Procesul de mondializare avansează cu paşi repezi şi dincolo de politică, de doctrine, de sistemele de gândire concurente, acest lucru devine foarte vizibil la nivel economic. La acest capitol, nimeni nu vrea să rămână codaş. Nici statele şi nici operatorii economici. Totuşi, e limpede că nu toată lumea reuşeşte acest lucru!

În economie funcţionează acel străvechi şi dur principiu potrivit căruia “peştele cel mare îl înghite pe cel mic”, care ar trebui completat prin observaţia că vor supravieţui, reuşind să scape de soarta cruntă de a fi înghiţiţi şi mistuiţi, doar cei care se adaptează din mers. În afaceri, trebuie să aibă o speranţă, de supravieţuire, de succes şi “peştele cel mic”, aceasta fiind supleţea adaptativă.

Dacă ar fi să ne referim la societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi reasigurare, una dintre condiţiile esenţiale pentru supravieţuirea pe piaţă este şi acomodarea la cerinţele de aplicare a unor standarde internaţionale în domeniu. La nivel naţional, legislaţiile încă mai pot diferi într-o mare măsură, dar la nivel comunitar-european şi internaţional, se tinde către cristalizarea unor standarde menite să înlesnească tranzacţiile, activităţile economice.

În privinţa raportării financiare pe care trebuie s-o efectueze entităţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi reasigurare, există deja standarde internaţionale care vor fi aplicate, iniţial în paralel cu procedurile existente, iar ulterior, după scurgerea unui anume timp de acomodare, într-un mod exclusiv.

 

Care sunt noutăţile legislative?

În “Monitorul Oficial” 834/2015 a fost publicată Norma nr. 19/2015 privind aplicarea Standardelor internaţionale de raportare financiară de către societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare, emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

După cum este ştiut, Autoritatea de Supraveghere Financiară exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra societăţilor de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea.

Asigurătorii sunt, după definiţia oferită de către lege, persoane juridice române autorizate să exercite activităţi de asigurare, sucursalele sau filialele unui asigurător dintr-un stat terţ, dar şi sucursale ale unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru UE, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine.

Prin „standarde internaţionale de contabilitate”, se înţeleg, potrivit Regulamentului 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene (privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate), atât standardele internaţionale de contabilitate, cât şi standardele internaţionale de raportare financiară şi interpretările aferente, modificările ulterioare ale acestor standarde şi interpretările aferente, viitoarele standarde şi interpretările aferente publicate sau adoptate de către Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Aşa cum putem afla prin consultarea ultimelor ştiri juridice, recentul act normativ statorniceşte felul în care vor fi întocmite, în scop informativ, situaţiile financiare anuale individuale în acord cu standardele internaţionale de raportare financiară, de către societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare autorizate, reglementate şi supravegheate de către ASF; însă, atenţie, el nu se referă şi la sucursalele cu sediu în România, dar care aparţin unei societăţi de asigurare, asigurare-reasigurare ori de reasigurare care-şi are sediul în afara ţării.

Cu începere din exerciţiul financiar al anului 2015, societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare au îndatorirea de a întocmi, în scopul informării, situaţii financiare anuale în acord cu standardele internaţionale adoptate la nivel european prin Regulamentul 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului, ca un “al doilea set de situaţii financiare”, pentru o perioadă de trei ani la rând.

Ar mai fi necesar să specificăm că Regulamentul aminitit are, ca obiectiv, adoptarea şi utilizarea standardelor internaţionale de contabilitate în comunitatea europeană, în sensul armonizării datelor financiare prezentate de către societăţile din domeniu, pentru a fi asigurat, astfel, un nivel ridicat de „comparabilitate” şi de „transparenţă a situaţiilor financiare”.

 

Câteva precizări…

Potrivit recentelor ştiri din contabilitate, societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare care vor întocmi, pentru întâia oară, un set informativ al situaţiilor financiare anuale, în acord cu standardele internaţionale adoptate la nivel european (prin Regulamentul 1606/2002), vor retrata soldurile de deschidere prezentate în situaţia poziţiei financiare la data de 31.12.2015. Retratarea va fi înfăptuită în acord cu principiile contabile ce izvorăsc din standardele internaţionale adoptate la nivel european prin mai sus amintitul regulament.

Se mai precizează şi că situaţiile financiare anuale alcătuite potrivit standardelor internaţionale adoptate la nivel european, supuse auditului statutar (potrivit legii), aprobate de către acţionarii entităţilor şi publicate pe site-urile societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare vor fi transmise la Autoritatea de Supraveghere Financiară până la data de 30 iunie a următorului exerciţiu financiar, fiind hărăzite doar pentru a fi folosite de către respectivele entităţi, de către acţionari şi de către ASF.

Consultând ultimele ştiri juridice, mai aflăm şi că membrii consiliului de administraţie, ai directoratului, ai conducerii executive, ai consiliului de supraveghere, precum şi conducătorul compartimentului economico-financiar din cadrul societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare trebuie să ia măsurile de trebuinţă pentru punerea în practică prevederilor normei, cu scopul alcătuirii, auditării, publicării şi transmiterii către ASF a situaţiilor redactate în acord cu standardele internaţionale aplicate la nivel european (potrivit Regulamentului 1606/2002), ca un al doilea set de situaţii financiare.

Categoriile acestea de persoane îşi vor asuma responsabilitatea cu privire la modul de realizare a măsurilor stabilite în sarcina structurilor organizatorice implicate, dar şi cu referire la acurateţea datelor care sunt preluate ori sunt înscrise în situaţiile financiare anuale.

Iată că asigurătorii şi entităţile de asigurare-reasigurare şi reasigurare s-au ales, acum, şi cu obligaţia de a întocmi situaţiile financiare anuale în conformitate cu standardele internaţionale adoptate la nivel european (ca un al doilea set de situaţii financiare).

E un lucru despre care, cel puţin deocamdată, nu s-ar putea spune că le simplifică prea tare viaţa. Dar, cum spuneam la început, supravieţuirea e condiţionată de adaptare… nu de simplitate ori de simplificare. Simplitatea n-o putem găsi decât în trecut.

Dacă îţi asiguri traiul, supravieţuirea, arătându-le semenilor trecutul – adică cele întâmplate, te poţi numi istoric. Pe de altă parte, asigurătorul este cel care se pricepe, de minune, să extragă profit din preocupările şi îngrijorările pe care oamenii le nutresc faţă de viitor, faţă de cele neîntâmplate.