Evocarea anului 2008 le stârneşte unora dintre noi amintiri minunate, dar pentru mulţi alţii el constituie începutul unui lung şir de probleme iscate de criză. Totuşi, economia mondială intrată subit în picaj le-a oferit unor speculanţi neaşteptate “oportunităţi” în materie de investiţii. Lor, criza le-a priit. Le-a adus succes!

La momentul de apogeu al crizei economico-financiare începută în 2008 (pe când economia românească încă mai duduia înşelător), autorităţile competente ale unor state UE au întreprins grabnice şi severe măsuri pentru restricţionarea vânzării în lipsă a unor instrumente financiare.

În vremuri tulburi, “vânzarea în lipsă” poate accelera primejdioasa prăbuşire a preţului acţiunilor, cu precădere al acţiunilor instituţiilor financiare. Măsurile adoptate de către statele UE au variat. Până la apariţia Regulamentului (UE) 236/2012, Uniunea Europeană n-a beneficiat de un “cadru normativ comun care să reglementeze problemele legate de vânzarea în lipsă”.

Regulamentul (UE) 236/2012 privind vânzarea în lipsă şi anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit s-a aplicat la nivelul statelor UE începând cu noiembrie 2012 şi constituie un act care reglementează atât condiţiile şi restricţiile referitoare la realizarea acestor tranzacţii, cât şi dreptul de intervenţie al autorităţilor statale competente asupra desfăşurării tranzacţiilor, prin stabilirea unor restricţii în legătură cu swapurile pe riscul de credit şi “vânzarea în lipsă”.

 

Care sunt noutăţile legislative?

Legea 276/2015 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 236/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind vânzarea în lipsă şi anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit a văzut lumina tiparului în „Monitorul Oficial” 847/2015. Încă din titlu, noua lege pare să ne întâmpine cu noţiuni cam… greu digerabile. Pentru a pricepe despre ce este vorba, e necesar a răspunde la două întrebări. Ce e „swapul pe riscul de credit”? Ce e „vânzarea în lipsă”?

Swapul pe riscul de credit constituie un contract derivat în care o parte achită o primă altei părţi în schimbul unei plăţi în cazul unui eveniment de credit care afectează o entitate de referinţă şi în cazul oricărei alte situaţii de nerealizare a obligaţiilor ce privesc respectivul contract derivat care are consecinţe economice similare.

Vânzarea în lipsă, în raport cu o acţiune sau un titlu de creanţă, constituie o vânzare a unei acţiuni sau a unui titlu de creanţă pe care vânzătorul nu le deţine la momentul încheierii acordului de vânzare, inclusiv o vânzare în cadrul căreia, în clipa încheierii acordului de vânzare, vânzătorul a împrumutat sau a convenit să împrumute acţiunea sau titlul de creanţă în vederea livrării lor la decontarea tranzacţiei.

În sarcina statelor UE sunt stabilite, prin Regulamentul (UE) 236/2012, mai multe îndatoriri. Una dintre acestea e stabilirea autorităţii ce răspunde de cooperarea şi schimbul de informaţii cu Comisia Europeană, cu autoritatea europeană pentru valori mobiliare, precum şi cu autorităţile competente din alte state, comunitare sau nu.

Alte îndatoriri ţin de desemnarea autorităţilor ce răspund de monitorizarea punerii în practică a Regulamentului 236/2012 la nivel naţional, dar şi de statornicirea regimului sancţiunilor ori a măsurilor care se impun la constatarea nerespectării Regulamentului.

Până la apariţia legii pe care-o avem azi în discuţie, la nivel naţional n-au fost reglementate competenţele ce privesc monitorizarea respectării Regulamentului. N-au fost stabilite nici autorităţile ce răspund de schimbul de date. Potrivit ultimelor ştiri juridice, legea cea nouă a fost elaborată în scopul stabilirii condiţiilor de trebuinţă pentru aplicarea acestui regulament.

BNR exercită atribuţii referitoare la gestionarea pieţei titlurilor de stat. De acum, tot Banca Naţională va răspune şi de monitorizarea modului în care este pus în practică Regulamentul 236/2012 cu privire la tranzacţiile ce privesc swapurile pe riscul de credit al datoriilor suverane şi tranzacţiile referitoare la datoria suverană a ţării noastre.

BNR va colabora cu Ministerul Finanţelor şi cu ASF, care trebuie să comunice informaţiile pe care le deţin şi va colecta/procesa orice informaţii utile, inclusiv date cu caracter personal. Potrivit recentelor noutăţi legislative, toate persoanele fizice şi juridice vor trebui să-i pună la dispoziţie, neîntârziat, informaţiile şi explicaţiile cerute.

Ca autoritate naţională competentă, BNR va dispune măsurile necesare şi, la nevoie, va aplica sancţiuni – ţinând seama de circumstanţele reale ale comiterii faptei, faţă de orice persoană fizică sau juridică ce va încălca dispoziţiile Regulamentului 236/2012.

 

Ce fapte se pedepsesc?

În primul rând, e sancţionabilă neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă, de către orice persoană, a îndatoririlor ce-i revin sau încălcarea oricăror restricţii sau condiţii prevăzute de către Regulamentul (UE) 236/2015 pentru desfăşurarea tranzacţiilor în legătură cu datoria suverană emisă de statul român şi swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane.

Apoi, se pedepseşte şi nerespectarea oricăror limitări, interdicţii, suspendări aplicate de către BNR în temeiul Regulamentului şi încălcarea în oricare alt chip a dispoziţiilor privind tranzacţiile referitoare la datoria suverană emisă de statul român şi swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane.

 

Ce sancţiuni aplică BNR?

După faptă şi pedeapsă! Persoana în culpă se poate alege, în cel mai bun (blând) caz cu un avertisment scris. Dacă avertismentul are repercusiuni zero asupra bugetului celui prins “cu ocaua mică”, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre următoarele sancţiuni: amenzi cu o valoare de 1-20% din valoarea tranzacţiei, dacă ea n-a fost notificată potrivit prevederilor Regulamentului 236/2012 ori s-a desfăşurat cu încălcarea unor restricţii ori condiţii prevăzute în Regulament sau cu nesocotirea limitărilor, interdicţiilor, suspendărilor sau a măsurilor dispuse de către BNR, precum şi amenzi ce pornesc de la 1000 lei şi pot ajunge până la 2500000 lei.

De bună seamă că persoana fizică sau juridică ce s-a făcut vinovată nu de una, ci de mai multe fapte numai bune de sancţionat are motive serioase de îngrijorare. Legiuitorul s-a hotărât să fie milos (dar nu prea tare) cu buzunarele celui ce ar merita să capete mai multe amenzi, săvârşind mai multe fapte sancţionabile. Astfel, dacă au fost comise două sau mai multe încălcări, va fi aplicată cea mai grea sancţiune, care poate fi majorată cu până la 50%. Cine va constata faptele? Persoanele anume împuternicite de către BNR!

Atenţie! Fapta oricărei persoane ce obstrucţionează în orice chip exercitarea de către BNR a prerogativelor care i s-au conferit potrivit noului act normativ reprezintă infracţiune. Autorul isprăvii se poate alege cu un odihnitor sejur de 1-3 ani, petrecut “la răcoare”!