Se spune că „viața poate fi înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte” (Soren Aabye Kiekergaard). Pentru mulți oameni perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a însemnat multă suferință, familii destrămate, lipsuri.

Perioada comunistă a venit cu un val de condamnări politice în special împotriva intelectualilor pe care și-au dorit să îi extermine prin aruncarea lor în temnițe. De asemenea, mulți oameni au trecut prin procese nedrepte în care erau acuzați că au uneltit împotriva lui Stalin și a doctrinelor lui.

O dată cu condamnările politice, oamenilor acuzați de uneltiri împotriva comunismului și familiilor acestora li s-a confiscat întreaga avere. Multe familii au rămas pe drumuri trăind adevărate drame care cu greu pot fi descrise.

Chiar și azi, după atâta vreme în care comunismul pare un coșmar care a trecut, cei care au suferit în acele vremuri sunt încă marcați de ceea ce au trăit atunci. Firește că mai sunt puțini supraviețuitori ai atrocităților petrecute în închisorile comuniste, dar poveștile lor trăiesc încă prin copiii și nepoții lor. Fiecare generație este datoare să își cunoască trecutul cu bune și cu rele pentru a înțelege greșelile care s-au făcut și pentru a încerca să le evite pe viitor.

Povestea doamnei Vali este poate la fel ca a multor copii născuți în satele românești în care tatăl era unicul susținător financiar al familiei numeroase. Doamna Vali avea încă 5 frați și toți își duceau traiul liniștit într-un sat autentic românesc. Aveau o casă, grajdul plin de vite, stupi de albine și câteva oi.

Într-o zi toate au dispărut ca prin farmec! Tatăl a fost ridicat din casă fără nicio explicație și acuzat de uneltire împotriva regimului comunist. La acel moment li s-a confiscat casa și toate bunurile, iar eroina noastră împreună cu mama și ceilalți 5 frați au rămas pe drumuri. Au stat pe la rude până când nici acestea nu au mai putut să îi țină. Frații au avut greutăți să fie acceptați la școală pentru că erau stigmatizați de societate având un tată deținut politic. În plus, resursele materiale erau limitate.

Comuniștii au schimbat viața multor familii lăsându-i fără nimic fără nicio explicație. După 5 ani petrecuți în închisorile comuniste tatăl doamnei Vali a venit acasă și în mod surprinzător li s-a înapoiat și casa confiscată la momentul arestării sale. Însă celelalte bunuri (vitele, oile, stupii cu albine, uneltele de lucru ale pământului) nu le-au primit înapoi.

În 2009 la apariția legii 221 mulți dintre cei care au trăit drama anilor de comunism au sperat în promisiunea  reparației morale și materiale a ceea ce au trăit la acea vreme. Deși inițial speranțele într-o reparație morală au existat, după aproape 2 ani de modificări repetate a legii 221/2009 au înțeles că nimeni nu le va da bani reprezentând despăgubiri morale pentru dramele trăite.

Cum la români speranța moare ultima,  au crezut că dacă nu vor primi bani pentru daune  morale, pot primi pentru cele materiale, care pot fi probate cu acte (procesele-verbale de confiscare a bunurilor respective și actele de proprietate inițiale ale proprietăților avute).

Despăgubirile, condițiile și modul în care pot fi acordate cât și persoanele care pot beneficia de acestea sunt prevăzute în art.5 alin.1 lit.b din legea 221/2009. Acest articol face referire la faptul că cei care au suferit condamnări politice în perioada comunistă și li s-au confiscat bunurile sau în caz de deces soțul, soția sau descedenții până la gradul al II-lea inclusiv pot cere să li se acorde echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare.

Acest articol prevede că era necesar ca bunurile să nu le fi fost restituite sau să nu fi obținut despăgubiri în echivalent în condițiile legii 10/2001 (lege referitoare la regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în periaoda 6 martie 1945-22 decembrie 1989) sau ale legii 247/2005 care a modificat și completat legea 10/2001 (lege referitoare la reforma în domeniile proprietății și justiției).

Care erau punctele de vedere ale instanțelor de judecată înainte de soluționarea acestui recurs în interesul legii?

În scopul creării unei practici unitare ÎCCJ a tranșat problema acordării despăgubirilor materiale. În recursul în interesul legii s-a pronunțat Decizia nr. 6/2013 prin care s-a stabilit modul unitar de aplicare al dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din legea 221/2009. Înainte de pronunțarea acestei decizii, in practica instanțelor de judecată existau două opinii.

Într-o primă opinie, s-a apreciat că pentru acordarea despăgubirilor privind echivalentul valoric al bunurilor confiscate trebuiau întrunite două condiții:

– bunurile respective să fi fost confiscate prin hotărârea de condamnare în perioada comunistă;

– să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri în echivalent în condițiile legii 10/2001 și ale legii 247/2005.

Potrivit legii 10/2001 modificată ulterior de legea 247/2005 noțiunea de bun include doar terenurile și construcțiile (imobile în natură) și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație). De exemplu intră în categoria imobilelor prin destinație: animalele, instrumentele cu care se ara, iepurii de casă, stupii cu albine etc. Condiția ca pentru aceste imobile prin destinație să se poată solicita despăgubiri bănești este ca ele să existe fizic la data intrării în vigoare a legii 10 în anul 2001.

Potrivit celei de a doua opinii, se susținea că prin legea 221/2009 se pot acorda bani pentru bunuri imobile și mobile preluate abuziv în periaoda comunistă. Unele instanțe considerau că art.5 alin.1 lit.b se referă la bunuri confiscate, astfel încât nu face distincție între bunuri mobile și imobile.

Faptul că legea 221/2009 menționează în categoria bunurilor confiscate doar pe cele din legea 10/2001 modificată de legea 247/2005 are ca rațiune faptul de a se evita situația în care o persoană ar putea obține dublă despăgubire pentru același imobil confiscat. Menționarea celor două legi referitoare doar la bunuri imobile, nu poate exclude bunurile mobile confiscate pentru care ar trebui acordate despăgubiri bănești.

Ce a decis ÎCCJ pentru aplicarea unitară a dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b din legea 221/2009?

Analizând cele două opinii ale instanțelor de judecată ÎCCJ a decis că prima opinie este cea care va fi aplicată unitar de acum încolo în interpretarea acestui articol de lege. Acest lucru  a fost argumentat de faptul că legiuitorul a stabilit clar că doar bunurile ce fac obiectul legii 10/2001 modificată de legea 247/2005 intră în categoria pentru care se pot acorda sume de bani potrivit legii

Un alt argument pentru care ÎCCJ a decis în acest fel este că alin. 5 al aceluiași art. 5 din legea 221/2009 prevede că dacă s-au obținut despăgubiri conform art. 5 alin.1 lit.b din legea 21/2009 atunci procedurile de soluționare a notificărilor pe legea 10/2001 modificată de legea 247/2005, încetează de drept.

Are dreptul eroina noastră la despăgubiri bănești?

Casa confiscată prin hotărârea de condamnare a tatălui eroinei noastre a fost restituită odată cu eliberarea acestuia din închisoare. Ceea ce nu a primit au fost vitele, stupii și utilajele agricole. În mod firesc ar avea dreptul să primească bani pentru aceste bunuri de care au fost privați, dar condiția impusă de lege este aceea de a proba existența fizică a acestor bunuri în 2001.

Când i-am spus doamnei Vali că putea primi bani doar dacă poate proba că vitele, oile și albinele confiscate în 1958 trăiau în 2001, a crezut că este o glumă! Firește că era un lucru imposibil, astfel încât , potrivit legii, nu are dreptul să primească nimic!

La fel a pățit și un văr al eroinei noastre care era fiul unui fost deținut politic căruia  i se confiscaseră niște mașini pentru sfărâmarea minereurilor aurifere numite șteampuri. Aceste mașini au fost distruse de la data confiscării și până în 2001 data intrării în vigoare a legii 10, astfel încât neputând proba existența lor fizică la acea dată, nu  a primit niciun ban.

Cu acest recurs în interesul legii cred că s-a reușit în sfârșit clarificarea întrutotul a eventualelor întrebări ale beneficiarilor legii 221/2009. Așadar dacă vi s-au confiscat terenuri, construcții mai aveți o șansă de a primi despăgubiri! Dacă vă situați în categoria celor care nu pot proba existența fizică a unor imobile prin destinație (vite, instalații, utilaje etc) în 2001, potivit legii nu veți beneficia de despăgubiri materiale.

Partea bună este că cei care se încadrează în prevederile  mult modificatei legi 221/2009 pot primi despăgubiri materiale. Pentru ceilalți am un sfat: „dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit o viață, iartă!” sau altfel spus „nu căuta răspunsuri imposibile, mai bine schimbă întrebările”(Confucius).