În secolul vitezei, comunicațiile la distanță au devenit vitale, astfel încât am ajuns dependenți de telefonul mobil, tabletă, laptop. Nici nu ne mai putem imagina viața fără ele! Companiile de telefonie mobilă se întrec în oferte cu mii de minute și acces la internet, în scopul de a-și atrage cât mai mulți clienți. Metoda cartelelor prepay i-a acaparat și pe români, astfel încât mare parte dintre ei nu își fac abonament, ci folosesc acest tip de servicii.

Pentru că Big Brother nu știa cine sunt fericiţii posesori ai cartelelor prepay, s-a considerat necesar să se inițieze un proiect pentru modificarea și completarea OUG 111/2011 privind comunicațiile electronice (cartelele prepay).

Ce prevedea proiectul de lege legat de cartelele prepay?

Proiectul de lege a fost trimis spre promulgare și prevedea ca, începând cu 1 ianuarie 2015, să se modifice condițiile de cumpărare a cartelelor prepay. Practic, aceste cartele urmau să fie achiziționate pe baza unui act de identitate.

Cu titlu de știri juridice, s-a prevăzut că și persoanele juridice interesate în cumpărarea cartelelor prepay trebuiau să prezinte codul de identificare fiscală și actul de identitate al celui care le achiziționa.

Atunci când doreai să cumperi o cartelă prepay, erai condiționat de completarea unui formular tipizat (imprimat pe hârtie sau existent în format electronic securizat) pus la dispoziție de furnizor. În acest tipizat erai obligat să treci datele de identificare (nume, prenume, cod numeric personal, seria și numărul cărții de identitate).

Cu titlu de știri juridice, legiuitorul prevăzuse, în proiectul de lege, că în 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, abonații și utilizatorii serviciilor de comunicații electronice cu plata în avans puteau alege dacă mențineau serviciul și completau formularul cu datele de identificare sau puteau renunța la serviciul preplătit.

Practic, dacă refuzai să îți înregistrezi datele de identificare, îți era suspendat serviciul până la îndeplinirea acestei obligații. Dacă te răzgândeai și completai formularul tipizat, serviciul îți era reactivat.

Potrivit acestui proiect de lege, persoanele juridice care puneau la dispoziția publicului  puncte de acces la internet urmau să fie obligate să identifice utilizatorii conectați la aceste puncte. Acest lucru se realiza prin reținerea datelor de identificare ale utilizatorului sau a numărului de telefon, prin plata cu cardul bancar sau prin altă metodă de identificare care asigura direct sau indirect cunoașterea identității utilizatorului. Aceste date cu caracter personal urmau să fie păstrate 6 luni de la data reținerii.

Înainte de a fi promulgat, Avocatul Poporului a sesizat CCR, susținând că aceste prevederi sunt neconstituționale.

Care au fost argumentele Avocatului Poporului?

Prin stocarea datelor personale timp de 6 luni de la data reținerii lor, s-ar încălca Decizia CCR 1258/2009 care a prevăzut că obligația de reținere a datelor reprezintă o ingerință în viața privată a cetățeanului.

Modificările referitoare la legea cartelelor prepay se aplică tuturor persoanelor fizice utilizatoare ale acestui tip de comunicații, astfel încât nu sunt conforme cu Constituția și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la garantarea drepturilor la viața intimă, familială și privată.

Modificările propuse nu reglementează criterii obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. Nu sunt prevăzute garanții suficiente, care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor personale.

Ce a decis CCR?

În argumentația sa, CCR a analizat legislația europeană în acest domeniu. În 2002 s-a dispus ca statele membre UE să adopte un regim juridic unitar, care să întrunească condițiile impuse de realizarea echilibrului între interesul personal și cel social. Așa a apărut Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, prin care s-a dispus păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice, fără a se stoca și conținutul acestor informații.

Unele state membre au susținut că, atunci când sunt achiziționate într-un alt stat membru, cartele SIM preplătite ai căror posesori nu sunt identificați pot fi folosite de către persoane implicate în activități infracționale. Aceste state au considerat utilă înregistrarea obligatorie a identității utilizatorilor de cartele prepay. În timp, s-a dovedit că nu există necesitatea adoptării unei astfel de măsuri, sens în care în 8 aprilie 2014 Directiva 2006/24/CE a fost declarată nevalidă.

Legiuitorul român a  considerat utilă promovarea modificărilor legii cartelelor prepay în scopul facilitării activităților de cercetare penală sau pentru cunoașterea, prevenirea și contracararea riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, CCR a stabilit că acest proiect de lege duce la ingerința în viața privată, familială, afectează secretul corespondenței și libertatea de exprimare. Faptul că datele personale sunt păstrate și utilizate ulterior, fără ca utilizatorul să fie informat cu privire la acest lucru, crează celor vizați senzația că sunt supravegheați în mod constant.

Prin stocarea acestor date, apar informații clare privind viața privată a persoanelor, deplasările zilnice, obiceiurile din viața de zi cu zi, relațiile sociale, mediile frecventate. Fără o motivație reală, prin stocarea acestor informații se poate da naștere arbitrariului și abuzului autorităților în acest domeniu.

Proiectul de lege nu determină sfera exactă a persoanelor care pun la dispoziție formularul tipizat și colectează datele personale, fapt ce duce la crearea premiselor pentru săvârșirea unor abuzuri în activitatea de reținere, prelucrare și utilizare a datelor stocate. Legea nu conferă utilizatorului care completează formularul tipizat cu datele personale certitudinea că există și o obligație a persoanei care îi colectează datele de a garanta confidențialitatea și utilizarea acestora conform scopului legii. Cei care primesc aceste formulare tipizate cu datele personale nu sunt angajați din punct de vedere juridic la vreo răspundere de a garanta siguranța datelor personale colectate.

CCR a stabilit că legea cartelelor prepay conține prevederi fără caracter precis și previzibil, fiind neconstituțională. Proiectul de lege va fi trimis Parlamentului pentru a face modificările conforme cu decizia CCR și abia apoi va fi publicată forma finală în Monitorul Oficial.

 Ce nu știi, nu te omoară!

Faptul că Big Brother este foarte curios și, dintr-o grijă excesivă, vrea să știe cu cine vorbim și care este conținutul conversațiilor, nu mai este un secret. CCR a înlăturat obligația excesivă, care era cât pe ce să fie legiferată, aceea de a folosi cartelele prepay doar dacă prezentam cartea de identitate.

Faptul că putem cumpăra aceste cartele prepay ca și până acum, fără a oferi furnizorului de servicii datele noastre personale, cred că a dărâmat doar mitul că suntem un popor căruia îi place birocrația. Dacă ar fi fost scris în lege, negru pe alb, că datele noastre personale vor fi stocate, am fi fost siguri că Big Brother ne supraveghează! Așa putem dormi liniştiţi: Big Brother ne veghează somnul… fără să-l simțim!

Acum știm că legea ne protejează şi ar trebui să nu ne simțim supravegheați. Până la urmă, ceea ce nu știi în mod cert nu te omoară!