În Monitorul oficial de vineri, 4 octombrie 2013, a fost publicat un act normativ de mare importanţă pentru companii:  Codul de insolvenţă.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 stabileşte cele mai proaspete reguli în domeniul insolvenţei şi al prevenirii acesteia şi introduce o nouă procedura cu privire la reorganizarea, insolvenţa si falimentului unui debitor, ocazie cu care se abrogă prevederile anterioare, respectiv Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată in Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordonanţa de urgenţă intra în vigoare la data de 25 octombrie 2013 şi se aplică inclusiv procedurilor de prevenire a insolvenţei si de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale in vigoare, cu exceptia dispoziţiilor speciale referitoare la grupurile de societăţi, care se aplica doar cererilor introduse dupa data intrarii în vigoare a acesteia.

Întrucât actul normativ este foarte vast, vom încerca să surpindem aspectele importante şi, mai ales, noutăţile cu privire la procedura comună a insolvenţei:

Domeniul de aplicare:

Prezentul act normativ se aplică profesioniştilor care exploateaza o intreprindere (societatilor comerciale), profesioniştilor persoane fizice supuse obligaţiei de înmatriculare la Registrul Comerţului, membrilor intreprinderii familiale.

De remarcat că legiuitorul a exclus de la această procedură profesiile liberale.

Termenul de deschidere a insolvenţei

Termenul de 90 de zile este scurtat la 60 de zile de la scadenţă pentru prezumarea insolvenţei. Dacă, după 60 de zile de la scadenţă, debitorul nu a plătit datoria faţă de creditor, se prezumă insolvenţa acestuia.

Pragul de la care se poate formula cerere de deschidere a insolvenţei

De asemeni, se majorează la 40.000 lei suma de la care creditorul poate cere deschiderea insolvenţei, valoare-prag care se aplică în aceaşi măsură şi debitorului.

Minim 6 salarii de recuperat

Salariaţii sau grupul de salariaţi pot să solicite deschiderea procedurii de insolvenţă dacă suma care o au de recuperat este mai mare de 6 salarii medii brute pe economie.

Creditorul poate numi singur un administrator-judiciar

Creditorul care detine mai mult de 50% din totalul valoric al creanţelor poate sa decidă, fară consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar.

Debitorul nu poate numi administratorul-judiciar

Dacă debitorul este cel care solicită deschiderea procedurii de insolvenţă, acesta nu va putea numi un administrator-judiciar. Ramâne în sarcina judecătorului-sindic să numească un administator-judiciar provizoriu.

Planul de reorganizare

O condiţie nouă pentru creditori este necesitatea întrunirii a cel puţin 50% din voturile acestora în vederea aprobării planului de reorganizare.

Scadenţa planului de reorganizare

Dacă până acum, termenul de reorganizare era de 3 ani socotit de la data confirmării insolvenţei, în prezent executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi un an.

Obligaţia judecatorului-sindic

Odată ce planul de reorganizare a fost votat de creditori, judectorului-sindic îi revine obligaţia expresă de confirmare a acestuia.

Totodată acesta are posibilitatea de a debloca anumite situaţii, respectiv de a sesiza instanţa în situaţia cand nu se poate lua o hotarare in adunarea sau in comitetul creditorilor.

Tribunalul, instanţa competentă

Cu excepţia apelului, toate procedurile privind insolvenţa sunt de competenţa Tribunalului din circumscripţia sediului debitorului, în timp ce Curtea de Apel rămâne instanţa de apel pentru hotărîrile pronunţate de judecatorul-sindic.