În pofida sancţiunilor aspre, pentru unii persistă încă ispita obţinerii unor câştiguri prin încălcarea Codului Vamal.

Odată prins cu mâţa-n sac, făptuitorul are numeroase explicaţii de dat şi, nu de puţine ori, ajunge să-şi regrete amarnic greşelile!

În “Monitorul Oficial” 381/2015 a văzut lumina tiparului Decizia 11/2015 a ICCJ (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală). În discuţie a fost pusă sesizarea Curţii de Apel Galaţi prin care s-a cerut pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru elucidarea unei probleme de drept.

Trebuia stabilit dacă, în prezenţa infracţiunii de contrabandă, în situaţia în care bunurile ce fac obiectul infracţiunii au fost identificate şi indisponibilizate în scopul confiscării, se va dispune atât confiscarea respectivelor mărfuri, cât şi obligarea făptuitorului la achitarea taxelor vamale, a accizelor şi a TVA-ului sau va fi dispusă doar simpla confiscare a mărfurilor.

Să vedem de unde-a pornit totul, lăsând firul poveştii să se desfăşoare! Într-o dimineaţă de iarnă de la începutul lui 2010, inculpatul, numit C., a trecut graniţa peste Prut cu autoturismul propriu, printr-un punct de trecere a frontierei din judeţul Galaţi. Ajuns în Republica Moldova a urmat drumul către Cahul, unde a luat legătura cu un oarecare S., despre care se ştia că face “negustorie” cu electrocasnice şi ţigări.

Inculpatul C. s-a învoit cu S. pentru ca acesta din urmă să-i furnizeze 5000 de pachete de ţigări, pentru care urma să primească, în schimb, 17700 lei. După câteva ore, inculpatul C. se întorcea în ţară, trecând frontiera prin acelaşi loc. Urma să se întâlnească cu oamenii furnizorului său în Roşcani (Galaţi), pentru a efectua tranzacţia. Ajuns acolo a tot aşteptat, până seara. La ora 10 s-au ivit 2 autoturisme din care au coborât 2 indivizi.

Unul dintre ei l-a pus pe C. în posesia mai multor cutii împachetate în folie de plastic. Erau ţigările solicitate. Tranzacţia s-a încheiat iar fiecare şi-a văzut de calea sa. Calea lui C. era DN 26, judeţul Galaţi.

Inculpatul era, probabil, nerăbdător să ajungă acasă, cu maşina doldora de “marfă”. Dar goana autoturismului prin noapte a fost curmată brusc, în comuna Măstăcani. C. a fost oprit de către un echipaj al Poliţiei de Frontieră. Oamenii legii au trecut la controlul amănunţit al autoturismului. Posesorului i s-a cerut să desfacă un colet. Au ieşit la iveală ţigările. La poliţie au fost desfăcute toate cutiile. Conţineau peste 5900 de pachete de ţigări purtând timbre moldoveneşti.

 

Ce a hotărât judecătoria?

Ce a urmat? Previzibil! Direcţia Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54076 lei, însemnând taxe vamale aferente mărfurilor introduse şi deţinute ilegal în România, la care s-au adăugat accesoriile legale pentru creanţele fiscale până la data plăţii integrale.

Prin sentinţa Judecătoriei Târgu Bujor, C. a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare, dar s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare (de 3 ani şi jumătate). Totodată, acţiunea formulată de către ANAF, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 54076 lei (drepturi vamale şi alte taxe datorate în vamă) a fost respinsă ca nefondată. S-a dispus, însă, confiscarea ţigărilor.

Cât priveşte latura civilă, instanţa a arătat că, atunci când mărfurile care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă sunt de negăsit, infractorul trebuie să achite valoarea lor în lei. Iar atunci când ele se găsesc şi sunt confiscate, făptuitorul nu va mai trebui să efectueze plata echivalentului.

Instanţa de fond a apreciat că, prin obligarea inculpatului la plata celor 54076 lei (drepturi vamale şi alte taxe datorate în vamă), urmată de confiscarea celor 5914 pachete de ţigări, suntem în prezenţa unei sancţiuni duble, disproporţionate, pentru o singură ilegalitate. Întrucât ţigările aduse în ţară n-au fost introduse în circuitul comercial, s-a apreciat că inculpatul nu poate fi obligat la achitarea drepturilor vamale, aşa cum a cerut ANAF.

Răspunderea civilă delictuală este atrasă atunci când, simultan, s-a produs un prejudiciu, s-a comis o faptă ilicită, există un raport cauză-efect între fapta ilicită şi prejudiciu iar fapta ilicită a fost săvârşită cu vinovăţie. Dar, aici, prima instanţă a considerat că… nu există prejudiciu. Prejudiciul ar fi apărut de îndată ce primul pachet de ţigări ar fi fost vândut!

 

Încă o problemă de drept dezlegată!

Sentinţa judecătoriei a fost atacată prin apelul Parchetului de pe lângă judecătoria Târgu Bujor şi al ANAF. Instanţa de apel trebuia să clarifice dacă atunci când bunurile care fac obiectul infracţiunii de contrabandă au fost indisponibilizate în scopul confiscării, se poate efectua (concomitent cu confiscarea) şi obligarea făptuitorului la achitarea taxelor (taxe vamale, accize, TVA). Aceasta e o problemă care a mai iscat controverse şi o practică neunitară, în justiţie!

Nici la Curtea de Apel nu s-a ajuns la un consens, unul dintre membrii completului de judecată apreciind drept justă soluţia primei instanţe, în sensul că-i suficientă confiscarea. Cumularea confiscării cu plata drepturilor vamale a fost considerată excesivă, inechitabilă. Opinia a fost combătută, însă, de către celălalt magistrat, care dădea dreptate celor de la ANAF. Din ultimele ştiri juridice reiese că ICCJ a admis sesizarea efectuată de către secţia penală a Curţii de Apel Galaţi, în scopul pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

În continuare, ICCJ a stabilit că, în ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, aşa cum e descrisă în Codul Vamal, e necesară luarea măsurii de siguranţă a confiscării mărfurilor introduse ilegal în ţară şi că, în acelaşi timp, se impune şi obligarea inculpaţilor la achitarea datoriilor vamale, numai în situaţia în care mărfurile au trecut de primul birou vamal de pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi trasportate către acest birou vamal. Prin aceste precizări a mai dispărut încă o sursă de ambiguitate, de practică neunitară în justiţie.

Câtă vreme vor exista vămi şi taxe vamale, va persista şi ispita ocolirii lor. Acum, că a fost dezlegată şi această chestiune de drept, lucrurile sunt limpezi atât pentru autorităţi, cât şi pentru cel care va fi surprins în plină activitate de contrabandă.

Autorităţile vor şti clar ce sancţiuni sau măsuri trebuie aplicate. Dar şi pentru contrabandişti riscurile vor fi mai uşor de pus în balanţă. Indiferent dacă prevederile legii îl vor descuraja ori ba în rezoluţia sa infracţională, orice contrabandist ar trebui să ştie un lucru: ulciorul nu merge de multe ori la apă!