Deşi instanţa de judecată este ultimul loc în care dorim să ajungem, se poate întâmpla să fim nevoiţi să ne prezentăm în faţa judecătorului, chiar dacă niciun drept sau interes al nostru nu este în litigiu: putem fi citaţi în calitate de martori. Ce avem de făcut, care ne sunt drepturile şi obligaţiile ca martori, vom discuta în cele ce urmează; deşi nu reprezintă noutăţi legislative, sunt lucruri pe care, pur şi simplu, trebuie să le cunoaştem.

 

Aspecte comune privind martorii în procesul civil şi în cel penal

 

În ambele tipuri de cauze, vom primi o citaţie care ne va înştiinţa că suntem chemaţi în justiţie ca martori, care este data, ora şi locul unde trebuie să ne prezentăm. Putem crede că, dacă ignorăm citaţia şi, pur şi simplu, nu ne prezentăm, nu se întâmplă nimic, însă ne-am înşela. Pe lângă faptul că mărturia noastră ar putea fi de vitală importanţă pentru una dintre părţile din proces, braţul lung al legii ne poate aduce fără voia noastră în sala de judecată: se poate emite un mandat de aducere pe numele nostru, ceea ce înseamnă că vom primi vizita unui agent de poliţie sau a unui jandarm, care ne va invita să îl însoţim, iar, dacă refuzăm, ne va forţa să o facem. În niciun caz o experienţă din planul nostru de dezvoltare personală, nu-i aşa? Ca mic detaliu procedural, agentul însărcinat cu mandatul de aducere nu poate să pătrundă în domiciliul nostru fără să îi dăm acordul…nu că am dori să îl ţinem la uşă, aşteptând ieşirea noastră din casă – doar o curiozitate legislativă. Mandatul de aducere poate fi emis chiar şi pentru primul termen de judecată, dacă este absolut necesar, caz în care nu va avea relevanţă dacă am decis să ne prezentăm la termen sau nu.

De asemenea, martorul ce nu se prezintă poate fi sancţionat cu amendă judiciară, de la 50 la 700 de lei în procesul civil, şi de la 250 la 5000 de lei în procesul penal. Desigur, amenzile vor fi aplicate dacă lipsa noastră este nejustificată; dacă avem un motiv întemeiat  pentru care nu ne putem prezenta, vom fi audiaţi la locul unde ne aflăm – de exemplu, în spital – cu citarea părţilor. Aşadar, dacă suntem citaţi ca martori, trebuie să ne prezentăm; de obicei, în  materie civilă mai ales, vom fi contactaţi de partea în favoarea căreia depunem mărturia, deoarece aceasta are obligaţia de a se asigura, pe cât posibil, de prezenţa noastră la termen.

 

Atât în procesul civil, cât şi în cel penal, martorul va avea dreptul la plata unor sume de bani, reprezentând:

• Cheltuielile de transport, cazare şi masă, dacă este din altă localitate;
• Dreptul la despăgubiri egale cu veniturile pe care martorul le-ar fi realizat la locul de muncă în timpul pe care a trebuit să îl aloce pentru a se prezenta în faţa instanţei.

Aceste sume de bani vor fi datorate de către partea care a propus martorul, urmând să fie suportate de cel ce “pierde procesul”, dacă partea adversă a cerut şi suportarea cheltuielilor de judecată de către acesta.

După depunerea jurământului, se pune în vedere martorului că, dacă ascunde adevărul, va săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. Conform articolului 273 din Noul Cod penal, mărturia mincinoasă este fapta martorului care “face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat” – sancţiunea este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda penală.  De asemenea, în alineatul (3) ale articolului, este prevăzută o cauză de nepedepsire: dacă cel ce a săvârşit infracţiunea îşi retrage mărturia înainte ca, în baza celor declarate mincinos de el, în cauzele penale, s-a dispus reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale, iar în alte cauze, înainte să se fi pronunţat o hotărâre/soluţie în baza mărturiei, autorul faptei nu va fi pedepsit.

Ideea este că, dacă suntem chemaţi să depunem mărturie, să mergem cu mintea deschisă şi să spunem tot ceea ce ştim, fără să ascundem nimic ce ar putea fi relevant; o eventuală condamnare pentru mărturie mincinoasă, fie cu închisoare, fie cu amendă înseamnă dosar penal, o pată în cazierul nostru care ne va însoţi până la eventuala intervenţie a reabilitării.

 

Unele aspecte specifice privind mărturia pentru procesul civil şi penal

 

Nu oricine poate fi ascultat ca martor. Restricţiile cu privire la categoriile de persoane ce ce pot depune mărturie sunt mai mari în procesul civil, unde, conform articolului 315 Cod de procedură civilă, nu pot fi ascultaţi ca martori:

• Rudele şi afinii până în gradul al treilea inclusiv: este de gradul al treilea unchiul/mătuşa; aşadar, vărul, care este gradul al patrulea, şi oricine mai îndepărtat decât el, poate fi ascultat fără restricţii;
• Soţul, fostul soţ, logodnicul sau concubinul;
• Cei aflaţi în duşmănie sau având interese cu privire la una dintre părţi;
• Cei puşi sub interdicţie judecătoreacă;
• Cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.

 

Primele trei categorii de persoane pot fi ascultate ca martori, dacă părţile convin expres sau tacit acest lucru; aşadar, dacă o parte propune o astfel de persoană ca martor, iar cealaltă parte nu se opune, tăcerea sa va putea fi interpretată ca un acord, iar persoana ar putea depune mărturia. De asemenea, în cauzele privind filiaţia, divorţul şi alte raporturi de familie, rudele şi afinii vor putea fi folosiţi ca martori, fără necesitatea unui acord, mai puţin  descendenţii (copiii, nepoţii).

De asemenea, în Codul de procedură civilă (articolul 317), există şi o categorie a persoanelor ce sunt scutite de obligaţia de a depune mărturie, ceea ce înseamnă că ele pot să depună mărturia dacă doresc şi, în anumite cazuri, dacă obţin o autorizţie:

• Slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, etc. – orice persoană obligată să păstreze secretul profesional cu privire la faptele pe care ajung să le cunoască exercitându-şi profesia – sunt scutiţi de obligaţia de a depune mărturie chiar şi după încetarea activităţii lor; dacă doresc, toţi, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor putea depune mărturie dacă primesc acordul părţii interesate de păstrarea secretului de serviciu;

• Judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra împrejurărilor secrete pe care le-au cunoscut în calitatea lor – de asemenea, autorizaţi de autoritatea/instituţia pentru care îşi exercită/şi-au exercitat profesia, vor putea, dacă dacă vor, să depună mărturie;

• Cei care prin răspunsurile lor s-ar expune pe ei sau pe una din persoanele din primele două categorii de persoane ce nu pot depune mărturie (rude, soţ…) la o pedeapsă penală sau la dispreţul public. Aceasta, deoarece nimeni nu este obligat legal să se autoincrimineze, şi, deoarece, de obicei, nedenunţarea unei fapte comise de o rudă sau de soţ nu este incriminată.

 

Pentru procesul penal, lucrurile sunt mai simple; articolul 116 alineatele (3) şi (4) din Noul Cod de procedură penală prevăd faptul că, în general, secretul sau confidenţialitatea nu pot face obiectul declaraţiei martorului, dar că, dacă autoritatea/ persoana îndreptăţită îşi dă acordul, se va putea depune mărturie şi privind acele fapte. Articolul 117 stabileşte că următoarele persoane au dreptul de a refuza să fie audiate ca martori:

• Soţul, ascendenţii şi descendenţii (părinţi/bunici, respectiv copii/nepoţi), fraţii şi surorile suspectului şi inculpatului;
• Persoanele ce au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.

Şi în momentul în care li se ia declaraţia, înainte de a începe, acestor persoane li se va pune în vedere că au dreptul de a refuza să depună mărturie.

Nu în ultimul rând, este de amintit faptul că, în materie penală, cum situaţia martorului poate fi delicată atunci când acesta are motive să se teamă pentr siguranţa sa ori a familiei sale, Codul de procedură penală reglementează anumite măsuri de protecţie a martorilor ce pot fi dispuse din oficiu sau la cerere. (articolele 125-130). Astfel:

• Se poate dispune supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare, însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului şi a familiei sale pe parcursul deplasărilor;
• Se poate acorda un pseudonim martorului, sub care să îşi semneze declaraţia – datele sale de indentificare pot fi protejate;
• Se poate decide ascultarea sa fără ca acesta să fie prezent, prin mijloace audiovideo de transmitere şi cu vocea şi imaginea distorsionate, dacă celelalte măsuri nu sunt suficiente.

Acestea sunt principalele informaţii de ştiut pentru împrejurarea în care, vreodată, veţi fi nevoiţi să vă prezentaţi ca martor într-un proces; informaţii mai detaliate sau date despre cum şi când vă puteţi folosi dumneavoastră ca parte a procesului de proba cu martori vă oferă textele de lege la care am făcut trimitere sau un program legislativ eficient. Ne place sau nu, societatea de astăzi ne obligă să fim informaţi: noutăţi legislative, noutăţi de contabilitate, noutăţi sociale, cu toate, pur şi simplu, trebuie să fim la zi.