De când se știu, românii au tot plătit biruri, taxe și impozite, astfel încât orice nouă taxă care apare peste noapte nu mai miră pe nimeni. „De când suntem noi, românii,/Biruri grele am plătit,/Însă cum sunt azi stăpânii,/Nimeni nu ne-a biruit.” (Valeriu Cercel)

O taxă extrem de controversată a fost taxa privind timbrul de mediu, care se achită o singură dată cu ocazia înscrierii dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România sau la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care la data scoaterii din parcul auto i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului.

Timbrul de mediu se achită și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra mașinii rulate și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autovehicule sau pentru mașini pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autovehicule, a taxei de poluare sau a celei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.

Care sunt actele normative care reglementează timbrul de mediu şi au generat controverse?

O controversă în practica instanțelor de judecată a fost determinată de către interpretarea neunitară a prevederilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule publicată în Monitorul Oficial 114 din 4 martie 2013, aprobată cu modificări și completări prin legea 37/2014, publicată în Monitorul Oficial 255 din 8 aprilie 2014 și ale art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare ale OUG 9/2013, aprobate prin HG 88/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 137 din 14 martie 2013.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare ale OUG 9/2013, aprobate prin HG 88/2013, pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate, timbrul se achită şi în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Problema care a generat controverse a fost dacă articolele de mai sus se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Într-o primă opinie a instanțelor, s-a reținut că OUG 9/2013 instituie o discriminare între bunurile provenite de pe piața internă și cele din alte state membre ale UE aflate în situații similare.

Potrivit celei de-a doua opinii, s-a considerat că OUG 9/2013 nu instituie o discriminare între mașinile achiziționate din România și cele dintr-un alt stat membru UE.

Într-o a treia opinie, s-a reținut că timbrul de mediu se datorează și în cazul transcrierii unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Caz practic

 În 2012 N.P. a cumpărat un autovehicul fabricat în 1999 care a fost înmatriculat prima dată în Bulgaria în 14 mai 1999. Cu ocazia înmatriculării în România, N.P. a achitat suma de 6.368 lei reprezentând timbru de mediu, calculat conform art. 4 din OUG 9/2013. Ulterior, a solicitat Administrației Finanțelor Publice (AFP) să îi restituie timbrul de mediu achitat, însă aceasta a refuzat.

La 28 mai 2013, N.P. a promovat o acțiune în justiție prin care a solicitat, în contradictoriu cu AFP, să i se restituie suma achitată cu titlu de timbru de mediu cu dobânda fiscală actualizată cu inflația de la data plății și până la data restituirii efective.

În 18 septembrie 2013, instanța a admis acțiunea lui N.P. și a obligat AFP să îi restituie suma plătită cu titlu de timbru de mediu cu dobânda fiscală actualizată cu inflația de la data plății și până la data restituirii efective.

În 8 noiembrie AFP a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe și, în cadrul judecării recursului, în 14 aprilie 2014, a fost sesizată ÎCCJ pentru a se pronunța privind controversa creată în practică de către interpretarea neunitară a prevederilor privind timbrul de mediu. Până la pronunțarea ÎCCJ, judecarea recursului a fost suspendată.

Care au fost argumentele pentru care a fost sesizată ÎCCJ?

Dacă s-ar compara situația lui N.P. cu aceea a unei persoane care ar achiziționa un autovehicul similar de pe piața internă, s-a reținut că timbrul de mediu ar fi achitat și pentru o mașină care a fost înmatriculată prima dată în România după 1 ianuarie 2007, adică pentru un autovehicul ce provine de pe piața internă, inclusiv în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autovehicule, taxa de poluare.

Cu titlu de știri juridice, s-a considerat că referitor la un autovehicul second-hand cu primă dată de înmatriculare anterioară datei de 1 ianuarie 2007 nu există o interpretare unitară a art. 1 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 88/2013.

Ce a decis ÎCCJ?

Cu titlu de știri juridice, ÎCCJ a constatat că art. 4 din OUG 9/2013 nu a introdus niciun criteriu de aplicare a timbrului de mediu în raport cu data primei înmatriculări a autovehiculului rulat provenit de pe piața internă, astfel încât nici ÎCCJ nu poate face acest lucru.

Analizând actele normative privind timbrul de mediu, ÎCCJ  a statuat că timbrul de mediu se aplică autovehiculelor în raport cu gradul de poluare și se achită o singură dată de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat și care nu au achitat taxa sub diferitele ei forme, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Cu titlu de știri juridice, data de 1 ianuarie 2007 este menționată în actul normativ cu referire la taxa care a fost achitată, iar nu ca reper pentru excluderea din sfera de aplicare a timbrului de mediu a mașinilor rulate, înmatriculate anterior acestei date.

ÎCCJ a pronunțat Decizia 13/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 834 din 17 noiembrie 2014 prin care a stabilit că timbrul de mediu se datorează și în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă a cărui înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Ai mașină, ești bun de plată!

Ca să nu se supere niciun posesor de autovehicul, legiuitorul a clarificat cine trebuie să achite timbrul de mediu, pentru a nu exista discriminări de niciun fel!

„Așa ne hărăzise Dumnezeu/Să-avem țară bogată,/Din rău s-o ducem și mai rău/Și veșnic buni de plată.” (Vasile Iușan)