„Când te doare capul, tot trupul boleşte”, spune vorba strămoşească. Când sistemul public de sănătate prezintă disfuncţii şi defecţiuni de la cap la coadă, nu mai e de mirare că naţiunea care-l tolerează astfel se află pe ultimele poziţii de pe continent în privinţa duratei de viaţă a cetăţenilor şi a calităţii vieţii!

În „Monitorul oficial” 685/2014 a fost publicat Ordinul CNAS 581/2014 prin care s-au aprobat Normele metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat. Vom vedea, acum, ce ştiri juridice aduce cu sine noua reglementare. Interesul e maxim! De serviciile sistemului public de sănătate putem avea nevoie oricând… Să batem în lemn?!

Se distribuie cardurile… Se bucură toată lumea?

În fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt cuprinse contribuţiile persoanelor fizice şi juridice, subvenţiile bugetare, donaţiile, sponsorizările, dobânzile, veniturile obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi al caselor de asigurări de sănătate. În sarcina Ministerului Finanţelor, prin ANAF, stă colectarea contribuţiilor angajatorilor, precum şi a contribuţiilor persoanelor fizice obligate să se asigure.

Ştirile juridice arată că atestarea calităţii de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate se realizează fie prin adeverinţa de asigurat eliberată prin grija casei de asigurări în evidenţa căreia figurează asiguratul, fie prin documentul rezultat prin accesarea de către furnizorii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări a instrumentului electronic pus la dispoziţie de către CNAS.

Ni se precizează că dovedirea calităţii de asigurat cu ajutorul acestor două mijloace nu reprezintă decât o măsură tranzitorie, care precede generalizarea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate. Distribuirea cardurilor de sănătate a început, deja! Procesul de distribuire se va prelungi, desigur, şi-n octombrie, până să ajungă cardurile la cei peste 12 milioane de asiguraţi din România. De ajuns, vor ajunge pretutindeni, prin poştă. Dar există persoane care… nu le vor! Motivele? Diverse!

Cei ce şi-au propus să nu primească cardul nici în ruptul capului susţin, în genere, că nu agrează modul în care sunt stocate şi utilizate datele privind starea de sănătate. Şi că, prin impunerea cardului, le sunt încălcate drepturi fundamentale – libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase (art. 29 – legea fundamentală sau art. 9 – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului). Este invocată şi obligaţia autorităţilor publice de-a ocroti viaţa intimă şi privată, având drept temei art. 26 – Constituţia României.

În cei 6-7 ani de când se intenţionează introducerea cardului de sănătate, se puteau organiza ample dezbateri pe teme de constituţionalitate şi de respectare a drepturilor omului, în care persoanele care-şi consideră periclitate intimitatea, viaţa privată şi libertatea de gândire ar fi putut să-şi exprime propunerile. Curând, autorităţile vor trebui să răspundă la întrebarea: cum vor beneficia de tratamente medicale asiguraţii care nici nu vor să audă de card? Vor fi puşi să achite contravaloarea serviciilor medicale din pachetul de bază, deşi au cotizat deja o dată la fondul de sănătate?

Dreptul la tratament medical nu-i poate fi refuzat nimănui. Constituţionalitatea prevederilor care n-ar lăsa loc de alternative la utilizarea cardului de sănătate ar putea fi tăgăduită. Curţii Constituţionale i s-ar putea cere opinia. Probabilitatea unui atare scenariu va spori odată cu numărul asiguraţilor ce vor refuza să-şi ia în primire cardul.

Dacă se va constata că se încalcă vreun drept fundamental, cheltuielile ocazionate de implementarea cardului vor trebui dublate de costurile alocate aplicării unui sistem paralel de gestionare a datelor. Vorba lui Churchill, democraţia este un regim imperfect, dar altul mai bun n-a fost, încă, născocit. Democraţia are costurile sale… Costuri suplimentare!

 

Ştiri juridice pentru asiguraţi şi neasiguraţi

Încetarea drepturilor de asigurare are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei la fond. Asiguraţii au dreptul la pachetul de bază de la data începerii plăţii contribuţiei la fond, urmând ca, la o adică, sumele restante să le recupeze ANAF-ul. Pentru angajatori şi entităţile asimilate lor, prevederile conform cărora au obligaţia să calculeze, sa reţină, sa vireze contribuţia de asigurări sociale de sănătate, conform Codului fiscal, nu mai reprezintă noutăţi în contabilitate. Dar, ca şi până acum, trebuie respectate!

Coasiguraţii – soţ, soţie, părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unui asigurat (cu sau fără plata contribuţiei) îşi vor păstra calitatea de asigurat numai de-a lungul perioadei în care persoana într-a cărei întreţinere se află deţine statutul de asigurat. Desigur, coasiguraţii nu pot avea, la rându-le, alţi coasiguraţi!

Persoanele ce n-au niciun venit, dar nici nu intră-n tagma celor care beneficiază de asigurare fără a plăti contribuţia (copii, studenţi, monahi etc.), au obligaţia plăţii contribuţiei individuale lunare de asigurări sociale de sănătate, pentru a căpăta calitatea de asigurat.

Oare la ce s-a gândit legiuitorul, atunci când a prevăzut că persoanele fără venituri vor plăti o contribuţie lunară? Ce ar trebui să facă o persoană fără venituri când este obligată să se asigure? Să acceseze un credit, pentru a achita contribuţia minimă? Pe sărmani nu-i mai împrumută nici cămătarii! Să-şi vândă vreun rinichi sau alt organ deţinut în dublu exemplar?!

Ori cred, cumva, cei care-au zămislit această prevedere că nevoiaşii României au descoperit piatra filozofală, care-ţi permite să faci aur din piatră seacă, astfel că plata contribuţiei nu mai pune nicio problemă?! De-ar fi să dăm crezare alchimiştilor, piatra filozofală îţi oferă nu doar aur din belşug, ci şi sănătate desăvârşită ori viaţă fără de sfârşit, aşa cum se spune c-ar fi căpătat legendarul conte de Saint Germain.

Pentru nemuritorul Saint Germain, spitalele ar fi la fel de necesare precum le sunt eschimoşilor lăzile frigorifice. Nemurirea şi absenţa bolilor rămân (deocamdată!) la stadiul de SF. Tot în domeniul fantasticului ne situăm şi atunci când îl obligăm pe individul fără venituri să devină asigurat. Mai e o variantă: statul ştie că un milion de români lucrează “la negru” şi vrea să-i facă să plătească măcar CASS-ul minim. Dar ce ne facem cu persoanele care n-au nicio leţcaie?!

Poate că birocraţii nu vor decât să fie cât mai mulţi cotizanţi la sănătate. Legea te vrea asigurat, chiar dacă n-ai nici bani de pâine. Ca să-i faci pe plac va trebui să achiţi contribuţia pe ultimele 6 luni şi cea a lunii curente, calculată în funcţie de valoarea salariului minim brut, care, colac peste pupăză, a mai şi crescut, fără legătură cu realitatea economică!

Nu trebuie să fii atoateştiutor, precum contele de Saint Germain, care era cunoscut inclusiv ca medic, ca să-ţi dai seama că sistemul public de sănătate, ca şi sistemul public de pensii, este grav bolnav. Clar, sistemul de asigurări sociale de sănătate nu-i nici nemuritor. Nici măcar stabilizat. Supravieţuieşte anevoie, de pe-o zi pe alta. Un imens aparat birocratic îl ţine, artificial, în viaţă. Căpeteniile vor să-i prelungească agonia, măcar cu un mandat de guvernare. Aproape nimeni nu se întreabă pe ce temelii va trebui refăcut… când va veni vremea!