Se spune că „nu există diversitate fără identitate, după cum nu există identitate fără diferențe.” (Juliana Mallart) De multe ori copiii după ce fac o boacănă dau vina pe altcineva pentru isprava respectivă sau susțin atunci când sunt prinși cu mâța-n sac că au alt nume decât cel real. Desigur, pentru aceste mici năzbâtii copiii nu pățesc nimic decât poate o muștruluială din partea adulților. Dar ce pățește un adult care fură identitatea altei persoane pentru a scăpa de rigorile legii?

Caz practic

 În noaptea de 15 iunie 2013 BAF a fost depistat de către lucrătorii jandarmeriei consumând băuturi alcoolice pe alee din fața Căminului Cultural din localitatea X. Acestuia i s-a întocmit proces-verbal de constatare și sancționare și s-a prezentat sub o identitate falsă indicând numele și datele unui vecin al său TCD și semnând în acest sens la rubrica contravenient.

În data de 16 septembrie 2014 BAF a fost achitat de către judecători pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, faptă prevăzută la art. 293 alin. 1 din vechiul Cod penal. Instanța a ajuns la acest verdict motivat de faptul că inculpatul nu s-a folosit în mod fraudulos de vreun act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau vreun astfel de act falsificat, ci doar s-a prezentat sub o identitate falsă. Astfel, instanța a considerat că fapta săvârșită de BAF nu este prevăzută de legea penală, fapt ce împiedică exercitarea acțiunii penale.

Nemulțumit de soluția adoptată, Parchetul a declarat apel și a considerat că, în mod greșit, acesta a fost achitat, deoarece nu este corect ca o persoană să nu răspundă penal pentru infracțiunea de fals de identitate dacă a săvârșit fapta prin prezentarea orală a identității reale a unei persoane. Dacă toți cei care ar proceda ca BAF ar scăpa de rigorile legii, ar însemna că toate aceste persoane ar fi imposibil să răspundă penal atunci când își declină o altă identitate în scopul producerii unor consecințe juridice.

De multe ori, nu se poate stabili identitatea reală a unei persoane, chiar dacă polițistul/ funcționarul face demersurile necesare. De exemplu, medicul care primește un pacient nu poate amâna consultarea acestuia de multe ori până când acesta se va identifica și în plus nici nu beneficiază de acces la bazele de date pentru identificarea persoanelor.

În cadrul acestui apel, s-a decis sesizarea ÎCCJ pentru a lămuri următoarea problemă: dacă atunci când cineva folosește identitatea altei persoane pentru a se prezenta, este necesar pentru a ne afla în fața infracțiunii de fals de identitate ca aceasta să folosească fraudulos un act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

Ce  a decis ÎCCJ?

Știrile juridice arată că ÎCCJ s-a pronunțat asupra problemei de drept cu care a fost sesizată prin Decizia 20/2015 publicată în Monitorul Oficial 573 din 30 iulie 2015. Pentru a putea lua o decizie, ÎCCJ a comparat reglementarea infracțiunii de fals privind identitatea între vechiul și noul Cod penal.

Astfel, potrivit vechiului Cod penal era pedepsit cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani cel care se prezenta sub o identitate falsă sau atribuia o astfel de identitate altei persoane pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat, în vederea producerii de consecințe juridice. Aceeași pedeapsă primea și cel care încredința un înscris care servea pentru dovedirea stării civile sau pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit fără drept.

Noutățile legislative ale noului Cod penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 precizează că ne aflăm în fața infracțiunii de fals privind identitatea dacă o persoană se prezintă sub o identitate falsă sau atribuie o asemenea identitate altei persoane în fața unui funcționar public prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul. Această faptă se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Agravanta infracțiunii se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani dacă prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane.

ÎCCJ a stabilit că funcționarul în fața căruia o persoană se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmații ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare pentru a o identifica. Astfel, pentru a ne afla în prezența elementelor constitutive ale infracțiunii este necesar ca făptuitorul să se prezinte sub o identitate falsă sau să atribuie o astfel de identitate altei persoane prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.

Prin noua reglementare a Codului penal, legiuitorul a reglementat varianta agravantă a acestei infracțiuni în funcție de nivelul de gravitate superior al utilizării identității reale a unei persoane în raport cu nivelul de gravitate al folosirii unei identități fictive. Astfel, în cazul prezentării sub identitatea reală a unei persoane căreia făptuitorul îi întrebuințează identitatea, fapta se poate realiza atât prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile, cât și prin folosirea unui act falsificat ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile.

Rețineți că dacă actul de identitate folosit de făptuitor este autentic, dar aparține unei alte persoane, va fi incidentă varianta agravantă a infracțiunii de fals privind identitatea. ÎCCJ a analizat modul în care a fost reglementată această infracțiune atât în varianta simplă, cât și în cea agravantă. Astfel, săvârșirea faptei prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile la care se referă legiuitorul în reglementarea infracțiunii în varianta simplă, nu poate avea loc decât în cazul întrebuințării identității reale a unei persoane, fapt ce va atrage incidența variantei agravante a infracțiunii.

Nu ne vom afla în prezența infracțiunii dacă se va utiliza o identitate fictivă, pentru că în acest caz actul ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile este întotdeauna falsificat.

Concluzia?

 ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că în varianta agravantă a infracțiunii de fals privind identitatea presupune îndeplinirea condiției ca prezentarea să se realizeze prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare sau la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat. Deci și atunci când o persoană se prezintă prin întrebuințarea identității reale a altei persoane, pentru a ne afla în prezența infracțiunii de fals privind identitatea, este obligatoriu  să folosească în mod fraudulos un act pentru legitimare.