Vă mai amintiţi “povestea bobului de grâu”? Odinioară, doamna educatoare sau „tovarăşa” – pentru cei născuţi mai devreme, nu mai ostenea să ne bage în cap toate peripeţiile prin care treceau spicele aurii până să se preschimbe-n pâinea cea caldă şi îmbietoare. Ca să ajungă-n strachina românului, roadele ţarinilor şi livezilor trebuie să parcurgă un drum lung. Dar şi drumurile au legile lor! De pildă vehiculele, împreună cu încărcătura lor, nu pot depăşi o anume greutate. Că mai trebuie să circule şi alţii-n urma camioanelor de peste 12 tone cu remorca doldora de marfă, ce trag la cântar mai mult decât un tanc plin cu muniţie de război şi lasă şanţuri în asfalt! În “Monitorul Oficial” 523/2014 a văzut lumina tiparului Legea 108/2014 privind transportul rutier de produse agricole vegetale pe drumurile publice, care vizează asigurarea securităţii alimentare naţionale, prin instituirea unor măsuri de reglementare a transportului rutier de produse agricole vegetale pe drumurile ţării. Transportatorii şi deţinătorii de exploataţii agricole vor saluta bucuroşi apariţia acestor ştiri juridice. Cititorul mai curios din fire va dori să afle cum de s-a ajuns să fie necesară o lege anume pentru reglementarea transportului produselor vegetale – grâne, zarzavaturi, fructe – pe drumurile publice. Pentru cei avizaţi nu-i niciun secret că există restricţii pe drumurile patriei în ceea ce priveşte transportul de bunuri divizibile. Restricţii de greutate, fiindcă drumurile trebuie… menajate!
Fără tichet de cântar!
Principala noutate adusă de Legea 108/2014 este că produsele vegetale recoltate din exploataţiile agricole se transportă de la punctele de recoltare la spaţiile de depozitare ale exploataţiilor agricole doar cu avizul de însoţire a mărfii, fără a mai fi necesară şi prezenţa unui tichet de cântar printre documentele care însoţesc transportul în cauză. Tichetul de cântar este definit ca documentul eliberat, după cântărire, de instalaţiile de cântărire a produselor vegetale recoltate din exploataţiile agricole. Aceste instalaţii electronice de cântărire trebuie amplasate în câmp. Un asemenea dispozitiv poate costa 15.000 de euro. Exploataţiile agricole de dimensiuni mici sunt numeroase, ţarinile fărâmiţate. Şi nu sunt suficiente cântare. Cântarul trebuie mutat de colo dincolo. Ca să-l instalezi, îţi trebuie platformă betonată. Noaptea, trebuie păzit, fiindcă sportul naţional nu mai e oina, ci… furtul calificat. Toate acestea implică costuri suplimentare, întârzie recoltarea producţiei! Avizul de însoţire a mărfii reprezintă documentul ce însoţeşte produsele agricole vegetale pe parcursul transportului. Conţine informaţii privind locul de încărcare şi cel de descărcare. Produsele vegetale obţinute după recoltare din exploataţiile agricole se transportă direct de la punctele de recoltare la bazele de recepţie sau stocare ale unităţilor de procesare tot fără tichet de cântar. Totuşi, s-a impus ca vehiculul să fie însoţit de o copie a contractului încheiat între producătorul agricol şi procesator, dar şi de către avizul de însoţire a mărfii. Dacă pentru transportul produselor vegetale de pe tarla către depozitele proprii nu este necesar şi un tichet de cântar, ci doar un aviz de însoţire a mărfii, la fel se procedează şi la transportul către depozitele care nu sunt deţinute de către stăpânul exploataţiei, însă doar dacă transportul nu se face pe o distanţă mai mare de 70 de kilometri! Dincolo această distanţă, producătorii ale căror produse agricole vegetale sunt transportate către depozitele unor terţi trebuie să se asigure că, printre celelalte documente însoţitoare ale transportului, sunt prezente atât tichetul de cântar, cât şi avizul de însoţire a mărfii. Poate că unii deţinători de exploataţii agricole vor fi tentaţi să fenteze sau să neglijeze legea, în privinţa acestor prevederi. Dar, indiferent că-s persoane fizice sau juridice, acestora n-o să le stea prea bine cu o lipsă de 10.000-50.000 de lei în buzunare, plătiţi ca amendă, dacă-s prinşi asupra faptului. Îi mai paşte şi posibila suspendare a activităţii până la 6 luni ori confiscarea părţii de recoltă transportată. Pentru orice întreprinzător noutăţile din contabilitatea proprie trebuie să indice profituri consistente şi nu bugete prăbuşite din cauza unor amenzi astronomice! Nici şoferii prinşi cu mâţa-n sac, în concret fără aviz de însoţire a mărfii şi, după caz, fără tichet de cântar (dacă transportul se face către depozitul unei entităţi economice diferită de deţinătorul exploataţiei iar distanţa până acolo este de peste 70 de km) nu vor scăpa nesancţionaţi. Ei riscă amenzi de 1.000-5.000 de lei. Aşadar, există ac şi pentru cojocul lor!
Restricţii eliminate la transportul roadelor pământului
Conform HG 1373/2008 privind reglementarea furnizării şi transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, în cazul bunurilor divizibile provenite din exploatări agricole sau depozite de produse agricole se aplicau, până acum, reguli aparte în cursul transportului. Bunurile divizibile sunt descrise ca materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulberi, granule, bucăţi ori materiale fluide sau semifluide. Prin această mai veche reglementare, furnizorii ale căror bunuri sunt distribuite folosind reţeaua de drumuri publice din România au fost obligaţi să aibă-n dotare, la punctele de încărcare a vehiculelor, şi instalaţii de cântărire a bunurilor divizibile sau a vehiculelor rutiere şi să încarce vehiculele folosite pentru transportul acestora astfel încât masa totală a vehiculului să nu depăşească masa totală maximă admisă-n circulaţie, corespunzătoare drumului public la care are acces punctul de încărcare. Furnizorii de bunuri divizibile trebuie să emită un tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuţia rutieră a mărfii care pleacă din punctele proprii de încărcare. De acum înainte, în ceea ce priveşte transportul produselor agricole vegetale, se nu se vor mai aplica decât prevederile Legii 108/2014, cele ale HG 1373/2008 aplicându-se doar pentru alte bunuri divizibile (fier vechi, deşeuri din construcţii, lemne, cărbune), în timpul transportului. Ce este mai important? Regulile instituite la transportul bunurilor divizibile, ţinând de asigurarea stării bune a drumurilor şi de respectarea legislaţiei fiscale? Sau pâinea noastră cea de toate zilele? Legiuitorului i s-a cerut un răspuns. Şi l-a dat, după lungi deliberări! Dacă până şi dragostea trece prin stomac, la fel trebuie să facă şi… legislaţia. Trebuie ţinut seama de elementarele nevoi (alimentare) ale poporului. Ele nu pot suporta amânare din cauză că guvernele posedă un apetit exagerat pentru birocraţie şi fiscalitate. Sau fiindcă un drum naţional se repară o dată-n deceniu! Oricum, ne dorim o recoltă bogată. Să avem ce transporta! Dacă s-ar putea, mai vrem şi drumuri impecabile, fără gropi… Dar nu poţi fi şi sătul şi cu slănina-n pod!