Închisoarea nu-i vreun pension ori vreun loc unde gingăşia limbajului îşi dă întâlnire cu purtările aristocratice şi manierele elegante. Este un loc dur care, de n-ar fi guvernat de reguli draconice, ar deveni iute un infern la scară mică. Crede cineva că locuitorii penitenciarelor sunt îndrăgostiţi lulea de legi şi disciplină?!

Deprinşi să acţioneze la primul impuls, unii dintre indivizii ajunşi după gratii au enorm de exersat la capitolul autocontrol, pentru a ajunge la un nivel mediu. Aceştia pot constitui un pericol atât pentru ceilalţi deţinuţi, cât şi pentru personalul ce le asigură paza. Gardienii trebuie să fie impecabil instruiţi şi înzestraţi cu armament letal şi non-letal. Dar portul unei arme implică o mare responsabilitate. N-o poţi folosi oricând, oricum, oriunde!

Atât Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cât şi unităţile aflate-n subordinea sa sunt autorizate să deţină şi să folosească arme letale, arme neletale, dispozitive militare, dar şi muniţie adecvată, pentru înarmarea personalului operativ.

Recent, pe site-ul Ministerului Justiţiei a fost postat, fiind supus dezbaterii publice, Proiectul de Lege privind regimul deţinerii şi utilizării armamentului din dotare şi operaţiunile cu arme şi muniţii în sistemul administraţiei penitenciare. Adoptarea, promulgarea și publicarea sa în ”Monitorul Oficial”, îl vor preschimba într-o lege în toată puterea cuvântului!

Conform noilor ştiri juridice, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se pot folosi, pentru instruire, de armele şi dispozitivele militare, numai şi numai în poligoane anume amenajate, omologate. Operaţiunile cu arme pe care le vor putea efectua Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate ei sunt achiziţionarea, transportul, repararea, stocarea, înstrăinarea şi casarea.

 

Unde-i armă, nu-i… tocmeală!

Potrivit recentelor ştiri juridice, armele letale sau neletale vor putea fi utilizate în raport cu circumstanţele, după o somaţie prealabilă şi, dacă-i cu putinţă, cu acordarea răgazului necesar pentru încetarea acţiunii ilegale ori pentru executarea dispoziţiei primite, în cazul în care nu s-au putut utiliza alte soluţii, negeneratoare de leziuni. La utilizarea armelor se va recurge în mod gradual, proporţional. Nu fulgerător, ca-n filmele cu justiţiari înceți la minte dar iuţi la mânie!

Funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare e dotat cu arme letale şi/sau neletale. Prin întrebuinţarea armelor, nu vor trebui să fie depăşite nevoile reale ale stopării unui act duşmănos ori ale neutralizării indivizilor cu un comportament agresiv faţă de personalul penitenciarului, a personalului altor structuri, a unor deţinuţi ori a locului de deţinere şi a mijloacelor sale de transport.

Uzul de armă letală se face, după o somaţie prealabilă, contra celor ce primejduiesc, prin acţiunile lor, viaţa ori integritatea corporală a funcţionarilor cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, persoanelor private de libertate, a celor ce atacă locurile de deţinere ori perimetrele păzite, vizibil delimitate.

În acelaşi mod se poate proceda şi contra făptuitorilor ce încearcă, ilegal, să intre ori să iasă în/din locurile de deţinere sau pentru a opri fuga de sub escortă sau evadarea deţinuţilor, dacă aceştia nu pot fi opriţi altfel ori pun în pericol viaţa altora. Armele letale pot fi întrebuinţate şi împotriva celor ce atacă personalul închisorii sau îl împiedică să-şi îndeplinească misiunile.

De la somaţie la uzul de armă!

Să vedem, acum, ce spune noua propunere legislativă despre procedura de somare. Spre a-l soma pe individul pus pe ilegalităţi, funcţionarul cu statut special al administraţiei penitenciarelor îi va spune acestuia, scurt: „Stai!”. Dacă nu dă semne de supunere, va primi somaţia: „Stai, că trag!” Nu se supune nici atunci? Îi va fi dat să vadă şi să audă cum funcţionarul trage un foc de armă, vertical. Poate trage şi într-o altă direcţie, de nu-i prezent riscul de a răni/ucide pe cineva sau de a deteriora vreun bun. Ce va mai urma, ştie cam toată lumea! Infractorul, însă, n-ar vrea să afle pe propria piele…

Atunci când o persoană sau un grup de persoane încearcă să pătrundă fără drept şi prin violenţă în perimetrele, construcţiile, mijloacele de transport din administrarea penitenciarelor ori când una sau mai multe persoane atacă orice imobil sau mijloc de transport al administraţiei penitenciare, funcţionarul cu statut special va face uz de armă numai după ce a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru împrăştierea participanţilor, somaţia următoare: “Părăsiţi…, vom folosi arme letale!”

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, au dreptul de a uza de armă fără somaţie, dacă, efectiv, nu există timpul necesar pentru aceasta, atât în caz de legitimă apărare, cât şi-n caz de stare de necesitate.

Arma se va folosi în aşa fel încât să determine numai imobilizarea făptuitorului ilegalităţii. Se va trage, pe cât posibil, la nivelul picioarelor, pentru a nu fi, cumva, ucis „călcătorul de lege”. Dacă atacatorul a fost rănit şi nu mai prezintă pericol, funcţionarul cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ce l-a împușcat va fi dator să-i ofere primul ajutor. Dacă nu i-l poate acorda, trebuie să solicite neîntârziat intervenţia personalului medical.

Când nu se recomandă uzul de armă?

Potrivit noilor ştiri juridice aduse de către proiectul legislativ, va trebui să fie evitat, pe cât posibil, uzul de armă contra femeilor şi a vârstnicilor. Asta nu înseamnă că n-ar putea exista şi reprezentante ale sexului frumos ori bătrâni puşi pe violenţă şi capabili de isprăvi mai ceva „ca-n filme”!

Uzul de armă letală este chiar interzis, uneori! În ce cazuri? În primul rând atunci când autorul ilegalităţii este copil, femeie cu vizibile semne de sarcină ori persoană cu semne de invaliditate, mai puţin atunci când aceştia iau parte la un un atac armat sau în grup, ce pune în primejdie viaţa sau integritatea corporală a cuiva. În al doilea rând, atunci când sunt puse în pericol vieţile altor persoane sau ar putea să fie violat teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin României.

 

Braţul legii poartă… o sabie cu două tăişuri!

După ce au făcut uz de armă, funcţionarii cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt obligaţi să le dea de ştire şefilor, imediat ce e cu putinţă. S-a produs moartea sau rănirea unei persoane, în urma uzului de armă? Procurorul competent va fi anunţat obligatoriu, imediat, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, de către directorul unităţii subordonate ori de către înlocuitorii lor legali.

Max Weber spunea că Statul deţine monopolul violenţei. O violenţă reglementată! Statul recurge la violenţă, după canoanele legale, prin armată, poliţie şi alte structuri menite să ocrotească securitatea naţională şi pacea socială. Atent, Statul i-a selectat pe slujbaşii care, având necontenit litera legii în minte, vor exercita violenţa în numele său.

Braţul legii va fi bine înarmat. Dar atunci când eşti cu degetul pe trăgaci, orice gest pripit, eronat, te poate transforma, într-o clipă, dintr-un om al legii în… viitor condamnat. Nu-i de mirare că, de teama pensionului cu ferestre zăbrelite, oamenii legii ezită îndelung, înainte să facă uz de armă!