De la momentul intrării în vigoare a legii care dă liber la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan către cetățenii străini au trecut aproape 2 luni. În tot acest timp cei interesați  să vândă sau să cumpere pământ au așteptat cu sufletul la gură să apară normele metodologice pentru a ști care sunt pașii de urmat și ce acte sunt necesare pentru a perfecta tranzacția.

Deși multora le-a fost pusă răbdarea la încercare, în Monitorul Oficial nr. 401/2014, au văzut lumina tiparului normele metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Mulți cred că, vânzând pământul primit de la strămoși, ne aliniem mai repede la UE, fără să se gândească că „asupra lui însuși, asupra minții și trupului propriu, individul este suveran” (John Stuart Mill). Deși ni se dau semnale că este o oportunitate să putem vinde în mod liber pământul, puțini au înțeles că „oportunitatea este o ocazie favorabilă de a te alege cu o dezamăgire.” (Ambrose Pierce)

Care este programul legislativ prevăzut de aceste norme metodologice?

Cu titlu de știri juridice, prezentele prevederi nu se aplică antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii 17/2014 la 10 aprilie 2014. Ele își vor produce efectele la tranzacțiile ulterioare intrării în vigoare a legii care se referă la vânzarea unui teren în întregime sau doar a unei părți din acesta.

Cel interesat să vândă va depune la primărie o cerere privind afișarea ofertei de vânzare la care va atașa o copie a cărții sale de identitate, o copie a actului de proprietate asupra terenului (contract de vânzare-cumpărare, donație, schimb, certificat de moștenitor, sentință judecătorească definitivă și irevocabilă). Actul de proprietate va fi certificat pentru conformitate de funcționarii primăriei. Dacă terenul este intabulat trebuie atașat și-un extras de carte funciară de informare, emis cu maxim 30 de zile anterior afișării ofertei.

Dacă vânzătorul este o persoană juridică va atașa o copie a certificatului constatator de la registrul comerțului, hotărârea adunării asociaților, în original, din care să rezulte acordul privind vânzarea terenului. În plus, va atașa și un certificat de atestare fiscală din care rezultă că impozitele sunt achitate.

Primăria înregistrează cererea de vânzare și lista cu preemptorii, care au prioritate în a cumpăra acel teren dacă îşi manifestă interesul și le afișează la avizierul său și pe site-ul propriu. Preemptorii sunt proprietarii vecini cu terenul în cauză, coproprietarii, arendașii.

În termen de 30 de zile de la data afișării ofertei de vânzare, oricare preemptor își poate manifesta dorința de a cumpăra acel teren, sens în care înregistrează la primărie comunicarea acceptării ofertei de vânzare transmisă vânzătorului. La cerere va atașa copia cărții sale de identitate, o copie a certificatului constatator de la registrul comerțului, dacă este persoană juridică, o copie a actului care-i conferă calitatea de preemptor. Astfel, va atașa acte de coproprietate pe terenul agricol supus vânzării, contract de arendă sau acte de proprietate ale imobilelor care au un hotar comun cu terenul ce se vinde.

Vânzătorul poate alege ce preemptor vrea și va comunica acest lucru primăriei. Dacă niciun preemptor nu va dori să cumpere, atunci vânzarea va fi liberă. Primăria va elibera vânzătorului o adeverință și terenul va putea fi vândut oricui plătește prețul cerut.

Odată bătută palma cu cel interesat să cumpere, nu le mai rămâne decât să meargă la notar, pentru perfectarea tranzacției. Notarul are obligația de a solicita avizul specific emis de MAPN, dacă acest fapt este menționat în extrasul de carte funciară. Dacă în 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii avizul nu este comunicat, atunci se consideră a fi favorabil. Avizul nu este necesar dacă se vinde unui preemptor. Notarul va solicita și o adresă de la primărie prin care să se precizeze dacă este sau nu necesar avizul de la Ministerul Culturii și dacă vânzarea terenului este liberă.

Dacă dreptul de proprietate este dobândit în baza unei hotărâri judecătorești care ține loc de act de vânzare-cumpărare sau în baza unui contract de vânzare-cumpărare și se cere înscrierea în cartea funciară a noului proprietar, atunci notarul va avea nevoie de: avizul MAPN și/sau Ministerului Culturii dacă este cazul, antecontractul încheiat anterior pronunțării hotărârii judecătorești, adeverința de la primărie că vânzarea terenului este liberă. Lipsa actelor de mai sus va duce la respingerea cererii de înscriere în cartea funciară.

S-a dat startul la vânzarea terenurilor agricole către străini!

Văzând că majoritatea cetățenilor străini gândesc că „proprietarii se îmbogățesc în timp ce dorm” (John Stuart Mill), mă întreb de ce trebuie să demonstrăm că, vânzând pământul moștenit din generație în generație, am putea fi altfel decât suntem!? „Suntem și vom fi totdeauna neam de țărani. De aceea, destinul nostru ca neam, ca putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul țăranului- creatorul și păstrătorul culturii populare, centru generator, binecuvântat și rodnic.” (Lucian Blaga)

Vântul european, care ne îndeamnă să vindem din pământul românesc străinilor nu ne-a șoptit și realitatea că „un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat.” (Immanuel Kant)

Poate dacă am înțelege că „orice drept implică o responsabilitate, orice oportunitate – o obligație, orice proprietate –  o datorie” (John D. Rockefeller) și că majoritatea „pierdem trei sferturi din noi înşine în încercarea de a fi alți oameni” (Arthur Schopenhauer), ne-am gândi de două înainte de a vinde străinilor din pământul nostru!

Satul românesc va rămâne doar o amintire?

Eu îmi doresc ca satul românesc să dăinuiască peste timp așa cum ni l-au transmis, nouă, bunicii noștri. „Noi așa am pomenit și casa și locu’; da’ n-ai dreptu’ să le strici, nici să le lași în părăsire, că vezi, ele vin de la părinți. În bătătura casei se fac toate parcă mai bine. Locu’ casei e loc bun, ferit; orice-ai pune rodește, orice-ai face e frumos. Asta vine din duhu’ strămoșilor.” (Ion Staicu Țîntea)