Birocrația guvernează relația cetățean autoritate a statului. Atunci cînd ai de rezolvat o problemă și interacționezi cu funcționarii, în primul rând trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și să ai la tine un munte de acte. Nu știi niciodată ce acte ți se cer, astfel încât pentru a evita să mai stai o dată la coadă, este mai bine să ai asupra ta cât mai multe documente.

Desigur că mulți își luau actele, dar uitau acasă ștampila, astfel încât cererea lor nu era primită și uite așa făceau cale întoarsă după ștampila buclucașă. Cred că starea în care se află România în relația cetățean-instituții publice este descrisă perfect de Murphy care spunea că „în orice birocrație, hârțogăria crește cu cât petreci din ce în ce mai mult timp raportând realizări din ce în ce mai puține. Se ajunge la stabilitate când petreci tot timpul raportând despre nimic.”

În scopul relaxării birocrației, legiuitorul le face românilor un mare favor: de la 23 iulie 2015 s-a eliminat obligativitatea aplicării ștampilei în relația cu statul sau între societăți. Astfel, în Monitorul Oficial 540 din 20 iulie 2015 s-a publicat OUG 17/2015 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea și completarea unor acte normative.

Când a apărut ștampila?

 Începuturile sigilării actelor a fost determinat din necesitatea autentificării acestora, astfel încât practica folosirii sigiliilor a apărut prima oară în antichitate. Inițial sigiliul era folosit doar de suverani, dar din secolul al XI-lea  a trecut și în rândul laicilor și clericilor, iar din secolul al XII-lea putea fi folosit de oricine.

În Țările Române, sigiliile erau folosite de voievozi pentru a autentifica acte interne sau la reprezentarea titulaturii și rangului în actele externe. Începând cu secolul al XX-lea aceste sigilii dispar și locul lor este luat de ștampile. Cam de atunci au prins românii gustul pentru ștampilarea actelor.

Cine nu va mai avea obligația de a utiliza ștampila și în ce situații?

 Începând cu 23 iulie 2015, persoanele fizice, persoanele juridice de drept privat, entitățile fără personalitate juridică nu mai au obligația de a aplica ștampila pe declarațiile, cererile sau alte documente pe care le depun la instituțiile sau autoritățile publice. Noutățile legislative arată că persoanele menționate mai sus nu au obligația de a aplica ștampila de documente sau acte emise în relația dintre acestea.

Eliminarea ștampilei este doar parțială, pentru că persoanele juridice de drept public au obligația de a ștampila actele pe care le emit.

  Cât de utilă este eliminarea aplicării ștampilei?

Încă de acum doi ani Comisia Europeană ne-a impus să eliminăm ștampila, deoarece în afară de noi și Bulgaria, restul țărilor adoptaseră deja această măsură. Acum 3 luni, Republica Moldova , ne-a luat-o înainte și a decis eliminarea ștampilei. În majoritatea țărilor firmele nu știu ce este o ștampilă și par contrariați când văd că românii par circumspecți atunci când primesc doar o hârtie semnată, dar neștampilată.

În era digitală, în care sunt țări în care o firmă se poate constitui în zece minute, noi am ajuns să ne bucurăm că după atâta amar de vreme am eliminat obligativitatea aplicării ștampilei. Pentru mulți pare a fi o ordonanță istorică, însă, probabil că ar fi schimbat în bine mediul de afaceri dacă se stabilea un mod rapid de constituire a firmelor sau se decidea majorarea capitalului social de la 200 lei la o sumă care să sune credibil în relația cu partenerii străini.

Știrile juridice arată că eliminarea ștampilei va reduce birocrația, astfel încât toate actele și declarațiile depuse la stat vor purta doar semnătura părții, putând fi întocmite mai ușor. Apare întrebarea: ce este mai ușor de falsificat pentru cei care au gânduri ascunse, ștampila sau semnătura? Cât de expuse sunt firmele în fața propriilor angajați care primesc acte emise de societate, semnate, dar neștampilate? Era ștampila un mod de a avea siguranța că acele acte nu vor fi contrafăcute? Greu de spus.

În plus, având în vedere că această ordonanță a fost lansată cu surle și trâmbițe, mă așteptam ca eliminarea ștampilei să fie totală, să vizeze toate actele emise de persoanele fizice, juridice sau de instituțiile statului. Cum crede legiuitorul că se reduce sau se relaxează birocrația dacă cetățeanul are de luat un act de la o autoritate a statului și trebuie să aștepte până când acea hârtie este semnată de nu știu câte persoane și apoi ștampilată? De multe ori, conținutul actului emis de autorități este mai redus decât numărul semnăturilor aplicate pe el.

Eliminarea ștampilei arată încă o dată că o firmă se identifică prin denumire, număr de înregistrare la registrul comerțului și codul unic de înregistrare. Se ajunsese ca firmele să fie identificate și prin ștampile. Legislația de la noi nu a prevăzut obligativitatea vreunei forme sau dimensiuni a ștampilei pentru firme. Este notoriu faptul că de la data intrării în Uniunea Europeană s-a eliminat obligativitatea ca facturile să mai fie ștampilate de către firme.

Rețineți că pentru ca un act emis de o societate să fie valabil, legea nu a impus că trebuie aplicată ștampila, însă în mod obligatoriu trebuie să fie semnat pentru ca actul să aibă valoare juridică. Și totuși anumite reglementări și practica instanțelor arată că în domeniul vamal există obligativitatea ca actele firmei și factura să poarte ștampila societății. În plus, în cadrul procedurii de ordonanță la plată, instanțele verifică dovada acceptării la plată a facturilor de către debitor prin aplicarea ștampilei și a semnăturii pe acestea. Având în vedere actualele reglementări rămâne de văzut ce se va întâmpla în aceste situații în care pare că ștampila face regulile jocului.

În plus, ordonanța a dat o lovitură firmelor care produc și vând ștampile, pentru că numărul comenzilor se va reduce drastic. Rămâne de văzut câte vor supraviețui acestei lovituri date de legiuitor!

Vă puteți imagina o Românie fără ștampilă?

 Mi-aș dori ca fraze de genul „nu aveți ștampila la dumneavoastră, nu pot să vă primesc bilanțul, chiar dacă azi este ultima zi”, să fie doar istorie. În plus, ar fi cu adevărat remarcabil ca legiuitorul să poată elimina ștampila, astfel încât să ne putem alinia la mediul de afaceri internațional în care încrederea (gentlemen’s agreement) stă la baza încheierii unor contracte importante prin înțelegere verbală, pe baza încrederii reciproce.

A fost nevoie de un sfert de secol de la prăbușirea regimului comunist pentru ca legiuitorul să decidă eliminarea ștampilei, dar nu în totalitate. Să înțeleg că mai avem de așteptat tot atâta ca aceasta să devină cu adevărat istorie?