Drama copiilor ai căror părinți au fost nevoiți să plece la muncă în țări străine, nu poate fi descrisă în cuvinte. Statisticile seci arată că unii dintre copii se simt singuri, alții cred că nimeni nu îi iubește și unii dintre ei ajung să fie deprimați.

Deși auzim la știri că un copil s-a sinucis de dorul părinților, de povara ce îi apăsa sufletul că părinții săi au plecat să lucreze printre străini ca să îi asigure lui o viață mai bună, autoritățile române dau neputincioase din umeri. Mulți dintre cei care aleg calea străinătății sunt conștienți că în România nu vor putea nicicând să strângă banii necesari pentru a putea asigura un trai decent copiilor lor. Astfel, calea străinătății apare ca unica soluție pentru rezolvarea problemei lor.

Și de această dată oamenii s-au împărțit în două tabere: unii i-au condamnat că au ales să plece și nu și-au luat copiii cu ei fără să știe că mulți dintre acești oameni locuiesc printre străini în condiții improprii pentru a putea crește un copil, iar alții le-au dat dreptate pentru calea aleasă, fiindcă în România nu aveau nicio șansă.

Era timpul ca autoritățile române să ia o poziție, să facă ceva pentru a-i ajuta pe acești copii să depășească mai ușor drama de a fi despărțiți de părinți. În acest sens, a fost elaborată procedura de monitorizare a modului de creștere și îngrijire a copilului cu părinți plecați la muncă în străinătate și serviciile de care aceștia pot beneficia care a fost publicată în Monitorul Oficial 663 din 1 septembrie 2015. Prevederile sale se aplică din 3 septembrie 2015.

Care sunt copiii vizați de această nouă prevedere?

Știrile juridice precizează faptul că autoritățile își propun să îi monitorizeze pe copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate dar și pe cei reveniți în țară după o perioadă de ședere în străinătate alături de părinți mai mare de un an.

Pentru a ști exact despre câți copii este vorba și pentru a se putea întocmi lista, serviciul public de asistență socială va solicita anual în ultimul trimestru al anului viitor, unităților școlare din raza sa teritorială, date cu privire la copiii aflați într-una din situațiile de mai sus. Școala va trimite lista nominală cu copiii respectivi în 15 zile de la solicitare.

Ce obligați au cei de la serviciul de asistență socială?

După ce primesc lista, cei de la asistența socială au obligația de a merge la domiciliul copilului ai cărui părinți sunt plecați în străinătate și de a verifica dacă părinții au desemnat o persoană care să se ocupe în lipsa lor de creșterea copilului. Rețineți că persoana desemnată trebuie să facă parte din familie, să aibă minim 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale pentru îngrijirea unui copil.

Dacă se constată că nu există vreo persoană desemnată în mod legal de părintele plecat, serviciul de asistență socială va informa în scris persoana în grija căreia se află minorul că trebuie să le comunice datele cu privire la adresa unde pot fi contactați părinții în străinătate și să facă dovada că ține legătura cu aceștia.

Cel care a fost desemnat de părinte să aibă grijă de minor pe durata cât el se află la muncă în străinătate trebuie să fie confirmat de instanța de judecată care va comunica o copie a hotărârii judecătorești de delegare primarului de la domiciliul părinților și celui de la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorității părintești.

Noutățile legislative precizează faptul că în primele 6 luni după primirea copiei hotărârii de delegare, cei de la serviciul public de asistență socială au obligația de a realiza o dată la două luni vizite la domiciliul persoanelor desemnate de instanță în scopul de a-i informa și consilia cu privire la răspunderea pentru creșterea și îngrijirea copilului. Apoi vizitele vor avea loc semestrial.

După efectuarea vizitei se va întocmi un raport în care se va consemna evoluția copilului și modul în care acesta este îngrijit. Rețineți că în mod obligatoriu raportul va cuprinde și informații cu privire la performanțele școlare, starea fizică a copilului, grupul său de prieteni. Dacă în familie sunt îngrijiți mai mulți copii se va întocmi un raport unic pe familie care va conține informații despre fiecare copil, inclusiv pentru cei care nu sunt de vârstă școlară.

Pot fi cazuri în care copilul să nu aibă rezultate bune la școală, să se constate o scădere a randamentului său școlar, caz în care învățătorul/dirigintele copilului are obligația de a solicita ajutorul consilierului școlar și de a anunța în scris pe reprezentantul serviciului public de asistență socială.

Probabil că au fost multe cazuri în care în urma raportului efectuat, s-a decis ajutorul din partea unui psiholog care să îl includă pe copil într-un program de consiliere psihologică. Dacă starea de sănătate a copilului se degradează și cei de la asistența socială constată acest lucru pe parcursul vizitelor efectuate, au obligația de a informa în scris medicul de familie și de a solicita ajutorul acestuia pentru verificarea stării de sănătate a copilului.

Dacă cei de la asistența socială constată că minorul s-a afiliat la un anturaj cu comportament infracțional, au obligația de a informa școala, de a anunța poliția și de a solicita de la direcția generală de asistență socială servicii de specialitate. Dacă planează suspiciuni că minorul ar fi fost abuzat, neglijat sau supus la rele tratamente, cei de la asistența socială au obligația de a sesiza direcția generală de asistență socială.

Birocrația nu salvează sufletul unui copil

 Constat că noile prevederi legislative nu fac decât să confirme că trăim într-un stat în care birocrația domină fiecare segment de activitate. În loc ca legiuitorul să se concentreze pe posibilitatea de a salva sufletele zbuciumate ale acestor copii, constat că s-a elaborat o procedură pe care cei de la serviciul de asistență socială trebuie să o urmeze. Nu cred că un anumit număr de vizite, câteva rapoarte și evaluări sunt soluția de care acești copii au nevoie.

Toți cei care au plecat la muncă în țări străine nu au făcut-o din plăcere, ci din nevoie, au considerat că este șansa de a le oferi copiilor lor o viață mai bună. Atât părinții, cât și copii implicați trăiesc adevărate drame. S-a dovedit că toți copii aveau nevoie de dragostea și afecțiunea părinților, pentru că nicio jucărie din lumea asta nu poate înlocui dragostea părintească.

În ziua în care vom înțelege că birocrația nu poate salva sufletele acestor copii, vom putea găsi și soluțiile cele mai bune pentru ei. Până atunci asistăm neputincioși la dramele de lângă noi.