Odată cu apariția Legii 10/2001 s-a deschis proprietarilor posibilitatea de a-și recupera proprietățile confiscate în perioada regimului comunist, iar instanțele de judecată s-au confruntat cu un val imens de procese. Cei mai norocoși au avut succes și și-au redobândit proprietățile de care au fost lipsiți atâția ani. Pentru mulți proprietari însă, Legea 10/2001 n-a adus înapoi casele naționalizate, procesele continuând și astăzi.

Desigur că proprietarul care a inițiat procesul în 2001, aflat la o vârstă venerabilă, n-a mai apucat să-și vadă visul împlinit și procesul terminat, drept pentru care l-a lăsat moștenire urmaşilor, care se luptă și azi prin tribunale, să recupereze averea pierdută a familiei. Important este „să nu-ți pierzi răbdarea nici atunci când asta pare imposibil– asta este adevărata răbdare.” (proverb japonez)

Legea 10/2001 a suferit, în timp, modificări pe care legiuitorul le-a considerat a fi benefice pentru procesul de retrocedare, dar practica a dovedit că finalitatea lor duce la un drum fără ieșire, pentru proprietarii a căror răbdare este pusă la grea încercare. „Până și răbdarea are răbdarea ei!”(Iulia Mirancea)

Cum a evoluat programul legislativ al măsurilor reparatorii oferite de statul român?

Deși pentru majoritate aceste măsuri reparatorii au fost acordate doar pe hârtie, fără a putea fi puse-n practică din lipsa bunurilor care să poată fi oferite în compensare sau din lipsa banilor de la buget, evoluția sau involuția restituirii bunurilor confiscate a fost:

– până în 20 mai 2013, când a intrat în vigoare Legea 165/2013, dacă bunul nu se putea restitui în natură, cel îndreptățit primea măsuri reparatorii prin echivalent, adică alte bunuri de aceeași valoare;

– între 20 mai 2013 și 24 decembrie 2013, când a intrat în vigoare Legea 368/2013, dacă bunul nu se putea restitui în natură, cel îndreptățit beneficia de o singură măsură reparatorie în echivalent- compensarea prin puncte;

– după 24 decembrie 2013, dacă bunul nu se putea restitui în natură, cel îndreptățit primea compensarea în bunuri oferite în echivalent și puncte.

Modificările legislative survenite generează discriminări sub aspectul tratamentului juridic aplicabil unor persoane aflate în situații juridice identice.

Care a fost obiectul excepției de neconstituționalitate privind modificările aduse Legii 10/2001 și cine a inițiat-o?

În 2011, M.A. a inițiat o acțiune în baza Legii 10/2001 împotriva dispoziției emise de Primăria Cluj-Napoca prin care i-a fost respins dreptul  de-a primi înapoi bunurile confiscate. În 02.10.2012 Tribunalul Cluj anulează dispoziția Primăriei și stabilește că M.A. va primi drept compensație terenuri de aceeași suprafață precum cele revendicate, deoarece cele solicitate nu-i mai puteau fi restituite în natură. M.A. a acceptat o parte dintre terenurile oferite de Primărie.

Pentru restul terenurilor, lui M.A. i s-au oferit alte proprietăţi în compensare, însă acesta le-a refuzat, nefiind mulțumit de oferta Primăriei. În acest caz, instanța i-a acordat lui M.A. dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafețele de teren neacceptate de acesta ca bunuri în compensare potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, care stabilea modul în care se vor acorda despăgubiri în baza Legii 10/2001 (adică primea despăgubiri în numerar).

Împotriva acestei decizii a făcut recurs Primăria Cluj și în 25.09.2013 instanța decide că M.A. are dreptul la măsuri reparatorii, dar în baza Legii 165/2003 (care prevede ca unică măsură reparatorie echivalarea valorii imobilului preluat abuziv, cu un număr de puncte). Nemulțumit, M.A. cere sesizarea CCR privind excepția de neconstituționalitate a art. 4 raportat la art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013.

Care a fost mărul discordiei și de ce M.A. a considerat că i s-a făcut o nedreptate?

După ce a tot sperat că anii petrecuți strângând acte și căutându-și dreptatea prin instanțe vor fi încununați cu succes, M.A. a ajuns ca în loc de terenuri în compensare să primească puncte, deoarece terenurile care-i fuseseră confiscate de comuniști nu mai puteau fi restituite în natură.

Cu titlu de știri juridice, CCR a analizat modul în care a fost modificată, de-a lungul timpului, Legea 10/2001 și a constatat anumite lacune care au apărut și au dus la discriminări între proprietarii care fie au primit bunurile în natură, fie alte bunuri în compensare și cei care urmau să primească niște puncte.

Prin Decizia 210/2014, publicată în “Monitorul Oficial” nr. 418/05.06.2014, CCR a admis excepția de neconstituționalitate a art. 4 și art. 1 alin. 2 din Legea 165/2013. M.A. a considerat că, dacă procesul său a început sub imperiul Legii 10/2001 care îi dădea dreptul la compensarea cu bunuri, nu i se pot aplica retroactiv prevederile Legii 165/2013, care îi acordă doar puncte.

De reținut este că, în 25.09.2013, când s-a judecat procesul lui M.A., unica posibilitate de despăgubire prin Legea 165/2013 era aceea a acordării punctelor. Prin acest program legislativ, CCR a analizat în decizia sa prevederile Legii 165/2013 anterior modificării sale prin Legea 368/2013.

Faptul că notificarea depusă de M.A. a fost analizată cu  întârziere, nu poate crea o discriminare pentru ca acesta să nu beneficieze de legea aflată în vigoare la momentul declanșării procesului, lege care îi dădea dreptul de a primi bunuri în compensare.

Cu titlu de știri juridice, CCR a constatat, în mod corect, că abrogarea pentru 7 luni a prevederilor legale care dădeau dreptul persoanelor de a primi măsuri reparatorii prin compensare a bunului preluat abuziv și obligarea celor vizați să accepte ca unică posibilitate de valorificare a dreptului lor compensarea prin puncte, arată o lipsă de coerență a legiuitorului, instituie un arbitrar și imprevizibil al acestor norme.

Prin acest program legislativ, CCR a considerat că în mod normal M.A. va trebui să primească terenuri în compensație sau despăgubiri în numerar, iar nu puncte, mai ales că valoarea unui punct se ridică la fabuloasă sumă de… 1 leu!

Proprietari în așteptare sau doar pe hârtie

Mulți dintre cei care au visat la ziua în care își vor recupera bunurile, au înțeles că nu întotdeauna visele se transformă în realitate. Dansul legislativ pe marginea retrocedării proprietăților confiscate a generat multe inadvertențe practice și a scos în evidență faptul că hârtia suportă fără probleme toate promisiunile statului că se va face dreptate și cei vizați vor fi despăgubiți.

Proprietarii care vor să-și recupereze bunurile au ajuns la concluzia că reușita lor se bazează pe răbdare, care este „un bun de preţ pierdut pe cale/Când ți-ai ieșit din balamale!” (Ana Marinoiu) și pe speranță.

„Iluziile ce dispar,/Culpabili fără vină/Și ne rămâne doar/Justitiția divină.” (Arcadie Chirșbaum).