Mita, bacşişul, corupţia sunt realităţi care pornesc de la o mentalitate moştenită, se zice, de la fanarioţi, dar care fac şi azi ravagii în sectorul public, de la primărie şi şcoala de cartier, până consiliul judeţean şi minister. Domnitorii fanarioţi sunt, acum, oale şi ulcele. Mai pot fi găsiţi doar în cartea de istorie. Dar corupţia a rămas! Este încă prolifică şi activă în administraţia publică locală şi centrală.

Aidoma balaurului cu şapte capete din poveşti, corupţia are o capacitate de regenerare înfiorătoare. Dacă vrea să supravieţuiască, statul român trebuie s-o ţină sub control, să-şi creeze un sistem imunitar mai eficace contra acestui inamic intern. Altfel, necinstea slujbaşilor şi aleşilor neamului îi va şubrezi temeliile, iscându-se un haos care numai supremaţie a legii nu se va putea numi. Nu degeaba corupţia e calificată drept primejdie la adesa siguranţei naţionale!

Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5113/2014 pentru aprobarea metodologiei privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al instituţiilor şi unităţilor subordonate/coordonate a căror activitate vizează învăţământul preuniversitar a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 8/2015.

Riscul de corupţie reprezintă, conform acestor ştiri juridice, o ameninţare de corupţie care vizează un angajat, un întreg colectiv profesional sau un domeniu de activitate, determinat de către cauze ori vulnerabilităţi caracteristice, de natură a genera un impact referitor la realizarea activităţilor sau obiectivelor unei structuri.

Vulnerabilitatea la corupţie constituie o slăbiciune în sistemul de reglementare sau de control a activităţilor desfăşurate într-o organizaţie publică, o breşă ce ar putea fi exploatată şi care stă la originea actelor de corupţie. Dar vulnerabilitatea se deosebeşte de simpla ameninţare!

Ameninţarea e doar potenţială, în vreme ce vulnerabilitatea e persistentă. Ea nu dispare până ce nu-i remediată. Însă, pentru a fi remediată trebuie identificată. Înainte de a încerca o schemă terapeutică pentru boala numită “corupţia din sectorul public”, trebuie pus corect diagnosticul şi trebuie privit răul în faţă. Negarea nu ajută cu nimic!

Nou-aprobata metodologie va fi aplicată cu scopul punerii la punct a măsurilor de control şi prevenire, adaptate la cauzele ce pricinuiesc apariţia unor acte de corupţie, pentru a fi ţinute la un nivel acceptabil atât impactul asupra activităţilor specifice domeniului educaţiei, cât şi probabilitatea de ivire a unor fapte de corupţie. În scopul realizării activităţii de combatere a corupţiei în structurile pe care le controlează ori care-i sunt subordonate, Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) va putea colabora cu instituţii precum Direcţia Generală Anticorupţie ori S.R.I.!

 

Riscul de corupţie. Cum se măsoară?

Obiectivele în slujba cărora sunt puse activităţile de management al riscurilor de corupţie sunt stabilirea priorităţilor de acţiune în domeniul prevenirii corupţiei, promovarea transparenţei instituţionale, a integrităţii, a bunei desfăşurări a activităţilor şi asumarea răspunderii conducătorilor diverselor structuri subordonate MEN, cât priveşte aplicarea noilor măsuri menite a ţine în frâu corupţia.

Încă din vremea strategului Sun Tzu se ştia că fără o bună cunoaştere a slăbiciunilor proprii şi a puterilor adversarului e neîngăduit să te angajezi într-o luptă… Lucru valabil şi-n bătălia dusă împotriva corupţiei!

Managementul riscurilor de corupţie constă în identificarea şi descrierea posibilelor pericole. Mai este necesară, de asemenea, instruirea celor ce activează în sfera educativă, de la cadrele didactice şi până la personalul de conducere, în ceea ce priveşte metodele de combatere şi de profilaxie a corupţiei.

Se vor evalua riscurile de corupţie, apoi vor determinate şi puse în practică măsurile de control şi prevenire. Pentru a se înfăptui activităţile de management al riscurilor de corupţie, la nivelul fiecărei structuri se va forma câte o comisie de prevenire a actelor de corupţie în educaţie.

În vederea identificării ameninţărilor de corupţie, vor fi evaluate activităţile şi situaţiile specifice de muncă ale angajaţilor şi se va realiza chestionarea şefilor structurilor din MEN. În scopul obţinerii de opinii legate de riscurile de corupţie şi de a conferi eficacitate măsurilor de prevenire şi control, se va chestiona întregul personal de conducere, utilizând un chestionar pentru identificarea ameninţărilor/riscurilor de corupţie.

Vor fi considerate vulnerabile la corupţie toate acele activităţi caracterizate prin slăbiciuni pe care angajaţii unei structuri subordonate ministerului le-ar putea “valorifica” pentru săvârşirea unor fapte de corupţie.

 

Corupţia, în colimator

Potrivit ultimelor ştiri juridice, comisiile de prevenire a actelor de corupţie din domeniul educaţiei se vor ocupa de monitorizarea riscurilor de corupţie, la nivelul fiecărei structuri în care au fost constituite. Pentru a efectua activitatea de monitorizare, în fiecare an, responsabilii de risc vor înainta rapoarte de evaluare către consilierii de integritate desemnaţi pentru sprijinirea activităţilor de prevenire a corupţiei în structurile din aparatul central al MEN şi al structurilor subordonate ori coordonate.

În aceste rapoarte vor fi menţionate schimbările survenite în ceea ce priveşte nivelurile de expunere la riscurile de corupţie, informaţii privind faptele de corupţie constatate şi propuneri pentru măsuri de prevenire suplimentare.

Măsurile de prevenire a riscului de corupţie au ca scop diminuarea probabilităţii de săvârşire a unor fapte de corupţie şi se referă la aspecte precum: planificarea şi organizarea într-un mod uşor verificabil a activităţilor şi a modului în care se iau deciziile (e necesară supervizarea; responsabilităţile vor fi divizate), aplicarea unor măsuri de urmărire a accesului la informaţii sau promovarea căilor de sesizare a faptelor de corupţie.

Depistarea neregulilor (după ce s-au materializat riscurile de corupţie) se referă la efectuarea de verificări aleatorii a documentelor şi activităţilor desfăşurate (nu se ştie de unde poate ţâşni iepurele!), la efectuarea unor teste de integritate, a controalelor tematice sau a activităţilor de inventar (unii slujbaşi publici se cam simt “cu musca pe căciulă”).

 

Corupţi, la tot pasul!

La nivelul fiecărei structuri vor fi analizate activităţi cum ar fi: administrarea fondurilor comitetului de părinţi, contactele dese cu exteriorul instituţiei, accesul la informaţii confidenţiale, achiziţia de bunuri şi servicii, gestionarea mijloacelor financiare, acordarea de autorizaţii şi aprobări, îndeplinirea unor funcţii de control, gestionarea actelor de studii, recrutarea personalului, gestionarea situaţiilor şcolare, acordarea premiilor. Câte activităţi, atâtea posibile spaţii de manevre ilicite pentru slujbaşii corupţi!

Din spusele cunoscuţilor, din cazurile prezentate în mass-media sau poate chiar din propria experienţă, românul ştie că şi prin structurile din domeniul învăţământului preuniversitar se pot petrece fapte descrise pe larg în Codul penal. Apar în prim plan cazuri în care s-au solicitat/primit sume de bani pentru asigurarea promovării unor examene sau pentru a asigura înscrierea copiilor în vreo “şcoală de elită”.

Corupţiei nu-i poate fi îngăduit să prolifereze în domeniul educaţiei. Întrucât, acolo, una dintre consecinţele sale grave este scăderea calităţii învăţământului. Rămâne de văzut, acum, dacă noua metodologie va avea şi efecte. Să vedem cine va birui: corupţia sau educaţia?