Dezvoltare şi iar dezvoltare, ne repetă obsesiv de două decenii noii politruci şi profitorii de variate culori politice. Rezultatul? Ţara merge înainte cu mare spor, la fel ca racul! În cel mai nefericit scenariu, dezvoltarea se va face, pe viitor, în acelaşi mod ca până acum iar boala cronică a dezinteresului naţional va evolua nestingherită, acaparând toate palierele puterii de stat.

Necinstea şi nepăsarea cu privire la viitorul naţional, fac casă bună cu incompetenţa la cel mai înalt nivel, spre a întreţine starea actuală şi deplorabilă a naţiunii noastre. O treime dintre românii apţi de muncă, mare parte din mediul rural, sunt neintegraţi în vreo activitate generatoare de venituri stabile.

După 2008 s-au volatilizat circa 400 000 de locuri de muncă iar, prin numărul de taxe şi impozite, România nu constituie deloc o oază investiţională pentru firmele străine. În aceste condiţii nu tocmai prielnice economic, trebuie să păstrăm şi să reabilităm o infrastructură învechită, tot mai fisurată, adesea improprie încă din construcţie.

 

Cum ne dezvoltăm? Întocmim programe!

Invocând o situaţie excepţională (oare când a fost o situaţie normală în ţara aceasta, a noastră?), în baza art. 115 alin. (4) din legea fundamentală, Guvernul a adoptat OUG 28/2013, pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare locală. Actul este motivat prin necesitatea întreprinderii unor măsuri urgente care să asigure un climat investiţional atractiv pentru satele şi oraşele României. Printre obiective s-ar număra sporirea numărului locurilor de muncă şi asigurarea unor standarde superioare de calitate a vieţii cetăţenilor.

Cine nu ştie încă, poate afla, din preambulul actului normativ, că România s-a angajat ca, pentru reţelele de alimentare cu apă, până-n 2015, şi pentru sistemele de canalizare, până-n 2018, să asigure localităţilor ţării conformarea la legislaţia de mediu.  În caz contrar (adică aproape sigur, s-ar putea prevesti!), va fi declanşată procedura de infringement!

Nu se poate bănui ce-or fi visat, în grup, forţele politice aflate la guvernare, dar şi-au dat seama, finalmente, că actualul cadru legislativ nu asigură suficiente mijloace de intervenţie la nivelul autorităţilor centrale şi locale, care să sprijine ameliorarea infrastructurii. Şi este foarte adevărat! Un adevăr ce subzistă de multă vreme.

Programul naţional de dezvoltare locală, coordonat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, conţine următoarele subprograme:

– „Regenerarea urbană a municipiilor şi oraşelor”. La situaţia actuală, regenerarea infrastructurii nu mai e suficientă. Ar fi necesară o re…suscitare investiţiilor utile!

– „Modernizarea satului românesc”. Parcă, în trecut, au mai încercat şi alţii ceva, demolând gospodăriile ţărăneşti şi ridicând în loc hidoşenii de clădiri cubice, cu o singură toaletă la 5 apartamente.

– „Infrastructura la nivel judeţean”. Nici ea nu străluceşte. Cei care au vizitat ţările africane spun că, nu de puţine ori, acelea au drumuri mai bune decât noi!

În cuprinsul OUG 28/2013 sunt definite:

– obiectivele de investiţii noi, adică obiectivele de investiţii pentru care nu au fost încă încheiate contracte ori convenţii de finanţare;

– obiectivele de investiţii în continuare (involuntar, un gând poznaş zboară către infracţiunea continuată, art. 42 Cod Penal. Poate că nu din întâmplare!). Obiectivele de investiţii în continuare sunt cele pentru care au fost deja alocate fonduri de la bugetul de stat ori au fost încheiate contracte de finanţare sau contracte de lucrări.

Beneficiarii Programului? Sunt unităţile administrativ-teritoriale, comunele, municipiile, oraşele şi judeţele, reprezentate de către autorităţile administraţiei publice locale. Aceştia-s beneficiarii formali. Pe plan informal vin căpuşele de partid şi firmele lor clientelare ori aleşii îngrăşaţi de la atâtea comisioane (de regulă peste 10 procente!)

Unde se realizează obiectivele de investiţii aferente Programului? Pe terenuri aflate-n proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale. Că doar nu în Cosmos! Deşi într-unele sate sau municipii sunt mai vizibile craterele de pe Lună (că mai avem cratere şi-n asfalt!), decât investiţiile care, conform scriptelor, au înghiţit milioane de euro!

Care sunt scopurile?

În cadrul Programului pot primi finanţare obiective cum ar fi:

– realizare, extindere, reabilitare, modernizare, dotare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. Pentru efecte maxime ar trebui să avem şi profesori mai bine plătiţi şi selectaţi!

– realizare, extindere, reabilitare, modernizare, dotare a unităţilor sanitare din mediul rural. Furia desfiinţării de spitale abia s-a mai domolit. Modernizăm ce a mai rămas!

– realizarea (extinderea, reabilitarea, modernizarea) sistemelor de alimentare cu apă şi staţiilor de tratare a apei. Sunt localităţi unde sistemele de aprovizionare cu apă au împlinit jumătatea de secol, dar primăriile “investesc” banii în… flori exotice la ghiveci, cumpărate la preţ maxim!

– realizarea sistemelor de canalizare şi staţiilor de epurare a apelor uzate. Sunt localităţi urbane mari, unde locuitorii cartierelor mărginaşe folosesc tot latrina din capătul curţii!

– reabilitarea şi modernizarea drumurilor publice şi a podurilor, podeţelor sau punţilor. Bună idee. Drumurile judeţene au gropi mai ceva ca după un atac aerian iar podurile riscă să fie luate de ape, fiindcă nu s-a mai investit nimic în structurile de protecţie contra viiturilor!

– realizare, modernizare a pieţelor publice, a târgurilor şi oboarelor.

– realizare, extindere, reabilitare, modernizare a bazelor sportive. Câţi potenţiali Hagi, Szabo, Urzică, Doroftei nu şi-or fi irosit aptitudinile din cauză că n-au fost descoperiţi şi încurajaţi pe calea sportului, întrucât multe baze s-au desfiinţat sau nu au spaţii propice?! Nici măcar vechile ştranduri n-au fost întreţinute, astfel că, iarăşi, nu vor putea fi puse-n folosinţă la începutul verii, din cauza igienizării precare.

– realizare, extindere, reabilitare, modernizare a unor obiective culturale de interes local, respectiv biblioteci, muzee, teatre, centre culturale multifuncţionale… Centre culturale multifuncţionale? Aici intră, cumva, şi fostele “cămine culturale”? Pe vremea tinereţii bunicii, în astfel de imobile funcţionau biblioteci, ansambluri folclorice, se rulau filme, se organizau baluri (se dansau hore, valsuri). Azi, tot acolo, la aşa-zisa discotecă, tinerii ţărani înfierbântaţi de alcool urlă, primitiv şi cât îi ţin bojocii, pe şlagăre maneliste, scabroase ca stil muzical şi slinoase ca versificaţie. Dar… lumea evoluează şi odată cu ea şi cultura, nu-i aşa?

– realizare, extindere, modernizare de platforme de gunoi. Asta vine tocmai la ţanc, că tot vorbeam despre manelism!

Control mai sever al circuitului banului public?

Banii pentru finanţarea Programului vin de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), din fonduri aprobate anual cu această menire în bugetele locale şi din alte surse legal constituite.

MDRAP întocmeşte şi aprobă, prin ordin al ministrului, repartizarea sumelor pentru Program, pe judeţe, pe fiecare subprogram şi pe domeniile specifice. Repartizarea sumelor se face ţinând seama criteriile de alocare (aprobate prin normele metodologice de aplicare), şi vor avea în vedere ponderea obiectivelor de investiţii aflate în derulare pe fiecare judeţ, datele demografice şi administrativ-teritoriale ori capacitatea financiară a beneficiarului.

În 30 de zile de la data emiterii Ordinului ministerial de aprobare a listei finale a obiectivelor de investiţii (propuse în prealabil de către consiliile judeţene), se încheie contracte anuale de finanţare între MDRAP şi beneficiari, cu respectarea prevederilor Legii 273/2006 (privind finanţele publice locale).

Pentru propunerile de obiective de investiţii în continuare, beneficiarii vor transmite documente din care să reiasă stadiul fizic realizat, valoarea actualizată a restului cheltuielilor necesare pentru finalizarea obiectivului de investiţii şi contractele de achiziţii publice încheiate, inclusiv actele adiţionale.

Beneficiarii răspund de organizarea şi derularea procedurilor de atribuire a contractelor. Dacă răspund, păi să fie făcuţi şi răspunzători! Să plătească decidenţii necinstiţi atunci când lucrările publice resursofage ies de parc-ar fi gândite de Păcală şi puse-n practică de Tândală!

Pentru decontarea fondurilor alocate de la bugetul de stat, unităţile administrativ-teritoriale transmit solicitările de fonduri la consiliile judeţene, care, după verificarea documentaţiilor specifice, le avizează şi le transmit în mod centralizat către MDRAP. Apoi ministerul virează beneficiarilor, prin ordin de plată, sumele necesare pentru realizarea obiectivelor de investiţii.

Reprezentanţii MDRAP, laolaltă cu angajaţii cu atribuţii de control din Inspectoratul de Stat în Construcţii, pot efectua verificări prin sondaj pentru lucrările realizate la obiectivele de investiţii derulate prin Program. La cât mai multe verificări, că nereguli sunt puzderie! Presa le semnalează zilnic, nici nu mai e nevoie de verificări prin sondaj. Se poate merge la sigur. Numai să se dorească!

Mai toţi edilii deplâng lipsa banilor. Dar când au fonduri la îndemână e de groază. Originalitatea unor proiecte de investiţii aprobate-n consiliile locale determină şi pisica să stea-n coadă de uimire. Iar comisioanele pică taman bine în buzunarele lărgite de şpăgile anterioare.

Să te mai miri că infrastructura moştenită de la fostul regim se degradează din ce în ce iar kilometrul de autostradă se construieşte la tarife nemaiîntâlnite-n lume?

Ce va fi, se va vedea!

Când vezi unele grandioase realizări postdecembriste (monumente, clădiri, drumuri) nu poţi decât să fluieri a pagubă. Nu toate locuinţele urbei au racord la canalizare. Dar avem pavaj cu spoturi luminoase, ce-ţi strică ochii când te plimbi seara! Şcolile cad peste elevi, dar construim săli de sport spaţioase în sate unde 90% din populaţie este septuagenară.

Nu există reţea de aducţiune a apei potabile. Dar se construiesc piscine luxoase! Şanţurile de pe lângă drumuri sunt colmatate iar gunoiul se colectează odată la 6 luni. Totuşi, în mica localitate înconjurată de păduri şi pajişti s-a edificat un parc imens! Ţara plânge sub tătari, ţaţa cere lăutari!

Cam în acest mod s-a investit până acum în infrastructură. Aşa aleşi am vrut, aşa proiecte s-au făcut şi astfel de priorităţi în dezvoltare am avut. Grav e că s-au dus pe gârlă resurse preţioase. Asta când n-au fost direcţionate, via comisioane şi aranjamente, spre vile, terenuri şi autoturisme de aleşi locali.

Mai departe, să vedem cum va funcţiona Programul naţional de dezvoltare locală, aprobat mai deunăzi prin OUG 28/2013. La urma urmelor, nu doar în privinţa programelor bine gândite şi a capacităţilor organizatorice suntem noi, românii, deficitari.

O specie aflată pe cale de dispariţie sunt edilii integri, harnici şi realişti, capabili să se dedice trup şi suflet misiunii asumate şi interesului comunităţii!