Iarăşi s-a ivit un motiv de gâlceavă, printre ştirile juridice! Apariţia OUG 22/2014 pentru modificarea şi completarea Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii se numără printre acele ştiri juridice care conţin sămânţă de scandal.

Să vedem cum stau lucrurile. La originile adoptării OUG 22/2014 stă, aşa cum se precizează în preambulul său, interesul desfăşurării neîntârziate a operaţiunilor de prospectare geologică şi exploatare a petrolului şi gazelor naturale.

Cine produce întârzierile cele mai mari în extracţia resurselor subsolului? Birocraţia, desigur! Ea ţine pe loc cam orice activitate economică. Dar şi formalităţile au rostul lor, altfel ar domni haosul. Pentru că graba strică treaba iar croitorul măsoară de zece ori şi taie o dată!

Însă în domeniul prospecţiunilor geologice şi exploatării resurselor subsolului se lucrează “la foc continuu” iar licenţele, permisele şi autorizaţiile emise în baza legislaţiei petrolului şi a gazelor naturale prevăd termene de execuţie foarte scurte. Astfel, formalităţile birocratice sunt ultimul lucru pe care şi-l doreşte firma de exploatare, dornică să demareze activitatea. Timpul curge, odată cu el banii se duc… pe apa Sâmbetei.

Totodată, să nu uităm contextul internaţional. Pe fondul gravei situaţii din Ucraina şi-a animozităţilor dintre marile puteri cu interese politico-economice, România poate fi silită să se bazeze o perioadă (poate lungă) pe producţia internă de gaze naturale. Cât afară e cald şi bine, nimănui nu-i e greu să protesteze împotriva exploatării resurselor, dar dacă, cine ştie cum, s-ar raţionaliza într-un miez de iarnă furnizarea gazelor către utilizatorii casnici să vezi atunci… război intern.

Ne putem declara ecologişti cu toţii, înfierând exploatarea zăcămintelor de gaz metan, câtă vreme e căldură-n casă şi ne putem prăji liniştiţi cartofii, la flacăra vioaie. N-a contat prea mult, până azi, de unde ne vin gazele, cât ne costă importul lor. Dar dacă vecinilor din răsărit le sare ţandăra şi opresc subit robinetul de gaze pentru România?

În Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii a fost introdusă, prin OUG 22, o prevedere conform căreia eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, necesare edificării construcţiilor folosite în prospectarea geologică şi-n exploatarea resurselor subsolului se poate face şi pentru terenuri neînscrise în scriptele de cadastru şi de carte funciară, la solicitarea companiilor (titulare de licenţă).

Cum se va face identificarea terenurilor? Simplu. Prin numărul parcelar şi de tarla, prin procesul-verbal de punere-n posesie sau prin titlul de proprietate. Se va instala fiecare unde-i convine, ca pe vremea lui Papură-Vodă, vor zice cârcotaşii! “Dar, dacă nu-i cadastru, cum se vor cunoaşte hotarele exacte ale perimetrului de exploatare sau prospecţiune?”, se întreabă alţii.

Dacă pentru companiile din domeniul prospecţiunilor şi extracţiei resurselor minerale (petrol, gaze naturale) funcţionează excepţia de mai sus (autorizarea montării sondei fără cadastru), noi, ceilalţi, va trebui să respectăm regula veche, furnizând toată documentaţia.

În mod normal, pentru eliberarea certificatului de urbanism, solicitantul se adresează primăriei cu o solicitare care include elementele de identificare a terenului- localitate, număr cadastral, număr de carte funciară şi elementele ce definesc scopul solicitării.

Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor de organizare a executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrării.

La consultarea programului legislativ reiese că documentaţia trebuie să cuprindă dovada titlului asupra terenului şi, după caz, extrasul de plan cadastral şi extrasul de carte funciară de informare. Sunt condiţii de îndeplinit pentru persoanele obişnuite. Apar comentarii: iar s-a adoptat o reglementare pentru privilegiaţi, în vreme ce norodul suportă toate canoanele legale? Sursă de scandal!

Ce-ar fi de preferat?

S-a opinat chiar că împotriva acestor prevederi, ce crează diferenţieri între cetăţenii obişnuiţi şi companiile extractive, poate fi ridicată o excepţie de neconstituţionalitate. Că am fi în prezenţa unei încălcări a principiilor constituţionale ale egalităţii în faţa legii, nediscriminării şi inadmisibilităţii oricăror privilegii.

Problema se poate pune şi altfel, simplu şi necenzurat. Ar fi preferabil să rămânem în continuare dependenţi de gazele ruseşti? Sau, eliminând orice “privilegiu”, să acceptăm posibilitatea de a dârdâi aprig de frig în iernile ce vor veni?

Există neconstituţionalitate? Răspunsul ar trebui să-l dea Curtea Constituţională. Verile-s tot mai scurte, iernile prelungite. Ne paşte, parcă, o microglaciaţiune. În lipsa combustibililor, criogenia… nu salvează România. Ce ne vom face dacă securitatea energetică ne va fi periclitată, prin insuficienţa producţiei interne de gaze şi supratensionarea relaţiilor cu Rusia?

Există şi tentaţia de a-i acuza pe guvernanţi de prea multă preocupare faţă de afacerile de succes ale companiilor de extracţie, deşi OUG 22 aduce, alături de celelalte prevederi, şi sancţiuni ori obligarea companiilor de extracţie de a repune terenurile deja utilizate în situaţia anterioară.

Înainte de-a urma orice curent de opinie să ne întrebăm cu fermitate: vrem să fim independenţi energetic? Sau dorim să rămânem la cheremul unor vecini imprevizibili, care nu o dată ne-au încălcat nonşalant drepturile de naţiune suverană? Totuşi, Constituţia trebuie să-i fie legiuitorului o călăuză fidelă.

Cum vor fi emise autorizaţiile de construcţie, în lipsă de extras de plan cadastral şi de extras de carte funciară? OUG 22 precizează că însuşi contractul de închiriere încheiat de către compania extractivă cu proprietarul terenului exploatabil reprezintă titlu pentru emiterea autorizaţiei de construire. Va trebui ca respectivele contracte să conţină acordul explicit al proprietarilor pentru efectuarea lucrărilor pe proprietăţi.

Chiar şi-aşa, în lipsa cadastrului poate apărea oricând un terţ care să reclame dreptul de proprietate asupra respectivei bucăţi de pământ. Ce va face compania petrolieră până ce se va elucida care-i realul stăpân al terenului? Simultan, în condiţiile în care ştirile din fiscalitate şi nivelul de trai nu ne dau mereu motive de veselie, numeroşi proprietari nici nu vor s-audă de realizarea lucrărilor de cadastru pentru terenurile lor.

Şeful statului afirmă că vreo altă abordare gen OUG 22 nu mai există în UE, dar premierul susţine că se oferă o soluţie provizorie, ce precede efectuarea cadastrului. În orice reglementare e necesar un echilibru între litera Constituţiei şi imperativele strategice actuale!

Firesc ar fi fost ca fiecare proprietate din România să fi avut de mult o situaţie cadastrală clară. De-am avea “mintea românului cea de pe urmă”, am fi fruntaşii Europei!