunci când reiese că sesizarea nu prezintă suficiente date relevante pentru a justifica declanşarea unei investigaţii, Departamentul consemnează rezultatul într-un raport pe care-l comunică autorului, cu prezentarea motivelor. În cazul în care sesizarea prezintă suficiente date relevante va fi efectuată investigaţia la faţa locului.

Auditorii statutari şi firmele de audit la care face referire sesizarea sunt înştiinţaţi printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire că urmează să fie supuşi investigaţiei la faţa locului. Notificarea va trebui să cuprindă principalele reglementări în baza cărora se realizează investigaţia. Atenţie! La solicitarea auditorului investigat şi pe baza unui motiv temeinic, investigaţia la faţa locului poate fi reprogramată.

 

La faţa locului…

La momentul începerii investigaţiilor la faţa locului, auditorii statutari trebuie să îngăduie accesul echipei de investigaţie la toate documentele solicitate (inclusiv la cele confidenţiale), trebuie să permită comunicarea cu persoanele care au legătură cu sesizarea, să pună la dispoziţia echipei de investigaţie informaţiile solicitate şi să ofere puncte de vedere scrise la cererea echipei de investigatori. Nesocotirea acestor îndatoriri va fi înscrisă în procesul-verbal, reprezentând abatere disciplinară.

Investigaţia la faţa locului va lua sfârşit prin întocmirea unui proces-verbal, din care nu trebuie să lipsească numele auditorului statutar (sau al reprezentantului firmei de audit), adresa, componenţa echipei de investigaţie, numele celor prezenţi (şi calitatea în care participă), obiectivele investigaţiei, faptele constatate, locul desfăşurării, data şi semnăturile.

În decursul a 45 de zile de la isprăvirea investigaţiei la faţa locului, se va proceda fie la alcătuirea unui raport de investigaţie semnat de membrii echipei de investigaţie, dacă sesizările sunt primite de la Comisia de disciplină a Consiliului pentru Supraveghere, fie la întocmirea unei note de constatare semnate de membrii echipei de investigaţie, dacă sesizările sunt formulate din oficiu ori au venit din partea unei persoane interesate, de la Camera Auditorilor sau de la autorităţile publice.

Atunci când nota de constatare conţine aspecte de natură disciplinară săvârşite de auditorul statutar, va fi sesizată comisia de disciplină a Consiliului pentru Supravegherea Profesiei Contabile.

În raportul de investigaţie sau în nota de constatare vor fi cuprinse aspectele sesizate, acţiunile întreprinse, susţinerile părţilor, probele, concluziile legate de (in)existenţa abaterii disciplinare, precum şi sugestii ori recomandări.

Numai cine nu munceşte nu greşeşte. De regulă, auditorii statutari muncesc din greu, aşa că erorile “fără de voie” nu sunt excluse. După cum spunea Epicur, “cunoaşterea erorilor e un început de salvare”. Asta dacă eşti dispus să ţi le asumi şi să le remediezi. Alteori însă, “salvarea” înseamnă sancţionarea drastică, după litera legii, a celui care săvârşeşte abateri în şir, cu intenţie şi fără scrupule!