Omul e supus greşelii. Cum instituţiile şi organizaţiile sunt alcătuite din oameni, mai greşesc şi ele, din când în când… sau cam prea des. Cu voie ori fără voie! Atunci când acţiunile sau omisiunile unora îi vatămă grav şi îi păgubesc pe alţii se pune problema compensării prejudiciilor sau a repunerii în situaţia iniţială. Părţile în conflict, fie ele instituţii sau organizaţii, pot încerca să găsească o rezolvare amiabilă iar dacă aceste eforturi eşuează pot apela la instanţe ori la arbitraj. Arbitrajul poate fi descris ca o jurisdicţie alternativă.

Ordinul 2366/C/2015 al ministrului de justiţie pentru aprobarea Regulamentului privind procedura arbitrală de soluţionare a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate a văzut lumina tiparului în “Monitorul Oficial” 674/2015.

 

La arbitraj!

Împreună cu Colegiul Medicilor din România (CMR), Colegiul Medicilor Dentişti din România (CMDR) şi cu Colegiul Farmaciştilor din România (CFR), Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) organizează Comisia centrală de arbitraj care poate soluţiona, la cererea unei părţi, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale şi casele de asigurări.

Comisia funcţionează pe lângă CNAS. N-are personalitate juridică. Din Comisia centrală de arbitraj fac parte 3 arbitri numiţi de către CNAS şi câte un arbitru numit de către CMR, CMDR şi CFR. Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj este un arbitru acceptat de către părţi. Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei se elaborează de către CNAS, cu consultarea CMR, CMDR şi CFR. Se aprobă prin HG.

Reclamantul sesizează Comisia printr-o cerere de arbitrare care trebuie să cuprindă datele părţilor (numele, domiciliul şi reşedinţa, CNP-ul, CUI-ul ori CIF-ul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi altele), numele şi calitatea reprezentantului părţii, menţionarea convenţiei arbitrale, obiectul şi valoarea cererii, motivele de fapt şi de drept, probele şi iscălitura părţii.

La cererea de arbitrare vor fi anexate copii de pe înscrisurile relevante. Atunci când prin examinarea cererii de va aprecia că nu sunt îndeplinite toate cerinţele, reclamantului i se va preciza care sunt documentele sau informaţiile ce ar mai trebui prezentate. Conform ultimelor ştiri juridice, modificările şi completările necesare vor trebui realizate în 5 zile de la primirea comunicării.

În maximum 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va întocmi o întâmpinare cuprinzând excepţiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept, probele propuse. Atât înaintea arbitrajului, cât şi pe parcursul său, fiecare parte poate solicita instanţei competente să aprobe luarea unor măsuri asigurătorii şi a unor măsuri provizorii legate de obiectul litigiului sau să constate existenţa unor circumstanţe de fapt.

 

Cum se vor realiza dezbaterile?

Parcurgând recentele noutăţi legislative, aflăm că părţile pot să formuleze cereri şi să-şi exercite drepturile în proces fie direct, fie cu ajutorul unui reprezentant ales. Părţile pot uza de dreptul de a nu se prezenta la soluţionarea litigiului, caz în care soluţionarea se va face pe baza probelor din dosar.

Pot exista situaţii în care niciuna dintre părţi nu se va prezenta la dezbateri. Acest lucru nu va împiedica Comisia să elaboreze o soluţie. Părţile pot să solicite şi amânarea, dar dacă motivele invocate nu-s întemeiate, ar putea avea neplăcuta surpriză de a nu li se aproba. Atenţie! Hotărârea Comisiei asupra netemeiniciei motivelor amânării nu poate fi atacată sub niciun chip.

Dacă Comisia consideră că prezenţa părţilor e necesară, judecarea litigiului poate fi amânată, deşi părţile n-au solicitat aşa ceva. Se va acorda un nou termen, la care părţile trebuie să-şi prezinte concluziile scrise. Părţile au datoria de a dovedi aspectele pe care se bizuie în apărarea sau, după caz, în pretenţiile lor. Comisia poate solicita părţilor explicaţii scrise legate de obiectul cererii şi de faptele de la care a pornit diferendul.

Administrarea probelor va avea loc în şedinţa Comisiei iar dacă o parte posedă un mijloc de probă, Comisia poate solicita prezentarea sa. Martorii, experţii vor fi audiaţi simplu, fără vreun jurământ. La cererea unei părţi, administrarea de probe poate fi admisă doar dacă aceste probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare, prin cererea reconvenţională, prin întâmpinare.

Probele ce n-au fost cerute astfel nu vor mai fi invocate pe parcursul arbitrajului. Există însă şi excepţii de la această regulă, cum ar fi situaţiile în care administrarea probei nu va conduce la amânarea rezolvării litigiului.

Comisia e competentă să hotărască asupra pertinenţei, concludenţei, utilităţii probelor pe care le-au propus părţile. Dezbaterile arbitrale se vor consemna în încheierea de şedinţă. Orice dispoziţie arbitrală are să fie consemnată, de asemenea, în încheierea de şedinţă. La cerere, o copie de pe încheierea de şedinţă va fi comunicată părţilor.

 

Cine are dreptate? O spune hotărârea arbitrală!

La finalul procedurii arbitrale se va pronunţa o hotărâre. Dacă Comisia va constata că pârâtul recunoaşte parţial pretenţiile reclamantului, poate fi emisă o hotărâre arbitrală parţială. Cu privire la restul… se va pronunţa ulterior.

Dezbaterile se vor finaliza atunci când Comisia va aprecia că s-a analizat tot ceea ce era de analizat, în fapt şi în drept. Deliberarea va fi secretă. Se va înfăptui în prezenţa tuturor arbitrilor. Hotărârea se va lua cu majoritate de voturi. Dacă un arbitru va avea o altă părere decât majoritatea, el va redacta o opinie separată, bine argumentată.

Ulterior deliberării va fi alcătuită o minută, ce va rezuma dispozitivul hotărârii. Atunci când a fost omisă pronunţarea faţă de un capăt de cerere, oricare parte poate solicita completarea hotărârii. La solicitarea oricărei părţi sau din oficiu, vor putea fi remediate greşelile materiale sau de calcul, printr-o încheiere. Părţile vor fi citate, dacă se va considera util. Hotărârea de completare sau încheierea de îndreptare va face parte din hotărârea arbitrală. Aceasta din urmă are să fie comunicată părţilor nu mai târziu de 30 de zile de la pronunţarea sa.

O lume fără litigii şi conflicte ar fi o lume perfectă. Perfecţiunea, dacă există, sigur depăşeşte hotarele materiei, ale umanului. Se află dincolo de noi. Aşadar, nu poate exista o soluţie perfectă pentru un litigiu. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne resemnăm, când intrăm într-o subită coliziune frontală cu nedreptatea. Din contră!