Istoria, inclusiv cea financiar-bancară, abundă în paradoxuri. Unul dintre ele este legat de apariţia întâiului sistem de transfer al banilor la distanţă. Un destin ironic a făcut ca tocmai Templierii (ordin apărut în sec. XII), supranumiţi şi nevoiaşii ostaşi ai lui Hristos şi ai templului lui Solomon, să născocească mecanismul graţie căruia niciun pelerin nu mai era nevoit să poarte cu sine, spre Ţara Sfântă, mari sume de bani, riscând să fie tâlhărit.

Înainte de a purcede la drum, drumeţul depunea banii la “biroul” local al Cavalerilor Templieri, căpătând o recipisă. Ajuns la destinaţie, peste mări şi ţări, prezenta documentul şi îşi lua banii înapoi. Templierilor le rămânea o mică parte din sumă, ca răsplată. Treptat, faimoşilor cavaleri li s-a umplut vistieria. Mai erau nevoiaşi doar cu numele!

Sistemul templier s-a perpetuat. Apoi, de-a lungul secolelor, operaţiunile şi uneltele de plată au devenit pe cât de numeroase, pe atât de complexe. Contextul actual, marcat de o circulaţie tot mai intensă a oamenilor şi a capitalurilor tinde să genereze mai multă complexitate.

 

Ştiri juridice de ultim moment

Legea 231/2015 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) 924/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial 758/2015.

Transferul de credit reprezintă un serviciu de plată naţional sau transfrontalier pentru creditarea unui cont de plăţi al beneficiarului plăţii printr-o operaţiune de plată sau o serie de asemenea operaţiuni din contul unui plătitor de către prestatorul de servicii de plată ce deţine contul de plăţi al celui din urmă, pe baza unei instrucţiuni emise de către plătitor.

Debitarea directă constituie un serviciu de plată naţional sau transfrontalier pentru debitarea unui cont de plăţi al plătitorului, atunci când o operaţiune de plată este iniţiată de către beneficiarul plăţii în temeiul încuviinţării plătitorului.

Calitatea de prestatori de servicii de plată o pot avea: instituţii de credit, instituţii de cecuri poştale (îndreptăţite, în acord cu legislaţia naţională, să presteze servicii de plată), instituţii de plată (persoane juridice autorizate să furnizeze şi să presteze servicii de plată în întreaga comunitate) etc.

Statele UE trebuie să desemneze, ca autorităţi competente responsabile cu asigurarea respectării Regulamentului (UE) 260/2012, autorităţi publice, organisme recunoscute sau autorităţi publice împuternicite în acest scop de legislaţia naţională, inclusiv băncile centrale naţionale. Statele membre pot desemna organisme deja existente să acţioneze în calitate de autorităţi competente.

 

Sub ochii atenţi ai BNR-ului…

Din recentele ştiri juridice reiese că, în ceea ce priveşte asigurarea respectării prevederilor Regulamentului (UE) 260/2012, responsabilă va fi Banca Naţională a României. Prin urmare, BNR-ul va monitoriza prestatorii de servicii de plată, operatorii sistemelor de plăţi stabiliţi pe teritoriul naţional ce furnizeaza servicii de plată în euro, de soiul operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă. În acest scop BNR-ul va colabora cu alte alte autorităţi competente din UE.

Potrivit noilor ştiri din contabilitate, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, BNR-ul poate să realizeze inspecţii la sediul prestatorilor de servicii de plată ori al operatorilor de sisteme sau scheme de plată ce activează în România şi la sediul entităţilor ce operează tehnic infrastructuri de plăţi, stabilite pe teritoriul ţării noastre. De asemenea, BNR-ul poate cere orice date şi documente privind executarea, procesarea, decontarea operaţiunilor de transfer de credit şi debitare directă în euro, rapoarte de audit referitoare la componentele şi sistemele informatice întrebuinţate, emise de specialişti în materie.

Regulamentul (UE) 260/2012 stabileşte proceduri pentru operaţiunile de transfer de credit şi de debitare directă în euro pe teritoriul UE, în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât şi prestatorul de servicii al beneficiarului plăţii se află pe teritoriul comunitar ori în care unicul prestator de servicii de plată implicat în operaţiune se află în UE.

Trebuie spus că Regulamentul (UE) 260/2012 nu se referă la operaţiunile de plată efectuate între şi în cadrul unor prestatori de servicii de plată, nici la operaţiunile de plată procesate şi executate prin intermediul unor sisteme de plăţi de mare valoare, excluzând operaţiunile de debitare directă, pentru care plătitorul n-a cerut explicit să fie transferate printr-un sistem de plăţi de mare valoare. Nu se referă nici la operaţiunile de plată prin card (inclusiv operaţiunile de retragere de numerar, cu excepţia cazului în care cardul de plată e întrebuinţat numai pentru a genera informaţia de trebuinţă pentru realizarea unui transfer de credit sau o debitare directă într-un/dintr-un cont de plăţi identificat prin IBAN)

Pentru nerespectarea Regulamentului, BNR-ul va putea, conform noilor ştiri juridice, să aplice sancţiuni sau să prescrie măsuri de remediere pentru operatorii găsiţi în neregulă. Atât măsurile de remediere cât şi sancţiunile vor fi proporţionale, eficiente. Vor trebui să aibă un caracter descurajant pentru potenţialii făptuitori. La aplicarea sancţiunilor, BNR va ţine seama de împrejurările personale şi obiective în care s-au realizat faptele.

 

Tratamentul abaterilor

Într-o primă fază, la constatarea unor abateri de la Regulamentul (UE) 260/2012, BNR-ul ar putea dispune întreprinderea unor măsuri de remediere pentru eliminarea deficienţelor sau a pricinilor acestora. Prestatorii de servicii de plată, operatorii sistemelor de plăţi statorniciţi în România ce furnizează servicii de plată în euro – de tipul operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă sau proprietarii schemelor de plăţi n-au găsit de cuviinţă să aplice măsurile de remediere prescrise? Recomandările de remediere au fost ignorate? BNR-ul va împărţi sancţiuni… cu generozitate.

Ce sancţiuni? Avertismente scrise, amenzi – între 10.000 şi 100.000 lei, suspendarea vremelnică a dreptului de-a activa al prestatorilor de servicii de plată, temporara suspendare a autorizaţiei de funcţionare a operatorilor de sisteme de plăţi. Sancţiunile pot fi aplicate laolaltă cu măsurile de remediere. Dar şi separat!

Actele prin care s-au dispus măsuri de remediere ori s-au stabilit sancţiuni pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare. Cu soluţionarea contestaţiilor e răspunzător consiliul de administraţie al BNR. Nemulţumiţii pot ataca în justiţie hotărârea consiliului de administraţie (în termen de 15 zile de la comunicare). Se vor adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ. Soluţionarea poate fi şi extrajudiciară, prin perfectarea unei înţelegeri înaintea unui mediator autorizat.