În viaţă, nimic nu rămâne neschimbat, totul se transformă! Lucru valabil şi pentru mentalităţi! Tanti Levescu era, până acum vreo câţiva ani, o adversară neîmpăcată a creditelor de orice fel, fie ele şi din categoria celor doar cu buletinul. Aşa intuia dânsa, că nu-i bine să fii dator. Spunea “nu” creditelor. Şi gata!

Dar omul nu-i mereu consecvent. Una zice, alta face! Soţii Levescu, amândoi la fel de reticenţi faţă de îndatorare, locuiesc în centrul Craiovei, într-o casă construită la 1907. Reşedinţa familiei Levescu, mare ca suprafaţă, are 4 încăperi, excluzând baia şi bucătăria. O cameră de-a sa este cât o garsonieră în stil ceauşist. În afara faptului că-i o casă monument (cam igrasioasă!), locuinţa Leveştilor este şi greu de încălzit.

Ajunseseră, sărmanii de ei, să plătească 50% din pensie numai pe gazele care şuierau prin coşurile largi ale sobelor înalte. Iar în casă tot 14˚C. Asta când nu era ger afară. Se vede treaba că foştii proprietari nu-şi făceau probleme cu încălzirea!

Acum câţiva ani, într-un ianuarie geros, tanti Levescu, nemaisuportând să stea toată ziua-n cojoc, intră în sediul somptuos al băncii. Avea nevoie de o sumă măricică, pentru termoizolarea casei şi achiziţionarea unei centrale termice. Funcţionarii zâmbeau cu gurile până la urechi.

I-au explicat politicos doamnei tot ce a întrebat, omiţând detaliile ce-ar fi descurajat-o. Nu le-a fost prea greu, bătrânica nu prea le avea cu finanţele. Curând, contractul de creditare era încheiat. Iar până-n toamna anului următor, cei doi pensionari îşi priveau cu mândrie locuinţa reabilitată termic şi dotată cu o centrală nou-nouţă, ce pufnea semeţ aburi groşi către curtea vecinilor.

Costurile cu încălzirea scăzuseră la jumătate!

Vreau încă un credit!

Ratele le plătea nea Levescu, conştiincios, lună de lună. Încet, încet, au rambursat cea mai mare parte din datorie. Între timp le-au mai crescut şi veniturile. Pensiile au fost indexate iar una din camerele imobilului fusese închiriată unui SRL. Le veni ideea să se ocupe puţin şi de interiorul casei. Prea erau crăpaţi pereţii. Iar parchetul scârţâia ca-n filmele de groază!

Prinseseră gustul banului luat cu-mprumut. Aşa că doamna porni spre o altă bancă, să solicite un nou credit, cu dobândă fixă, mai avantajos decât primul. Acolo remarcă, în treacăt, că funcţionarii nu erau prea zâmbăreţi. Tocmai se întreba de ce. O tânără angajată o lămuri:

“− Ne pare rău! Dar nu vă putem credita!

− Cuuuum? Dar de ce?

− Nu prea ne place cum figuraţi în evidenţele Biroului de Credit!

− Şi asta ce mai înseamnă?

− Aveţi deja restanţe la un credit. Persoanele rău platnice au şanse mici de a beneficia de unul nou!

− Dar bine… Eu… Un singur împrumut am… Şi am plătit lunar rata. Chiar şi astă vară , când am fost mai mult prin staţiuni!

− Ne pare rău ! Dar aveţi restanţe deja. Nu putem risca!”

Tanti Levescu se ridică uluită, fără să mai întrebe nimic. Simţea că i se învârte totul în jur. Inima i-o luase la trap, vedea negru în faţa ochilor. A doua zi a aflat că, între timp, dobânda fusese majorată cu 0,5% dar că fusese notificată. Îşi amintea vag de un aviz poştal, ignorat, aruncat de colo-colo prin casă. Dar nu se prezentase să ridice plicul. Acolo fusese notificarea, pesemne.

Apoi, mai figura şi cu o rată neplătită, pe luna august, exact când fuseseră în staţiune. Dar ştiau sigur că plătiseră, chiar de unde se aflau, de la Techirghiol. În urma verificărilor a reieşit, că din eroare, banii fuseseră direcţionaţi spre un alt cont. Acum figurau ca rău-platnici. Erau şanse ca nici alte bănci să nu-i mai crediteze!

La venirea din vacanţă au găsit cutia poştală plină de hârtii vrute şi nevrute. Probabil, printre acestea, s-a aflat şi vreo înştiinţare cum că vor fi luaţi în evidenţa Biroului de Credite. Nea Levescu, cel care se ocupă de trierea corespondenţei, nu vede prea bine… Şi nici ochelarii nu vrea să şi-i schimbe!

Pe lista datornicilor

Tanti Levescu a efectuat o cerere de eliberare a unui exemplar din raportul care o privea, la Biroul de Credit, în temeiul Legii 677/2001. Având în vedere că era la prima solicitare din acel an, n-a trebuit să achite vreo taxă. În scurt timp a primit un document cuprinzând situaţia înscrierii la Biroul de Credit. Într-adevăr, figura pe lista acelor debitori în care n-ar fi indicat să investeşti… încredere!

Pentru eliberarea situaţiei înscrise la Biroul de Credit, trebuie adresată către această entitate o cerere datată, semnată, la care e necesar să fie ataşată o copie după cartea de identitate. În caz că nu-i prima solicitare, va fi adăugată şi atestarea plăţii serviciului cerut.

Trebuie spus că mai există o entitate, un ochi atotvăzător fixat necontenit asupra rău-platnicilor cu datorii mai mari de 20000 lei şi întârzieri de peste o lună. Este Centrala Riscului de Credit din cadrul BNR, ce strânge lunar rapoartele băncilor, atât cu privire la datornicii persoane fizice, cât şi la debitorii persoane juridice. BC monitorizează exclusiv debitorii persoane fizice şi primeşte rapoarte zilnice!

Potrivit Legii 677/2001 (pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera lor circulaţie), orice persoană ale cărei date sunt prelucrate în cadrul unei instituţii sau autorităţi are următoarele drepturi:

– posibilitatea accesului la date = dreptul de a dobândi, la cerere şi gratuit (o dată pe an), precizări cu privire la deţinerea sau nedeţinerea de către operator a unor date cu caracter personal (art. 13);

– posibilitatea de intervenţie, prin care se obţine, la cerere şi gratuit, corijarea, blocarea, actualizarea, preschimbarea în date anonime sau ştergerea datelor prelucrate nelegal (art. 14);

– posibilitatea de opoziţie, adică dreptul persoanei de se opune oricând prelucrării datelor sale personale, invocând pricini întemeiate, legate de situaţia sa subiectivă, sub rezerva existenţei unor reglementări contrare (art. 15).

N-ai plătit la timp? Eşti ţinut în colimator!
Având ca ţel strângerea şi procesarea datelor privind clienţii bancari (persoane fizice), Biroul de Credit are drept acţionari un anumit număr de bănci. Acestea transmit date despre persoanele care-au fost beneficiari ai creditării şi au întârziat cu plata ratelor. Cât de mare trebuie să fie întârzierea? Nu mai mult de 30 de zile. În răbojul rău-platnicilor intri uşor. Şi ieşi anevoie!
În plus, Biroul de Credit (BC) mai este angrenat şi-n îmbunătăţirea instrumentelor de creditare, măsurarea riscului de credit, reducerea posibilităţilor de fraudare, oferirea consultanţei financiare dar şi cu scoringul. Ce e scoringul? Este elaborarea şi fixarea unor criterii unitare de evaluare a potenţialilor şi actualilor debitori.

Schimbarea conţinutului raportat la BC, fie el pozitiv sau negativ, nu poate fi înfăptuită decât de către banca ce l-a furnizat. Pentru aceasta, persoana care consideră că menţiunile sunt necorespunzătoare, să nu şovăie a anunţa banca respectivă în scris, anexând şi raportul de credit.

Dacă solicitarea se arată justă, menţiunea greşită va fi radiată în cîteva zile… Apoi puteţi să vă îndatoraţi liniştit. Mai departe şi mai mult!

Eşti restanţier? Şi vrei un nou credit?!

BC constituie un depozitar straşnic al tuturor informaţiilor transmise de către bănci. Şi face acest lucru vreme de 4 ani de la data primirii ultimei informări! Deci, nimeni nu mai poate solicita un nou credit dacă este afundat până-n gât în datorii, mizând pe faptul că “nu ştie stânga ce face dreapta”, că băncile nu pot afla despre împrumuturile primite de la alte instituţii de credit.

Cu toate acestea, nu Biroul de Credit hotărăşte dacă solicitantul creditului se încadrează ori nu în criteriile de acordare a unui împrumut. Ci banca însăşi!

Iar dacă cineva crede, poate, că achitarea sumelor restante şterge totul cu buretele, se înşeală. Din raportul de credit furnizat oricărei bănci solicitante nu vor lipsi menţiunile despre antecedente. S-ar putea zice că-i vorba despre un soi de cazier al datornicului!

Acum, să nu credeţi că orice bancă vă va refuza acordarea unui împrumut dacă reiese că aţi avut unele restanţe-n ultimii ani. Unele bănci, mai pofticioase de câştiguri din dobânzi, nu iau în calcul decât perioade mai mici de raportare. Ori îşi asumă riscul, dar solicită garanţii suplimentare, acordând o sumă mai mică!

Se poate şi fără credit!

Tanti Levescu şi-a rambursat integral datoria, dar ar fi vrut să nu mai figureze ca fost debitor cu dificultăţi la plată, în evidenţele Biroului de Credit. La un moment dat s-a gândit să ceară socoteală băncii creditoare, având în vedere că a fost trecută prea iute pe lista neagră. Considera că banca trebuia s-o avertizeze mai serios, nu printr-o fiţuică venită prin poştă! Dar a lăsat totul baltă!

Îşi spunea că, de-ar mai fi insistat şi-ar fi făcut plângere la ANPC, reprezentanţii băncii ar fi fost dispuşi să modifice raportul ori, dacă nu, poate-ar fi avut câştig de cauză în instanţă, fiind apoi radiată din lista debitorilor cu probleme!

Dar cei doi bătrânei şi-au făcut socotelile mai bine, dându-şi seama că, de-ar mai împuţina preadesele lor excursii şi plimbări prin staţiuni, economisind o parte din pensie şi chiria, la anul ar putea să-şi renoveze interiorul casei. Fără niciun credit. Poate-i mai bine aşa.

Omu-i tare schimbător! Cine credeţi că, după o vreme, îi critica aprig pe cei  datori la bănci? Nimeni altul decât nea Levescu, în vreme ce consoarta lui clătina aprobator din cap.

“ −Dom’ le, să ştii de la mine… Cin’ se împrumută ajunge sclav! Tinerii de azi nu mai ştiu s-agonisească. Dau fuga la îndatorare. Noi am fost, mereu, altfel!”, rostea el cu patos şi glas de bariton.

Când vulpea nu (mai) ajunge la struguri, spune că sunt acri!