Cumpărătorul român obişnuit este un fel de vânător. Fiindcă, de multe ori, nu-şi simte buzunarele doldora de parale, el vânează, cu mai mult sau mai puţină dibăcie, oferte promoţionale, chilipiruri, reduceri de preţuri. Nu de puţine ori el râvneşte să captureze, concomitent, doi iepuri: preţul mic şi calitatea. Greu să-i prinzi, pe ambii, dintr-odată. Dar nu imposibil, pentru un vânător răbdător şi iscusit!

Cel mai mare risc pentru vânătorul de oferte avantajoase nu-i să vină acasă cu tolba goală, negăsind ceea ce îşi dorea, ci să cadă în capcana propriei lăcomii, ajungând să cumpere, la un preţ demn de portofelul unui nabab, o “marfă de calitate” pe care cunoscătorii n-ar admite-o nici dacă li s-ar da pe de gratis. Numai un destin la fel de neaşteptat ca al şugubăţului Dănilă Prepeleac i-ar mai putea salva bunul renume cumpărătorului credul, în cazul în care păcălelile încep să se ţină lanţ!

În magazine vor apărea rafturi speciale, cu hrană gata să expire. Vor fi ocolite?

În “Monitorul oficial” 202/2015 a văzut lumina tiparului Legea 57/2015 pentru modificarea şi completarea articolului 33 din OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.

Noile ştiri juridice ne informează că produsele aflate la vânzare cu preţ redus ori ofertele promoţionale se sortează şi se expun la comercializare, pe rafturi sau în standuri vizibil delimitate, pentru informarea corectă, deplină şi exactă a consumatorilor, cu 3 zile înainte de expirarea datei durabilităţii minimale ori datei-limită de consum pentru produsele alimentare sau a termenului de valabilitate ori datei de minimă durabilitate corespunzătoare produselor non-alimentare. Nerespectarea acestor prevederi va fi considerată practică comercială incorectă. Va fi sancţionată în consecinţă!

Scopul acestei reglementări a fost ocrotirea sănătăţii cetăţenilor, în perspectiva prevenirii consumului unor produse alimentare ieşite din termenul de valabilitate. Legiuitorul a considerat că nu sunt suficiente doar etichetele pe care este tipărit, pe lângă alte date, şi termenul de valabilitate. Foarte grijulii de felul lor, parlamentarii noştri au considerat, în majoritate, că pe lângă obligativitatea înscrierii termenului de valabilitate pe ambalaj, noi, românii de rând, avem nevoie de o protecţie suplimentară, realizată la magazin, prin plasarea produselor alimentare care urmează să expire curând în standuri separate, la vedere.

S-a găsit de cuviinţă să fie introduse aceste prevederi pentru o mai bună informare a consumatorilor şi “pentru respectarea cerinţelor de siguranţă alimentară”. Acum comercianţii trebuie să se conformeze. Dar acest lucru nu este cu totul lipsit de neajunsuri. Noile prevederi se vor reflecta chiar şi în contabilitate, prin cheltuieli suplimentare ale operatorilor economici. Unde, mai înainte, toate produsele alimentare de acelaşi tip erau expuse la un loc, acum trebuie organizat un spaţiu aparte pentru alimentele aflate la distanţă de 3 zile de data expirării.

Regula se va aplica tuturor, de la minimagazinele de cartier sau săteşti, până la hipermargazine. Acum, operatorii din domeniul comerţului cu alimente au o grijă-n plus, la fel şi lucrătorii lor: primenirea standului cu produse aflate la un pas de expirare. Lucru care, probabil, nu-i încântă prea tare. Dar dacă-i lege, nu-i tocmeală!

Din perspectiva unor cumpărători, ultimele ştiri juridice s-ar putea să fie îmbucurătoare nu doar printr-un grad mai mare de protecţie faţă de riscul achiziţionării unor alimente gata să expire, dar şi prin posibilele reduceri ale preţurilor acestor produse, motiv pentru care acele standuri şi rafturi s-ar putea să fie, contrar aşteptărilor iniţiale, asaltate şi… golite rapid.

N-ar mai fi de nădăjduit decât ca odată achiziţionate, respectivele alimente să fie iute consumate, mai înainte să expire, pentru ca în secţiile de gastro-enterologie ale spitalelor să nu se creeze o îmbulzeală mai ceva ca “la reduceri”.

Atenţie la “ofertele tentante”!

Conform ultimelor ştiri juridice, orice comerciant care anunţă o reducere de preţ trebuie s-o raporteze la preţul de referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare, pentru produse sau servicii identice. Preţul de referinţă reprezintă cel mai scăzut preţ practicat în acelaşi spaţiu de vânzare în perioada ultimelor 30 de zile, înainte de data aplicării preţului redus.

Până mai ieri, regula era că orice comerciant care anunţa o reducere de preţ trebuia s-o raporteze la preţul de referinţă practicat în acelaşi spaţiu de vânzare pentru produse sau servicii identice, dar că preţul redus trebuia să fie mai mic decât preţul de referinţă.

Vânzările cu preţ redus sunt de mai multe feluri. În această categorie vor intra vânzările de lichidare, “vânzările de soldare”, vânzările efectuate în spaţii de vânzare denumite “magazin de fabrică”, vânzările produselor hărăzite satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului (după ce evenimentul a trecut şi e clar că produsele în cauză nu mai pot fi vândute în condiţii comerciale normale), precum şi vânzările produselor care, într-un interval de 3 luni de la aprovizionare, încă n-au fost vândute.

Tot aici sunt incluse vânzările accelerate ale produselor susceptibile de o degradare grabnică ori a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate, vânzarea unui produs la un preţ aliniat celui legal practicat de ceilalţi comercianţi din aceeaşi zonă comercială, pentru acelaşi produs, determinat de mediul concurenţial, precum şi vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror preţuri de reaprovizionare s-au diminuat. Acestea sunt situaţiile în care agenţii economici îşi pot vinde, în condiţii legale, produsele în pierdere (la un preţ mai mic sau egal celui de achiziţie)!

În general, anunţurile de reducere de preţ exprimate prin precizarea noului preţ sau în procente trebuie făcute vizibil, inteligibil, fără vreo urmă de echivoc, pentru fiecare produs sau grupă de produse de acelaşi fel. Anunţurile cu privire la reducerea unor preţuri se pot realiza în mai multe chipuri: prin menţionarea noului preţ lângă preţul anterior, care va fi barat; prin menţiunile “preţ nou” şi “preţ vechi”, înscrise lângă sumele corespunzătoare ori prin menţionarea procentului de reducere şi a preţului nou care apare lângă vechiul preţ, care va fi barat.

Nu este îngăduit ca o diminuare de preţ pentru un produs sau serviciu să fie descrisă consumatorilor ca o ofertă gratuită a unei părţi din produs sau serviciu. Totodată, anunţul de reducere de preţuri ce nu corespunde scăderii practicate efectiv în relaţie cu preţul de referinţă este considerat una dintre faţetele reclamei înşelătoare, fiind sancţionat… ca atare!