În 1990, România avea 6,6 milioane de copii. Natalitatea scăzută, precaritatea condiţiilor economice şi emigrarea unui număr mare de cetăţeni tineri, consecinţă directă a numărului scăzut de locuri de muncă, a determinat o evoluţie alarmantă, din această perspectivă. Azi, România are mai puţin de 3,7 milioane de copii!

Dacă imediat după evenimentele din decembrie 1989 exista un copil la ceva mai mult de doi adulţi, astăzi la fiecare patru adulţi mai există doar un copil. Dar aceasta nu-i totul! Nu numai că numărul copiilor a scăzut drastic, dar nici măcar celor existenţi nu li se acordă grija şi protecţia cuvenită. Ţara a avut alte priorităţi, copiilor li s-au oferit răbdări prăjite!

Chiar dacă lucrurile evoluează cu viteza melcului, mai apar şi semne că actuala stare tinde să se amelioreze! Un exemplu este H.G. 1113/2014 pentru aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2016, care a văzut lumina tiparului în “Monitorul Oficial” 33/2015.

Copilul reprezintă o valoare centrală a fiecărei societăţi şi o resursă umană a viitorului. Conform noilor ştiri juridice, scopul Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului este de a promova investiţiile în dezvoltarea şi bunăstarea copilului, pe baza unei abordări holistice şi integrate de către instituţiile şi autorităţile statului, în condiţiile respectării drepturilor copilului, satisfacerii nevoilor lui şi accesului universal la servicii.

Numeroşi părinţi trebuie să împace viaţa de familie cu viaţa profesională. Iar acesta nu-i un lucru simplu! De aceea părinţii au nevoie de asistenţă în creşterea copiilor, prin accesul la un sistem integrat de îngrijire şi educare, în creşe şi servicii de îngrijire de zi.

La alţi părinţi nu se mai pune problema împăcării carierei cu viaţa familială! Ei sunt şomeri pe termen lung iar copiii lor simt din plin lipsa mijloacelor materiale. Şi la aceste familii trebuie să ne gândim!

Acum, haideţi să vedem ce se propune în concret, că de vorbe mari e sătul tot românul, deşi ele nu astâmpără foamea. Şi nici setea de justiţie socială!

 

Care-i planul, în continuare?

În Planul operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014-2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 33 bis din 15 ianuarie 2015, este inclusă o gamă largă de măsuri. Măcar de-ar fi realizate… jumătate!

Astfel, în fiecare unitate administrativ-teritorială trebuie asigurat, potrivit ultimelor ştiri juridice, un serviciu public de asistenţă socială funcţional. În mediul rural, se vor putea asocia câte două ori mai multe localităţi, pentru a crea un serviciu de asistenţă socială, când resursele nu îngăduie înfiinţarea unei structuri autonome.

Medicii de familie şi specialiştii medicali ai comunităţilor vor trebui să se implice în depistarea copiilor aflaţi în situaţii de risc patologic, care vor fi orientaţi către serviciile de prevenţie primară şi secundară. Va fi sporit accesul copiilor la servicii de sănătate preventive şi curative. Vor trebui identificate modalităţi flexibile de asigurare a accesului tuturor copiilor la servicii de medicină dentară, pe cât posibil gratuite.

O altă măsură urmărită e dezvoltarea prioritară a paletei de servicii medicale prenatale, perinatale, postnatale, cu acordarea unei atenţii speciale persoanelor şi comunităţilor defavorizate. Se urmăreşte reducerea mortalităţii infantile de la 9,9‰, cât este în prezent, la 7,9‰.

Se vor aplica măsuri de prevenţie primară, secundară şi terţiară pentru copii şi adolescenţi în legătură cu riscurile legate de sănătate ale consumului de alcool, tutun, ale nutriţiei nesănătoase, ale sedentarismului, consumului de media şi comportamentului sexual. Numărul de adolescenţi şi copii expuşi care vor beneficia de intervenţii de prevenţie privind aceşti determinanţi ai sănătăţii va fi de 25% în 2016 şi de 50% în 2020. Va fi promovat stilul de viaţă sănătos, în rândurile adolescenţilor şi copiilor, prin organizarea de campanii naţionale de educaţie pentru sănătate.

Va fi creat şi pus în practică un sistem de identificare a tuturor copiilor vulnerabili. Va fi sporit accesul copiilor săraci la serviciile medicale şi educative de bază. Va creşte procentul copiilor din zonele vulnerabile înscrişi la un medic de familie şi ponderea copiilor care au beneficiat de un consult pe an, de la 80% la 100%.

 

Un mai bun acces la educaţie!

Va fi asigurat un mai bun acces al copiilor cu vârste de până la 6 ani la învăţământul antepreşcolar şi preşcolar. Dacă acum 82% dintre copiii de 3-6 ani sunt înscrişi în învăţământul preşcolar, se doreşte, pentru anul 2020, ca procentul să fie de 95%!

Se va realiza dezvoltarea sistemului de monitorizare a participării copiilor în învăţământul primar şi gimnazial. Rata de participare în învăţământul primar şi gimnazial trebuie să sporească până la 98%.

O altă măsură vizează dezvoltarea facilităţilor destinate activităţilor recreative şi de petrecere a timpului liber de către copii. Se va analiza şi oportunitatea acordării unui pachet minim de servicii sociale pentru copii. Va fi întărită capacitatea de evaluare şi monitorizare a drepturilor copilului şi a situaţiei sociale a acestuia, prin instituirea unui sistem naţional de monitorizare a situaţiei copiilor din România.

 

Sarcini dificile… Le vor face faţă autorităţile?

Se va acţiona pentru a reduce decalajele existente între copii de la sate şi cei din mediul urban, precum şi în direcţia eliminării barierelor de atitudine şi de mediu, în scopul reabilitării şi reintegrării sociale a copiilor cu dizabilităţi.

Se vor lua măsuri şi în sensul ocrotirii copiilor străzii şi a prevenirii amplificării acestui fenomen. Se vor dezvolta adăposturi de zi şi de noapte şi centre de primire în regim de urgenţă pentru aceşti copii. Se va acţiona în direcţia încurajării reintegrării sociale şi familiale a copiilor ce au intrat în conflict cu legea penală şi în direcţia prevenirii recidivelor. Un alt obiectiv va fi reducerea influenţei factorilor de risc şi dezvoltarea factorilor de protecţie faţă de consumul de droguri şi alte substanţe nocive.

Va fi oferit sprijin copiilor ai căror părinţi lucrează peste hotare. În primul rând, vor fi identificaţi toţi copiii aflaţi în această categorie, apoi se vor dezvolta programe personalizate de consiliere şi suport pentru ei. Numărul de copii care vor avea acces la aceste servicii va creşte la 40% în 2016 şi la 80% în 2020, ca ţintă finală.

Se vor promova valorile non-violenţei. Ponderea personalului din şcoli implicat în programele de prevenire şi combatere a violenţei va creşte cu 50%. Se va urmări şi reducerea expunerii copiilor la violenţă în mass-media şi în mediul virtual. Se vor identifica şi remedia lacunele legislative, în domeniu!

Un prim pas a fost făcut! Avem, deci, o strategie, dar şi un plan pentru punerea sa în practică. Să zicem că, la teorie, a fost obţinută o notă de trecere! Să vedem, mai departe, dacă statul român, autorităţile şi guvernanţii se vor învrednici să transpună în realitate ţelurile asumate.

Copiii sunt viitorul naţiunii noastre. Însă asigurarea unui viitor mai luminos pentru naţiunea română nu-i o joacă de copii. Liderii politici şi administrativi care nu vor pricepe acest lucru vor fi făcuţi răspunzători în faţa istoriei iar viitorul îi va judeca aspru!