În toamna anului trecut, partidele au trebuit să refacă inventarul aleşilor locali! De ce? Fiindcă acestora li s-a dat undă verde la… traseism politic. În septembrie 2014 a fost publicată, în “Monitorul oficial”, OUG 55, care le punea la dispoziţie primarilor, preşedinţilor de consiliu judeţean şi consilierilor locali ori judeţeni, un scurt interval de timp pentru a migra, după voie, la un alt partid politic, contrar Statutului aleşilor locali ce sancţionează traseismul politic practicat pe durata mandatului, prin pierderea calităţii căpătate la alegeri.

Acum, noile ştiri juridice anunţă că, în „Monitorul oficial” 46/2015, a văzut lumina tiparului Decizia 761/2014 a CCR, referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legii privind aprobarea OUG nr. 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală.

Actul normativ criticat, supranumit “ordonanţa traseismului politic” a fost emis de către guvern spre a remedia consecinţele pe care divorţul politic apărut prin dizolvarea alianţei ajunsă la putere în 2012 le-a pricinuit, anul trecut, în administaţia publică locală. Guvernanţilor le-ar fi priit ceva mai mult consens politic la nivel local. Au încercat să atragă în tabăra proprie aleşi locali ai altor partide. Şi aşa s-a zămislit OUG 55/2014!

 

De la legalitate la… neconstituţionalitate

Forţa politică aflată la guvernare voia, la nivel local, o opoziţie mai redusă, pentru a-şi duce la îndeplinire proiectele, a-şi consolida poziţia. Curând urmau să se desfăşoare alegerile prezidenţiale! Ce şi-au zis, căpeteniile noastre? “Hai să permitem unor primari, preşedinţi de consiliu judeţean şi consilieri locali ori judeţeni să ni se alăture, în partid… Sigur, dacă vor dori!”

Şi unii au dorit! Puterea vrăjeşte, atrage precum magnetul. Unii aleşi au intrat în acest joc al traseismului politic. O ruletă rusească. Sabie cu două tăişuri!

Potrivit Constituţiei, ordonanţele de urgenţă ale guvernului se emit în situaţii neobişnuite, când orice amânare ar produce nefaste consecinţe. Întrebarea care s-a pus a fost următoarea: nevoia unei formaţiuni politice aflată la guvernare de a-şi fortifica poziţia, în prag de alegeri, reprezintă, oare, o situaţie extraordinară? Poate, ea, justifica emiterea unei OUG?

Au mai existat, în trecut, decizii CCR care au descurajat migraţia aleşilor locali. Iar Constituţia dezaprobă imixtiunea legislativă, prin ordonanţe de urgenţă, în domenii precum formaţiunile politice, drepturile electorale, constituirea, organizarea şi funcţionarea consiliilor locale (instituţii fundamentale). Ordonanţa 55/2014 posedă un caracter individual. N-are legitimitate. În schimb, are un caracter discriminatoriu!

Chiar dacă o alianţă electorală alcătuită din mai multe formaţiuni politice a participat ca atare la alegeri, acest lucru nu înseamnă, automat, că după destrămarea ulterioară a coaliţiei încropite, respectivii aleşi locali vor rămâne… în aer.

Ei vor deţine, mai departe, calitatea de membri ai partidelor ce i-au promovat. Curtea Constituţională a României a considerat, aşa cum arată recent-publicata Decizie 761/2014 că, potrivit legii fundamentale, aceşti aleşi locali n-ar fi trebuit să fie lăsaţi să schimbe luntrea partidului ce i-a făcut câştigători, pentru mai atrăgătoarea şalupă guvernamentală.

Unii dintre primarii care-au ales să schimbe partidul, în perioada limitată pe care le-a pus-o la dispoziţie reglementarea criticată, au avut motivaţii “solide” pentru gesturile lor, susţinând că astfel ei vor putea atrage mai multe resurse la nivel local. Că, de fapt, opţiunea lor nu-i traseism politic, ci, mai degrabă, o mostră a puternicului devotament nutrit pentru comunităţi şi alegători. Că autorităţile locale, puse-n slujba obştei, vor beneficia, în proiectele lor, de mai mult sprijin din partea guvernului, jupân peste vistieria ţării.

Dar pentru CCR, faptul că un ales local a căpătat această calitate ca membru al unui partid nu-i uşor de trecut cu vederea. Iar “evadarea” alesului local, cu arme şi bagaje, în tabăra altei formaţiunii politice, îl descalifică pentru a mai ocupa poziţia deţinută în administraţia locală.

Calitatea de ales al cetăţenilor se păstrează numai dacă respectivul rămâne fidel, pe durata mandatului, partidului ce l-a susţinut să ajungă acolo. Nu se poate emite, pe nepusă masă, o OUG spre a pune, temporar, legea şi Constituţia în cui, dând prilej aleşilor locali seduşi de vreo formaţiune politică mai atrăgătoare să-şi găsească un nou sălaş politic.

 

Neconstituţionalitate… fără dar şi poate!

Chiar dacă, ulterior, actul normativ neconstituţional, adică OUG 55/2014, a fost aprobată printr-o lege, primind astfel girul parlamentului, neconstituţionalitatea sa nu s-a teleportat în neant. Zadarnic e cosmetizat, prin tencuială şi măiestre zugrăveli, un edificiu ce prezintă grave vicii de construcţie! La următorul zbucium tectonic, tencuiala se va fisura, dezvăluind privirii… structura găunoasă a clădirii. Un act normativ (lege) ce încearcă să camufleze neconstituţionalitatea unei reglementări pe care-o aprobă (OUG), nu poate decât să-i împrumute viciile!

Legislativul ţării va fi chemat, acum, după declararea neconstituţionalităţii, să emită, potrivit Constituţiei, o lege prin care va fi respins actul normativ care-a dat liber aleşilor locali să-şi schimbe opţiunea politică, trecând la un alt partid în scurtul răgaz pus la dispoziţie. Ultimele ştiri juridice spun că tot parlamentul, cel care a supus iniţial aprobării mult-hulita OUG 55, va trebui să decidă şi măsurile de cuviinţă în privinţa consecinţelor legale ale actului declarat neconstituţional. Dificilă situaţie!

Acum, aleşii locali care s-au zorit, în toamnă, să schimbe luntrea în răgazul pus la dispoziţie (o lună şi jumătate), de dragul unor beneficii mai mult sau mai mult consistente, au emoţii. Există probabilitatea ca ei să fie nevoiţi să lase locurile libere pentru alţii, cât de curând.

Se mai susţine, însă, că neconstituţionalitatea va avea urmări doar pentru viitor, că politicienii “navetişti” nu vor avea de suferit… Asta dacă partidele “trădate” nu vor obţine, în justiţie, încetarea mandatelor celor consideraţi infideli!

 

Bine e să ai şi simţul riscului!

Statutul aleşilor locali, aprobat prin Legea 393/2004, spune că nu poţi, în calitate de ales local, să treci de la un partid la altul, fără a-ţi pierde respectiva calitate. Cum ar zice proverbul, nu poţi fi, concomitent, şi cu buzele unse şi cu slănina-n cămară!

Apare întrebarea: cine are meritul câştigării alegerilor în oraşul X ori în comuna Y? Formaţiunea politică, cu banii şi capacitatea sa de propagandă? Sau doar candidaţii pe care-i propune ea? Dacă răspunsul este “candidatul”, rezultă că acesta ar fi putut câştiga în alegeri şi pe cont propriu, fără suportul partidului, nu-i aşa?

OUG 55/2014, declarată acum neconstituţională, a deschis, în toamnă, calea migrării politice. Însă ar fi incorect să se insinueze că li s-a şi indicat aleşilor locali spre care formaţiune politică trebuiau să se îndrepte. Teoretic, ei puteau pleca oriunde, inclusiv la partide ce nu se aflau la guvernare. În practică, ei au fost atraşi de putere, aşa cum fluturii de noapte zboară, fatalmente, către flacăra lumânării. Şi-au asumat un risc. Dac-au extras ori ba lozul câştigător, aceasta-i altă discuţie!

Aleşii locali numiţi acum “migratori” sau “traseişti” n-au făcut decât să se strecoare printr-o portiţă legislativă deschisă vremelnic şi apoi închisă-n urma lor cu mare zgomot. Dar azi, când s-a stabilit că n-a fost vorba decât despre o neconstituţională breşă a legislaţiei, unii dintre ei se tem să nu rămână… pe dinafară.

În loc de concluzie, o străveche zicală: să nu dai niciodată vrabia din mână pentru cioara de pe gard!