Se spune că „sănătatea este comoara cea mai prețioasă și cea mai ușor de pierdut; totuși cel mai prost păzită” (Emile Augier). Toți considerăm că este un dar care ni se cuvine, însă, în realitate, așa cum spunea Hipocrat „sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea.”

Legat de cât de „sănătoasă” este sănătatea în România, au curs până acum râuri de cerneală și de lacrimi ale celor care au trebuit să se trateze în spitalele noastre. Când se vor îmbunătăți condițiile nu știu, dar, ceea ce pot afirma este că dinamica legislativă în domeniul sanitar palpită! „S-a propus o lege care doare/Pe principiul, dacă tot se poate/Să avem în viața viitoare/Sănătatea în legalitate !” (Gheorghe Gurău)

În “Monitorul Oficial” nr. 346 din 12 mai 2014 legiuitorul a publicat Hotărârea Guvernului nr. 366/2014 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul național de asigurări sociale de sănătate din titlul IX “Cardul european și cardul național de asigurări sociale de sănătate” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2012.

Ce știri juridice aduce acest program legislativ?

Legiuitorul clarifică modul în care se va distribui către asigurați cardul național de asigurări de sănătate. Mult anunțatul card are de parcurs un drum lung și anevoios până să ajungă pe masa asiguratului.

Astfel, după ce cardurile sunt personalizate, Compania Națională Imprimeria Națională S.A. le sortează pe case de asigurări de sănătate și medici de familie și apoi le predă Ministerului Sănătății. Și drumul cardurilor continuă de la Ministerul Sănătății care le trimite la CNAS, pe bază de proces-verbal.

O dată ajunse la CNAS, pe principiul să nu stea drumul fără… carduri, acestea sunt depozitate la Compania Națională Imprimeria Națională S.A. Mă întreb de ce s-or mai fi plimbat și pe la Ministerul Sănătății dacă au ajuns tot de unde au plecat?

Pentru a fi distribuite, cardurile sunt preluate de CNAS de la Imprimeria Națională și trimise caselor de asigurări din fiecare județ. Amețite de atâtea plimbări, cardurile aproape că și-au încheiat călătoria, în obositorul drum către asigurat. Fiecare casă de asigurări le va preda operatorului de servicii poștale care, la rândul său,  le va distribui.

Cine va fi operatorul de servicii poștale căruia i se va încredința misiunea de a transporta prețioasele carduri, nu se știe încă. Urmează să se organizeze o licitație în urma căreia se va alege câștigătorul! Cine va veni cu idei de afaceri de succes, probabil că va avea onoarea de a aduce pe masa românilor cardul de sănătate, scriind, astfel, o pagină din istoria noastră de cetățeni europeni!

Poștașul sună doar de două ori, pentru cardul de sănătate!

După ce i se vor încredința cardurile, operatorul de servicii poștale are obligația să  vă caute de două ori acasă pentru a vă preda în deplină siguranță cardul. Dovada predării cardului către asigurat se va face prin semnarea unui borderou, care va ajunge în final la casa de sănătate din județul respectiv și va face dovada că sunteți fericitul posesor al unui card de sănătate la standard european!

Dacă vă caută de două ori acasă și nu vă găsește, atunci operatorul de servicii poștale va preda cardul dumneavoastră la casa de asigurări de sănătate în raza căreia aveți domiciliul. Dacă îl vreți, trebuie să vă deplasați personal să îl ridicați de la sediul casei de asigurări de sănătate.

Pot fi cazuri în care să considerați că este inutil să mai bateți drumul ca să îl ridicați, pentru că „deși bolnav, adus de șale,/Cam șubrezit de câte toate,/Alerg la medic, prin spitale,/ În loc să-mi văd de sănătate.” (Zeno Turdeanu). Cei de la casa de asigurări de sănătate au obligația să îl arhiveze, așa că… nicio șansă să dispară!

Este foarte posibil ca, după ce ați așteptat atâta timp cardul, să constatați că el conține erori ale informațiilor scrise și de aceea nu îl puteți folosi. Dar nu disperați! Cu titlul de știri juridice, legiuitorul a găsit soluția: cardurile ce cuprind greșeli vor fi predate Companiei Naționale Imprimeria Națională S.A., care are obligația ca în termen de 30 de zile lucrătoare de când le primește să le retipărească fără greșeli. „Îmi vine, zău, să-mi las unealta!/Șterg o greșeală, dau de alta!/Erate dau de șapte ori…/Dar și-astea-s pline de erori!„(Nicolae Crevedia)

Pentru această călătorie îndelungată  a cardului de sănătate de când vede lumina tiparului și până când ajunge în mâna destinatarului, costurile se vor suporta din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Deși sună pompos, realitatea este că fiecare asigurat al acestei țări își plătește singur acest card, pe care poate că nici nu și l-a dorit!

Ce a abrogat programul legislativ prevăzut în Hotărârea 366/2014?

Cu titlu de știri juridice, legiuitorul a stabilit că reprezentantul legal al furnizorului de servicii medicale nu mai are obligația de a ridica cardurile de la casele de asigurări de sănătate și de a le distribui către medicii de familie, care aveau obligația de a verifica corectitudinea datelor înscrise pe carduri, de a le valida și apoi de a le distribui pacienților.

Ia cardul, neamule!

După ce l-ați primit, țineți-l bine, căci fără el nu veți mai putea fi consultat de medic! Fără năstrușnicul card, medicul de familie nu o să vă mai poată da trimiteri către medicii specialiști. Practic, dacă n-ai card, medicul de familie nu mai are voie să te trateze!

Pe card va trebui să vă găsiți înscris numele, prenumele, codul numeric personal, grupa sangvină, RH-ul, precum și alte date, dacă suferiți de vreo boală gravă.

Cu sau fără card de sănătate, realitatea din spitalele noastre poate se va îmbunătăți, pentru că, acum, mult încercatul pacient român pățește cam așa: „medicul prescrie-n notă/Medicația utilă,/Dar spitalul are cotă:/ Trei bolnavi la o pastilă.” (Vasile Topliceanu)

Am card,  sunt cetățean european!

Fericit posesor al cardului de sănătate, românul îl va privi îndelung, admirativ, și își va zice: „chiar dacă uneori sunt trist,/Cu gândul la Emil Cioran,/Sunt ispitit să mai exist/Ca cetățean… european!” (Mihai Enachi).