În ceea ce privește colectarea deșeurilor suntem printre codașii Europei. Reușim cu greu să atingem modesta rată de reciclare de 3-4%, în condițiile în care rata din UE este de 36%. În acest context, cheltuielile pentru deșeuri sunt mai mici la noi în țară față de UE, însă, scopul ar trebui să fie reducerea deșeurilor, nu creșterea cheltuielilor.

Până în 2020 avem de atins colosala rată de reciclare de 50% . Dacă nu reușim să atingem acest prag, vom plăti penalități de 200.000 euro/zi până când vom intra în normalitate. Ce o fi mai greu să schimbăm mentalitatea unui popor cu privire la reciclare sau să adunăm banii pentru a plăti neîndeplinirea angajamentului?

Cultura și comoditatea românului în ceea ce privește colectarea selectivă merg mână-n mână. Majoritatea pun gunoiul într-o pungă de plastic pe care o aruncă la ghenă sau la tomberonul blocului. În condițiile în care există anumite puncte unde deșeurile se pot colecta selectiv, românii aleg varianta cea  mai simplă  pe considerentul că acele pubele unde deșeurile se pot depozita separat sunt fie prea departe de ei, fie nu obțin niciun beneficiu din acest demers.

Mentalitatea românilor va putea fi schimbată fie prin înțelegerea faptului că aceste deșeuri aruncate haotic vor distruge în timp mediul în care trăim, fie prin aplicarea unor amenzi usturătoare pentru cei care pun comoditatea mai presus de lege. Personal, cred că varianta de a aplica amenzi foarte mari va crea în timp un mental colectiv în ceea ce privește colectarea selectivă a deșeurilor.

Astfel, în scopul prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului, legiuitorul a elaborat legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje care a fost publicată în Monitorul Oficial 809 din 30 octombrie 2015.

Ce obligații au operatorii economici?

 Știrile juridice arată că operatorii economici au obligația de a introduce pe piață doar ambalaje la care suma nivelurilor concentrațiilor de plumb, cadmiu, mercur, crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depășește 100 de părți/milion raportat la greutate. Excepția fac ambalajele realizate din sticlă cristal cu conținut de plumb.

Operatorii economici producători de ambalaje și/sau produse ambalate au obligația de a utiliza un sistem de marcare și identificare pentru ambalaje în scopul îmbunătățirii activităților de recuperare și reciclare a deșeurilor de ambalaje. Marcarea se va aplica direct pe ambalaj sau pe etichetă și trebuie să fie vizibilă, lizibilă și durabilă, chiar și în cazul în care ambalajul este deschis.

Noutățile legislative impun operatorilor economici care produc ambalaje reutilizabile să respecte la fabricarea acestora cerințele privind caracterul reutilizabil, astfel încât acestea să corespundă unor utilizări multiple. În plus, cei care  produc și/sau comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile au obligația de a aplica sistemul depozit în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare a acestora. Sistemul depozit este un sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat.

Operatorii economici care produc ambalaje au obligația de a organiza un sistem de colectare a acestora cu o distribuție corespunzătoare în teritoriu a centrelor de colectare și trebuie să informeze consumatorii asupra sistemului depozit și a celui de colectare a ambalajelor reutilizabile.

Produsele ambalate în ambalaje reutilizabile vor fi etichetate cu inscripția ambalaj reutilizabil. Consumatorii vor fi informați despre încetarea reutilizării unui anumit tip de ambalaj. Operatorii economici au obligația de a asigura preluarea acestora în 6 luni de la data încetării utilizării lor.

Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligați să primească ambalaje reutilizabile la schimb sau să ramburseze, la solicitarea, cumpărătorului, valoarea depozitului. Această obligație se limitează la ambalajele reutilizabile ale produselor pe care aceștia le comercializează.

Atunci când sunt comercializate produse în spații cu o suprafață între 400 și 1000 mp sau peste 1000 mp, operatorii economici au obligația de a asigura consumatorilor posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumpărate fără să solicite plată. Legea interzice condiționarea drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumpărat  de păstrarea ambalajului.

Colectarea selectivă, un vis

Ceea ce în alte țări este o normalitate, la noi este un sport extrem. Deși ne fac cu ochiul la fiecare colț de stradă containerele viu colorate și ne îmbie să punem deșeurile de hârtie în cel albastru, pe cele de plastic la cel galben și în cel alb pe cele de metal și sticlă, trecem nepăsători pe lângă acestea.

Legea prevede că în scopul colectării unitare la nivel național se interzice amestecarea deșeurilor de ambalaje colectate selectiv. Persoanele fizice, juridice, instituțiile publice care generează deșeuri de ambalaje din alte activități decât cele comerciale, industriale sau de producție au obligația de a depune aceste deșeuri în mod selectiv în containerele special amenajate sau să le predea operatorilor autorizați pentru colectarea lor.

Ce amenzi riscă cei care aruncă ambalajele de-a valma?

Cei care nu vor recicla selectiv deșeurile, riscă amenzi de la 400 la 800 de lei dacă sunt persoane fizice și de la 10.000 lei la 20.000 lei dacă sunt operatori economici. Desigur, că „hoțul neprins este negustor cinstit”, dar, să nu uităm că „urciorul nu merge de multe ori la apă”!

Operatorii economici care nu marchează corespunzător ambalajele în vederea îmbunătățirii reciclării, cei care refuză să folosească sistemul depozit, riscă amenzi de la 4.000 la 8.000 de lei. Operatorii economici care refuză să primească ambalajele reutilizabile la schimb sau să ramburseze valoarea depozitului, vor fi amendați cu sume de la 8.000 la 15.000 lei.

Cine intră în categoria ambalajelor și cine nu?

Pentru ca fiecare român să înțeleagă care sunt ambalajele supuse reciclării, legiuitorul a precizat că intră în această categorie cu titlu de exemplu: cutiile pentru dulciuri, pungile în care se expediază revistele, flacoanele de sticlă pentru soluții injectabile, ghivecele pentru flori destinate vânzării și transportării, umerașele pentru haine vândute împreună cu acestea, buteliile din oțel reîncărcabile, cutiile de chibrituri, pungile din plastic, farfuriile și paharele de unică folosință etc.

Nu intră în categoria ambalajelor: ghivecele pentru flori destinate păstrării plantei pe parcursului vieții acesteia, pliculețele de ceai, membranele mezelurilor, cartușele pentru imprimante, capsulele de cafea, dozele de cafea din folie de aluminiu, DVD-urile și casetele video etc.

Cât va dura să schimbăm mentalitatea unui popor?

Pare a fi o misiune imposibilă. Poate dura ani de zile până când românii să conștientizeze că reciclarea selectivă este un ajutor pe care fiecare îl oferim mediului în care trăim în scopul de a putea păstra planeta curată și pentru generațiile care vin.

Poate că vom înțelege că principiul „după noi, potopul”, nu se poate aplica când vine vorba de mediul în care trăim!