Românii mari devoratori de filme americane au ajuns să „împrumute” în viața de zi cu zi multe dintre obiceiurile locuitorilor tărâmului făgăduinței. Sigur că în America țara tuturor posibilităților sunt reglementate și pedepsite ca atare majoritatea faptelor ce pot fi săvârșite. La noi, vidul legislativ încă există referitor la anumite fapte.

Până la 1 februarie 2014 când a intrat în vigoare Noul Cod Penal publicat în Monitorul Oficial 510 din 24 iulie 2009, legiuitorul reglementase doar hărțuirea sexuală. Având în vedere paleta largă pe care o poate îmbrăca hărțuirea unei persoane, legiuitorul a decis să pedepsească în Noul Cod Penal, hărțuirea unei persoane prin urmărirea, supravegherea acesteia, dar și hărțuirea telefonică.

În mod cu totul inexplicabil, nu s-a menționat nimic despre hărțuirea morală la locul de muncă sau mobbingul. Într-o societate care a împrumutat tiparul societăților din vest și din America, consider că  presiunile morale la care poate fi supus un angajat sunt imense!

În filmele americane hărțuirea morală arată cum poate avea o firmă succes în afaceri abordând lucrurile într-o așa manieră. Se impune reglementarea acestui tip de hărțuire pentru a putea fi identificat, combătut și pedepsit, pentru a se clarifica ce probe se pot aduce pentru a demonstra că ai fost victima hărțuirii morale. Mobbingul afectează calitatea muncii angajatului supus acestui tip de hărțuire, dar și pe  cea a colegilor săi care asistă la astfel de scene.

Ce a reglementat Noul Cod Penal cu privire la hărțuire?

Codul Penal anterior reglementa doar hărțuirea sexuală. Legiuitorul a reglementat la articolul 208 din Noul Cod Penal, infracțiunea de hărțuire în cadrul celor contra libertății persoanei, alături de lipsirea de libertate în mod ilegal și de șantaj.

În accepțiunea legiuitorului, hărțuirea este fapta persoanei care în mod repetat urmărește fără drept sau fără a avea un anumit interes legitim o altă persoană sau îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de aceasta. Toate aceste lucruri îi creează persoanei supuse hărțuirii o stare de frică. Potrivit legii, pedeapsa pentru această infracțiune nouă în legislația gratuită românească este amenda sau închisoarea de la 3 la 6 luni.

Rețineți că acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Hărțuirea prin telefon se pedepsește începând cu 1 februarie 2014!

Tehnica a avansat foarte mult față de Codul Penal din 1968. Deși în timp a suferit anumite modificări, până în 2014 legiuitorul nu pedepsea sub nicio formă „glumele proaste” pe care mulți semeni le fac prin apeluri telefonice, mesaje scrise (sms) sau e-mail. Până la urmă judecând la rece este o dovadă de lașitate să te ascunzi în spatele ecranului unui calculator și să trimiți mesaje în mod repetat către o persoană, mesaje care îi creează destinarului o stare de teamă. Dacă ai ceva de spus, spune-i-o omului în față!

Prin această nouă infracțiune de hărțuire prin telefon mă gândesc la cazul unei persoane care, dacă ar fi pățit așa ceva începând cu 1 februarie 2014, ar fi avut baza legală pentru a-și face dreptate. Este vorba de o persoană „fericită posesoare” de credit bancar, ca majoritatea românilor, de altfel. Aceasta deși își plătea conștiincios ratele la bancă, era asaltată lunar cu zeci de telefoane de la bancă ca să i se amintească că trebuie să achite rata în data de… .

Într-o lună a avut o întârziere la plata unei rate la bancă și de atunci asaltul telefonic asupra ei s-a dublat. A ajuns cu ratele la zi, dar telefoanele continuau să curgă! Ajunsă la capătul răbdării femeia nu a mai răspuns la telefonul mobil și atunci funcționarii respectivei bănci au trecut la planul B: să o sune pe telefonul fix de acasă. Doar că acasă răspundea la telefon fata persoanei în cauză. Fata a fost supusă unui stres foarte mare prin faptul că cei care sunau aveau o atitudine agresivă și violentă și tot repetau că există datorii foarte mari neonorate și că este posibil să ajungă să doarmă în stradă împreună cu familia ei. Acest lucru, a creat o stare de panică acelui copil care a ajuns să fie traumatizat de aceste telefoane.

Dacă cineva ar păți așa ceva acum, ar putea depune plângere penală imediat pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire prin telefon care se încadrează la art 208 alin. 2 NCP. Legiuitorul pedepsește această faptă cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

În cazul prezentat mai sus, probele pe care le-ar fi putut aduce cei în cauză ar fi fost lista detaliată a apelurilor primite în mod repetat de la respectiva bancă plus o expertiză medicală de specialitate care ar fi probat cât de afectată a fost starea de sănătate a copilului supus tirului de telefoane și amenințări! O astfel de situație are de azi înainte rezolvare!

În cazul prezentat s-a putut identifica cine este autorul apelurilor telefonice, însă în cazul în care o persoană este sunată de pe număr neidentificat sau de pe un număr care se dovedește a fi o cartelă ( caz în care nu se poate afla al cui este), va fi greu de găsit vinovatul acestor glume!

Hărțuirea sexuală, o infracțiune a tuturor timpurilor!

 „O serenadă de bon-ton/Îi cânt cu vocea-mi senzuală;/Ea mă acuză, din balcon,/De…hărțuire sexuală!” (Nicolae Ghinoiu). Sigur că nu orice tip de comportament poate fi catalogat ca fiind hărțuire sexuală, trebuiesc întrunite anumite condiții pentru a ne afla în prezența acestui tip de infracțiune.

Legiuitorul a păstrat infracțiunea de hărțuire sexuală din vechiul cod penal, dar a ajustat-o pe ici pe colo prin părțile esențiale și a dispus chiar reducerea pedepsei. În vechiul cod hărțuirea sexuală se pedepsea cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar din 2014 legiuitorul s-a dovedit a fi mai permisiv și a decis că pedeapsa să fie de la 3 luni la un an sau amenda.

Conform legislației gratuite, hărțuirea sexuală este reglementată la articolul 223 și face parte din infracțiunile contra libertății și integrității sexuale.

Conform noului cod, s-a mărit sfera persoanelor care pot fi acuzate de hărțuire sexuală. În vechea legislație practic doar șeful putea săvârși această faptă, pentru că legiuitorul se referea la o persoană care abuza de autoritatea pe care i-o conferea funcția de la locul de muncă.

Din 2014, atât șefii, cât și orice coleg de muncă care intimidează sau umilesc o persoană pretinzând favoruri sexuale, pot deveni subiect al acestei infracțiuni. Ca și în cazul infracțiunii de hărțuire, acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă a victimei.

cest tip de faptă a fost incriminat de legiuitor atât în legea penală, în legea civilă, cât și în Codul Muncii. Curat murdar încurcătură! Care dintre ele se aplică?

Hărțuirea sexuală incriminată de legea civilă

Potrivit legii 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, hărțuirea sexuală este acel comportament cu conotație sexuală care este exprimat verbal, nonverbal, fizic și care are ca scop lezarea demnității unei persoane. Situația menționată îi creează victimei un mediu ostil, umilitor, de intimidare.

De exemplu, o situație de acest fel se poate petrece la locul de muncă sau acolo unde persoana își desfășoară activitatea, inclusiv în afara orelor de program (cursuri, team-building-uri etc). În general victimele sunt angajații unei companii, însă practica a demonstrat că pot fi studenții care fac practică, voluntarii, aplicanții pentru un job în cadrul companiei etc.

Nu orice comportament este de natură a fi etichetat ca fiind hărțuire sexuală. Trebuie ca acel comportament să creeze un mediu ostil, intimidant la locul de muncă pentru persoana afectată și să influențeze negativ asupra persoanei angajate în cazul în care aceasta refuză să accepte comportamentul nedorit legat de viața sexuală. De exemplu, dacă nu acceptă presiunile sexuale la care este supusă, acest lucru îi va afecta promovarea profesională, mărirea salariului, posibilitatea de a urma cursuri de perfecționare profesională etc.

O astfel de faptă este considerată a fi contravenție; celui vinovat i se poate aplica o amendă de la 3.000 la 100.000 lei. Contravenția va fi constatată în urma sesizării pe care victima hărțuirii o poate face la ITM și/sau Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Legiuitorul incriminează hărțuirea sexuală și în Ordonanța 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, considerând că se încadrează în această categorie orice discriminare bazată pe criteriul de sex. Hărțuirea presupune un carater repetitiv și se referă la crearea și întreținerea unei atitudini ostile, defăimătoare, de intimidare la adresa unei persoane. Un exemplu în acest sens ar fi situația în care o persoană de sex feminin blondă ar fi ținta unor glume și remarci ofensatoare legate de aspectul său. Un alt exemplu, ar fi situația în care într-un anunț postat de o firmă de publicitate cerea ca la interviul pentru postul de agent de vânzări să se prezinte doar bărbați.

Fapta se pedepsește cu amenda de la 1.000 la 30.000 lei, iar dacă a vizat un grup de persoane suma amenzii crește consistent de la 2.000 la 100.000 lei. Potrivit Ordonanței 137/2000 pentru a se aplica aceste amenzi întâi trebuie sesizat CNCD cu o plângere prin care să se arate fapta discriminatorie la care a fost supus petentul. Cererea se formulează în termen de 6 luni de la săvârșirea faptei. În urma cercetărilor, dacă se constată cele susținute prin plângere, CNCD dispune amendarea celui vinovat care poate fi persoană fizică sau juridică.

Ce poate face cel hărțuit?

Cel supus hărțuirii poate încerca soluționarea amiabilă în cadrul firmei. Dacă aceasta eșuează, atunci se poate adresa instanței de judecată solicitând înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de respectiva faptă.

De obicei instanța sesizată cu o astfel de cerere, dacă constată că este întemeiată, va dispune ca persoanele responsabile să pună capăt situației discriminatorii stabilind și termenul în care să facă acest lucru. În practică, instanța judecătorească va dispune ca persoana vinovată să plătească despăgubiri persoanei incriminate după criteriul de sex într-un cuantum care să reflecte în mod corect prejudiciul suferit de aceasta. Cererea privind acordarea acestor despăgubiri trebuie formulată în termen de 3 ani de la săvârșirea faptei, altfel este un demers inutil!

Hărțuirea sexuală incriminată de Codul Muncii

Având în vedere că legea penală specifică faptul că hărțuirea sexuală are loc în cadrul unei relații de muncă sau a unei relații similare (fără să specifice ce înseamnă termenul de relații similare), nici Codul Muncii nu a lăsat deoparte aceste aspecte și le-a prevăzut și incriminat ca atare.

Astfel, se prevede că orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii se sex, este interzisă. Este considerată discriminare și hărțuire dacă actele sau faptele de excludere, restricție sau preferință bazate pe criterii de sex au ca scop acordarea sau neacordarea sau restrângerea drepturilor conferite de legislația muncii.

Ce poate face angajatorul pentru a preveni și elimina comportamentele de tip discriminatoriu și de hărțuire sexuală?

Prevenția este mama înțelepciunii spune un proverb românesc. Pentru că este posibil să vă confruntați cu un astfel de caz în cadrul companiei dvs., este bine să vă luați niște măsuri preventive care să vă ajute în eventualitatea unui control de la ITM sau al unei sesizări făcute de un angajat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În primul rând trebuie să inserați în regulamentul intern al companiei care sunt regulile privind respectarea nediscriminării, modul de soluționare a cererilor salariaților aflați într-un caz de hărțuire sexuală și/sau discriminare, sancțiunile pe care le aplicați angajaților care prin comportamentul lor cu conotație sexuală creează medii ostile, de intimidare, de umilire față colegii de muncă.

Să prevadă faptul că politica companiei interzice angajaților hărțuirea și hărțuirea sexuală la locul de muncă. Acest regulament intern este adus la cunoștința tututor angajaților prin afișarea sa într-un loc vizibil. În plus, este bine ca fiecare angajat să semneze că a citit regulamentul, este de acord cu el și se obligă să îl respecte întocmai.

Având aceste acte în regulă veți putea trece cu brio în cazul unui control.

Ce poți face dacă ești victima hărțuirii sexuale la locul de muncă?

Pentru că orice afirmație trebuie susținută, așa și în acest caz, dacă ești victima hărțuirii sexuale, trebuie să strângi dovezi înainte de a acuza. Dacă primești e-mail-uri obscene sau amenințări prin care, de exemplu, ți se pune în vedere că dacă nu accepți un anumit comportament sexual al unui coleg, șef, nu vei promova, păstrează-le! Dacă ai colegi care au fost de față în momentul în care ai fost intimidată, poți folosi mărturia lor. Desigur, când aud de proces, majoritate colegilor prezenți la astfel de incidente au brusc o pierdere de memorie și nu-și mai amintesc exact ce s-a petrecut atunci!

Dacă ești molestată fizic, mergi la medic pentru a obține un certificat medico-legal. Mi-aș dori să vă spun că se poate proba ușor hărțuirea sexuală, realitatea însă contrazice buchia cărții.

Codul Penal privind hărțuirea este aceeași Mărie, dar cu altă pălărie!…

Partea bună este că s-a extins sfera hărțuirii, partea mai puțin bună este că pedeapsa pentru hărțuirea sexuală s-a micșorat, iar posibilitatea de a proba această infracțiunea este destul de anevoioasă. Faptul că legiuitorul a omis și în acest cod să reglementeze hărțuirea morală, va încuraja acest tip de comportament și va afecta calitatea muncii multor angajați.

Lecturând codul în privința hărțuirii mă gândesc la Cațavencu și al său discurs: „Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele…esențiale.”