În prezent există numeroase situații în care cetățenii români săvârșesc infracțiuni pe teritoriul unui stat din UE, sunt judecați și condamnați acolo, execută o parte din pedeapsă pe teritoriul acelui stat și, după ce sentința pronunțată acolo este recunoscută pe teritoriul României, aceștia sunt transferați pe meleagurile natale pentru a-și ispăși restul de pedeapsă.

O problemă care a necesitat controverse privind modul de interpretare în practica instanțelor a fost acela al persoanei condamnate în străinătate care, pe durata executării pedepsei în statul străin, a muncit și a avut o conduită bună. Apare întrebarea: dacă perioada considerată ca executată pe baza muncii prestate și a bunei conduite în statul de condamnare trebuie scăzută din pedeapsa ce urmează a se executa în România?

Caz practic

 Cetățeanul român M.G. a fost condamnat definitiv în Italia la pedeapsa închisorii de 8 ani, 9 luni și 28 de zile. În data de 24 aprilie 2013 această hotărâre de condamnare a fost recunoscută  în România și M.G. a fost transferat într-un penitenciar de la noi pentru a continua executarea pedepsei.

Pe parcursul executării pedepsei în Italia, autoritățile italiene i-au acordat acestuia un beneficiu (numit eliberare anticipată în legea italiană) constând în recunoașterea ca executată a 360 de zile pe baza muncii prestate și a conduitei pozitive a acestuia pe durata executării pedepsei în Italia.

În 15 septembrie 2014 în timp ce se afla într-un penitenciar din România și își executa în continuare pedeapsa aplicată în Italia, M.G. a formulat o contestație la executare prin care a cerut să i se considere ca executate cele 360 de zile și să îi fie scăzute din pedeapsa ce o execută.

În 11 decembrie 2014, tribunalul îi admite contestația formulată și îi recunoaște ordonanțele emise de magistratul italian prin care i s-a redus pedeapsa cu 360 de zile cu titlu de eliberare anticipată. Pentru a lua această decizie, instanța a considerat că instituția eliberării anticipate din Italia are corespondent în România instituția liberării condiționate și că se impune admiterea contestației lui M.G.

Împotriva acestei sentințe a formulat cale de atac Parchetul care a considerat că în mod greșit prima instanță a scăzut din pedeapsă cele 360 de zile considerate ca executate de autoritățile italiene, deoarece după transferarea în România, M.G. execută pedeapsa conform legilor române care nu prevăd instituția eliberării anticipate. În acest sens, curtea de apel a sesizat ÎCCJ pentru  a stabili modul în care trebuie interpretată legea și a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea unei decizii de către ÎCCJ.

Care sunt opiniile instanțelor judecătorești?

În privința aspectului cu care a fost sesizată ÎCCJ, practica instanțelor de judecată nu este unitară. Știrile juridice arată că, într-o primă opinie, se susține că legislația nu permite nici scăderea efectivă din pedeapsă a perioadei considerate ca executată de statul de condamnare și nici echivalarea aceleiași perioade ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate. Practic, nu este o executare efectivă de pedeapsă, ci un beneficiu recunoscut suplimentar pe lângă zilele executate efectiv prin privare de libertate.

Într-o altă opinie, s-a considerat că principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care privește pedepse cu măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, presupune recunoașterea hotărârii străine, transferarea persoanei condamnate și continuarea executării pedepsei în România, iar perioada considerată ca executată în statul de condamnare pe baza muncii prestate, trebuie dedusă din pedeapsa de executat aplicată de autoritățile străine.

În cea de a treia opinie, s-a considerat că perioada executată în statul de condamnare pe baza muncii prestate trebuie recunoscută ca parte din durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată în condițiile liberării condiționate prevăzute de Codul penal român.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCj s-a pronunțat asupra problemei de drept cu care a fost sesizată prin decizia 15/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 455 din 24 iunie 2015. În luarea acestei decizii, ÎCCJ a analizat prevederile în materia cooperării judiciare internaționale în materie penală. Astfel, atunci când România este statul în care se execută o pedeapsă privativă de libertate aplicată printr-o hotărâre judecătorească străină ale cărei efecte au fost recunoscute în România, aceasta este guvernată de legea română. Durata pedepsei privative de libertate executate în statul străin se deduce din pedeapsa ce trebuie executată în România.

Analizând reglementările internaționale în materie, ÎCCJ consideră că din durata pedepsei privative de libertate se poate deduce exclusiv durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent. Durata muncii prestate în străinătate nu poate fi scăzută din pedeapsa aplicată, pentru că acea perioadă nu presupune o executare efectivă a pedepsei pe teritoriul statului străin, nefiind o cauză de micșorare a pedepsei sau de înlăturare a consecințelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.

Noutățile legislative precizează că în legislația italiană eliberarea anticipată prevede că cel condamnat la pedeapsa închisorii care probează că a participat la activitatea de reintegrare poate beneficia la reducerea pedepsei cu 45 de zile pentru fiecare semestru de pedeapsă executată. Știrile juridice arată că eliberarea anticipată poate fi echivalată cu prevederile privind liberarea condiționată. Astfel, prevederile în materia cooperării judiciare internaționale în materie penală dau dreptul legiuitorului român să reglementeze posibilitatea echivalării duratei pedepsei executate prin muncă, acordată de autoritatea italiană, cu durata pedepsei ce poate fi considerată ca executată  pe baza muncii prestate, în sensul prevăzut de liberarea condiționată.

Atunci când o persoană începe executarea pedepsei pe teritoriul românesc, statul străin renunță automat la executarea pedepsei pe teritoriul său, astfel încât se renunță implicit și la recunoașterea instituțiilor accesorii executării pedepsei ( de exemplu, liberarea condiționată prin luarea în considerare a duratei pedepsei ce poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate).

În concluzie, ÎCCJ a decis că după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin liberarea condiţionată.

Care va fi soarta procesului intentat de M.G.?

În urma deciziei ÎCCJ, se va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de M.G. În acest mod, se va da dreptate punctului de vedere al Parchetului care a formulat cale de atac împotriva deciziei tribunalului, care, inițial îi dăduse câștig de cauză lui M.G.