“Azi un leu la bancă pui, mâine el va face pui”, spunea o reclamă de pe vremuri, menită să-i îndemne pe cei mici să renunţe la clasica puşculiţă şi pe cei mari să nu-şi mai ţină agoniseala la saltea.

Ca s-o spunem pe cea dreaptă, precara educaţie financiară a multor români face ca bruma de bani pe care o câştigă să li se lipească de buzunare… ca apa de gâscă. Oricine ar trebui să aibă o minimă agoniseală, că nu se ştie ce aduce ziua de mâine!

E înţelept să ai ceva bani de-o parte. Însă şi aşa există neajunsuri: inflaţia, riscul valutar (2007: un euro era doar 3,3 lei), dobânzile ridicole, taxarea dobânzilor (2017: toţi românii vor plăti şi CASS pentru dobândă). Mai sunt şi comisioanele, uneori obraznice. Başca riscul falimentului bancar. Bine, însă, că există schemele şi fondul de garantare.

Legea 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare a văzut lumina tiparului în “Monitorul oficial” 918/2015. În scopul garantării depozitelor, în România funcţionează Fondul de garantare a depozitelor bancare.

În calitate de autoritate competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile, BNR va constata, când e cazul, că o instituţie de credit nu este capabilă să plătească depozitul din motive legate de situaţia sa financiară şi nici n-are perspective imediate de a reuşi.

Pentru a căpăta recunoaşterea oficială, schemele contractuale de garantare şi sistemele instituţionale de protecţie vor trebui să depună la BNR o cerere de recunoaştere, laolaltă cu documentaţia aferentă.

Aşa cum reiese din ultimele ştiri din contabilitate, resursele financiare disponibile ale schemelor de garantare a depozitelor trebuie să fie proporţionale cu eventualele lor obligaţii şi sunt alcătuite din contribuţii anuale şi contribuţii extraordinare ale instituţiilor de credit, venituri din investirea resurselor, angajamente de plată, încasări din recuperarea creanţelor schemelor de garantare a depozitelor, împrumuturi contractate de schemele de garantare.

De la data de de 1.01.2016, contribuţiile anuale şi extraordinare datorate unei scheme de garantare a depozitelor vor fi socotite în temeiul volumului depozitelor acoperite în funcţie de gradul de risc aferent fiecărei instituţii de credit participante.

 

Gestionarea schemelor de garantare

Administrarea schemei de garantare a depozitelor va fi efectuată de către persoane juridice constituite sub formă de societăţi pe acţiuni în conformitate cu Legea societăţilor iar calitatea de acţionari ai acestora n-o pot avea decât instituţiile de credit autorizate în România sau într-un alt stat UE.

Resursele financiare ale unei scheme de garantare a depozitelor vor fi întrebuinţate prioritar pentru plata compensaţiilor aferente depozitelor acoperite. Compensaţia e o sumă de bani (situată în limita plafonului de acoperire) pe care schema de garantare a depozitelor o plăteşte fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile.

Potrivit noilor ştiri juridice, resursele financiare disponibile ale unei scheme de garantare a depozitelor trebuie să se afle la un nivel de minimum 0,8% din cuantumul depozitelor acoperite ale instituţiilor de credit participante. Schemele de garantare a depozitelor sunt datoare să investească disponibilul financiar într-un mod suficient de diversificat, la un nivel cât mai mic de risc.

 

Distribuirea informaţiilor

Instituţiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor trebuie să posede sisteme (informatice) corespunzătoare, apte să asigure existenţa permanentă a unei evidenţe complete, exacte, cuprinzând datele ce-i privesc pe deponenţii garantaţi.

Informaţiile necesare pentru identificarea schemei de garantare a depozitelor la care participă instituţia respectivă şi sucursalele sale şi despre categoriile de depozite excluse de la protecţia schemei de garantare a depozitelor trebuie să fie oferite deponenţilor de către instituţiile de credit înainte de încheierea contractului de depozit.

Tot înainte de încheierea oricărui contract instituţiile de credit îşi vor informa deponenţii că datoriile pe care le au faţă de instituţia de credit sunt luate în considerare la calcularea compensaţiei ce li s-ar cuveni.

Instituţia de credit ce se retrage sau este eliminată dintr-o schemă de garantare a depozitelor va trebui, potrivit recentelor ştiri din contabilitate, să-şi informeze deponenţii cu privire la această situaţie în termen de o lună.

Dacă unei instituţii de credit autorizată i s-a cerut rambursarea unui depozit datorat şi exigibil, dar ea n-a putut să-şi onoreze obligaţia de plată, va trebui să informeze BNR-ul în cel mult două zile lucrătoare. BNR-ul va trebui informat cu privire la „motivele neefectuării plăţii şi la perspectivele imediate de îndeplinire a acestei obligaţii”.

Atenţie! Nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia notificării incapacităţii de rambursare şi a celor referitoare la obligaţia transmiterii informaţiilor către schema de garantare a depozitelor e infracţiune. Se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Sau cu amendă.

 

Plafonul de acoperire

Schemele de garantare vor garanta depozitele existente la o instituţie de credit participantă, indiferent de moneda în care sunt constituite. Dacă depozitele constituite la o instituţie de credit devin indisponibile, schemele de garantare a depozitelor asigură plata compensaţiilor, în limita plafonului de acoperire –  fixat la 100 000 euro (echivalentul în lei).

Într-un termen de maximum şapte zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile, schemele de garantare a depozitelor au îndatorirea de-a pune la dispoziţia deponenţilor garantaţi sumele constituind compensaţiile.

Compensaţia va fi pusă la dispoziţia deponentului garantat fără vreo cerere către schema de garantare a depozitelor. Dreptul deponenţilor garantaţi de a-şi primi banii reprezentând compensaţiile cuvenite se prescrie în termen de cinci ani de la momentul la care schemele de garantare a depozitelor au pus compensaţiile la dispoziţie.

Nu vor fi achitate compensaţii pentru depozitele la care n-a avut loc nicio tranzacţie în ultimele 24 de luni şi, simultan, valoarea lor este mai mică decât costurile administrative suportate de schema de garantare pentru efectuarea plăţii.

Dacă deponenţii sunt nemulţumiţi de compensaţiile căpătate pot sesiza schema de garantare a depozitelor pentru soluţionarea situaţiei. Schema de garantare a depozitelor trebuie să răspundă în termen de 5 zile lucrătoare.

A avea sau a nu avea… depozite bancare? Se zice că o treime din câştigurile lunare trebuie investită, o altă treime trebuie agonisită şi ultima treime cheltuită. Pe de altă parte, statul român nu pare să fie fanul celor ce economisesc. Nu trebuie să-l fi citit pe Kiyosaki ca să pricepi că, mai nou, statele nu-l agrează pe strângător, ci pe cheltuitor, pe veşnicul datornic, pe cel care nu lasă banul să zacă.

Economiile se erodează. Acumularea micului capital nu-i încurajată prea tare, dar bine că depozitele bancare sunt (fie şi parţial) protejate. Nu poţi creşte şi trăi la nesfârşit “pe datorie”. Ziua scadenţei soseşte negreşit!