Atunci când ești implicat într-un proces prin care îți cauți dreptatea în fața instanței și pierzi în primă instanță, mai ai o șansă în calea de atac a apelului. Este bine să știi să îți formulezi și să îți susții apărările și pretențiile foarte bine în fața instanței de fond, pentru că, în apel regulile cu privire la formularea de noi cereri sunt restrictive.

O astfel de situație în care o parte implicată într-un proces a formulat anumite cereri implicite în fața instanței de fond pe care instanța de apel nu a știut dacă să le considere cereri noi – ceea ce ar fi fost inadmisibil în apel- sau cereri prin care se explicau anumite solicitări formulate deja la fondul cauzei, a determinat sesizarea ÎCCJ.

Practic, ÎCCJ a fost chemată să precizeze dacă existența unor cereri sau apărări implicite formulate în fața instanței de fond duc la schimbarea cadrului procesual și al obiectului cauzei în fața instanței de apel, fapt ce ar încălca prevederile legale care precizează că în apel nu se poate schimba cadrul procesual din fața primei instanțe, calitatea părților, cauza sau obiectul și nu se pot formula pretenții noi.

Caz practic

Contestatoarea SC X SRL  a formulat contestație la executare împotriva intimatei A.M.A. prin care a solicitat anularea actelor de executare și al executării însăși. S-a arătat că prin somația din 9 decembrie 2013 lui SC X SRL i s-a pus în vedere să achite creditoarei A.M.A. suma de 7.595 lei reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat, calculate potrivit încheierii executorului judecătoresc. La această sumă se adăugau și cheltuieli de executare.

În motivare s-a precizat că sentința tribunalului nu este titlu executoriu, pentru că ar fi fost modificată prin decizia pronunțată în recurs. Astfel, prin sentința pusă în executare nu se precizează perioada pentru care se acordă despăgubirile, intimatei nu i s-a desfăcut contractul de muncă, aceasta fiind angajata societății, creanța pusă în executare nu este certă și lichidă, iar cuantumul acesteia nu rezultă din cuprinsul hotărârii.

În martie 2014 judecătoria admite în parte contestația la executare, anulează executarea și actele de executare. S-a precizat că în 2013 tribunalul a admis contestația intimatei A.M.A., a anulat deciziile emise de SC X SRL, a dispus reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă. În plus, firma a fost obligată să achite despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate.

În recursul declarat de SC X SRL s-a modificat în parte soluția tribunalului, în sensul că a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de anulare a deciziei prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă a lui A.M.A. și a fost declarată inadmisibilă decizia prin care A.M.A.  fost detașată 6 luni la un punct de lucru al firmei. În rest, s-au menținut dispozițiile sentinței tribunalului inclusiv în privința acordării despăgubirilor, dar, s-a schimbat temeiul de drept, în sensul că în recurs s-au acordat aceste sume pentru acoperirea prejudiciului corespuzător perioadei în care A.M.A. nu a putut exercita munca din culpa angajatorului.

Împotriva soluției pronunțate în cadrul contestației la executare, A.M.A.  a declarat apel pe motiv că în mod greșit prima instanță ar fi reținut că ea nu ar fi prestat activitate și nu era nevoie de reintegrare, pentru că nu încetase contractul de muncă fiindcă decizia de desfacere a acestuia și-a produs efectele de la data comunicării. Apelul i-a fost admis, a fost anulată sentința judecătoriei și s-a fixat termen pentru rejudecare.

Tribunalul a decis astfel motivat de faptul că prin contestația la executare s-a cerut anularea actelor de executare și a executării însăși. În aceste cazuri, instanța învestită trebuie să stabilească cadrul procesual urmând să clarifice dacă partea a formulat o contestație propriu-zisă sau o contestație la titlu. Știrile juridice arată că pe calea contestației propriu-zise se poate contesta executarea silită, actele de executare, încheierile date de executorul judecătoresc, iar pe calea contestației la titlu se poate cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească.

Judecătoria nu a pus în discuția părților obiectul cererii cu care a fost învestită, fapt ce înseamnă o necercetare a acestuia. În faza rejudecării, contestatoarea a precizat că formulează o contestație la titlu și o contestație propriu-zisă, fapt ce a determinat dezbateri cu privire la admisibilitatea învestirii instanței în această etapă cu o contestație la titlu.

În acest punct al procesului, a fost sesizată ÎCCJ pentru a lămuri dacă existența unor cereri sau apărări implicite formulate în fața instanței de fond duc la schimbarea cadrului procesual și al obiectului cauzei în fața instanței de apel.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ s-a pronunțat prin Decizia 28/2015 publicată în Monitorul Oficial 772 din 16 octombrie 2015. Analizând prevederile Noului Cod de Procedură Civilă, ÎCCJ constată că în apel părțile nu pot schimba cadrul procesual, nu pot folosi alte mijloace de apărare și dovezi față de cele invocate în fața primei instanțe, în motivarea apelului sau prin întâmpinare. În plus, nu este permisă formularea de pretenții noi, schimbarea calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată.

 Noutățile legislative ale NCPC permit părților să expliciteze pretențiile cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe, fapt care nu se regăsea în vechea reglementare. Practic, părțile pot lămuri pe calea apelului pretențiile virtuale a căror existență putea fi dedusă din formularea pretenției principale, chiar dacă ele nu au fost exprimate expres în cererea de chemare în judecată în fața primei instanțe.

Știrile juridice arată că în cazul de față prima instanță nu a clarificat dacă era învestită cu o contestație la executare și una la titlu, astfel încât îi revine instanței de apel să clarifice acest aspect în legătură cu cererile implicite. Aceste cereri nu sunt cereri noi și instanța trebuie să aprecieze dacă o anumită cerere a fost cuprinsă în cererea reclamantului sau în apărarea pârâtului. Rețineți că nu trebuie să se ajungă sub pretextul explicitării la formularea unor cereri noi în apel, fapt ce ar încălca prevederile NCPC, dar nici nu trebuie să rămână nesoluționate pretenții doar pentru că ele au fost defectuos formulate.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că explicitarea pretențiilor implicite în apel nu modifică cadrul procesual sub aspectul judecății, dar presupune corecta lămurire a limitelor judecății în primă instanță.

Confuzia, bat-o vina!

 Pentru a evita situații care să lase loc la interpretări din partea instanței, este recomandat ca fiecare parte să își formuleze pretențiile și cererile cât mai explicit fără să lase loc la interpretări, pentru că  „ceea ce este limpede gândit se exprimă cu claritate”  (Nicolas Boileau)