“Ai grijă ce gândeşti, fiindcă gândurile vor deveni cuvinte. Ai grijă ce spui, fiindcă vorbele tale vor deveni fapte. Ai grijă la faptele tale, pentru că ele vor deveni deprinderi. Ai grijă la obiceiurile tale, fiindcă îţi vor intra în fire. Iar cum îţi e firea aşa îţi va fi şi destinul!”

Ar fi excelent dacă ne-am aminti de aceste cuvinte de fiecare dată când apăsăm pe butonul telecomenzii. Pentru că televizorul poate fi o adevărată cutie a Pandorei. Imaginile sale, bune sau rele, produc emoţii şi schimbă mentalităţi. Ele se implantează adânc în subconştient, unde cresc pe neştiute, urmând a produce transformări lente dar sigure, întâi la nivel atitudinal şi mai apoi comportamental.

Dacă vă număraţi printre cei care pot rememora vremurile în care micul ecran nu era invadat de vulgaritate şi violenţă, poate că vă mai amintiţi şi că, tot pe atunci, omul simplu, cel fără prea multă şcoală, grăia şi se purta altfel. Respectul pentru bătrâni era lege. Expresiile grosolane, de mahala, erau evitate de către ţăranul autentic (care azi a cam dispărut!) şi rar folosite de către tinerii oraşelor. Cetăţenii se implicau activ în combaterea şi prevenirea actelor antisociale. Nu asistau pasivi la furturi şi agresiuni în plină stradă! Tot pe atunci, numărul de locuri de cazare la penitenciar scădea, nu trebuia crescut, ca acum, la fiecare 2-3 ani!

Desigur, de vină nu sunt doar imaginile televizate ! Însă, la vârsta copilăriei şi adolescenţei, când gândirea critică şi discernământul nu sunt pe deplin cristalizate, apologia agresivităţii sau trivialitatea scenelor de la TV îşi vor pune o neagră pecete asupra viitorului adult.

Interesul superior al… elevilor bătăuşi

Există mari nume ale criminologiei şi psihologiei care nu se sfiesc să susţină rolul unor producţii TV sau cinematografice în creşterea numărului de infracţiuni contra persoanei. N-ar fi deloc exagerat ca un procent din amenzile acordate posturilor de televiziune de către CNA să ajungă direct la bugetele spitalelor de urgenţă şi secţiilor de poliţie, care, şi datorită lor, au mai mult de lucru.

Decizia nr. 141/2013 a CNA pentru modificarea şi completarea Deciziei CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 179/2013.

Conform noii reglementări, ştirile sau relatările privind violenţa din instituţiile de învăţământ vor fi difuzate numai împreună cu punctul de vedere al conducerii unităţii de învăţământ în care s-au produs dar şi cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali ai minorului. Există şi o excepţie! Şi anume situaţia în care cel care transmite ştirea (numit în lege radiodifuzor) acţionează în interesul superior al minorului, fără a fi afectată imaginea publică a minorului sau dreptul său constituţional la o viaţă privată.

Imaginile care prezintă minorii în timp ce participă la acte de violenţă sau de natură sexuală (explicită sau implicită) pot fi difuzate numai dacă:

– reprezintă un interes public justificat. În general, ştirile tind să nu mai fie concepute având în vedere interesele publice, ci interesul unui profit obţinut cu orice chip. Se promovează, mai degrabă, derizoriul, vulgaritatea şi lucrurile meschine. Ele au invadat micul ecran, punând în umbră problemele grave ale naţiunii şi umanităţii. Le acordăm toată atenţia noastră, trăim prin ele… Şi apoi ne plângem de condiţiile în care-am ajuns să vieţuim!

– difuzorul lor acţionează în interesul superior al minorilor, având acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali ai acestora. Ar trebui definit în primul rând ce înseamnă “interes superior”, în condiţiile în care este căutat şi dorit doar rating-ul, senzaţionalul pur şi ieftin, lejer pentru minte şi degradant pentru suflet!

– radiodifuzorul ia toate măsurile necesare pentru a nu fi difuzat vreun indiciu ce ar putea duce la identificarea minorilor implicaţi. Unora le pare rău. Că doar epoca vedetismului de 3 parale este la apogeu!

De asemenea, nu va fi comunicată adresa paginii de internet unde se află postate asemenea imagini. Nici nu se va face trimitere la site-uri în care sunt comunicate astfel de adrese. Cine vrea, oricum se poate delecta cu câtă violenţă doreşte, dintr-o simplă căutare pe web, vor obiecta unii. Aşa că… de ce toate aceste interdicţii? Doar ca să câştige şi cei de la CNA o pâine mai albă?

Dar nu aici e problema, în disponibilitatea violenţei pe internet. Există o uriaşă diferenţă între reţeaua web şi TV. La TV ţi se prezintă iute informaţia şi, dacă nu eşti atent, primeşti şi o bună porţie de manipulare, nu întotdeauna pornind de la un interes public. Citind un text pe net, ai răgazul de a-ţi pune întrebări, de a vedea comentariile altor cititori, de a consulta alte surse şi a reveni asupra neclarităţilor.

Reţeta unui excelent “reality show”? 99,9% ficţiune!

Televiziunea ne prezintă un amalgam de imagini şi sunete, bine alese, spre a impresiona. Datorită derulării foarte rapide, ele nu mai sunt procesate la nivel cortical (prin raţiune), ci sunt transmise direct imaginarului şi emoţionalului, unde generează efecte asupra personalităţii. Şi se mai pretinde că astfel de producţii vizează informarea… O informare adresată direct laturii afective, ocolind intelectul? E perfectă pentru o turmă docilă!

Codul de Reglementare a Conţinutului Audiovizual se completează, după alin. 1, cu încă un alineat (1¹), unde se prevede că orice emisiune de tip reality show, al cărei scenariu se bazează pe situaţii reale din viaţa unor oameni, conţinând totuşi şi elemente fictive, vor fi semnalate, la început şi la sfârşit, precum şi după finalul pauzei publicitare, prin menţiunea „Acest program este o ficţiune”. Menţiunea va fi afişată lizibil, pentru o durată de minimum 10 secunde.

Este binevenită menţiunea legată de caracterul fictiv al acestor emisiuni. Nu de alta, dar la unii telespectatori graniţa dintre imaginar şi realitate este deja prea fragilă. Supremul argument al unor astfel de oameni e de tip:„Nu mă crezi? Păi cum? Am văzut eu la televizor!”. Ca şi cum TV-ul ar cea mai sigură sursă de informare! Şi nu o bună unealtă de construire a unei realităţi trucate!

Pe de altă parte, înainte de difuzarea unor imagini şocante, a unor scene de violenţă cu impact emoţional negativ, ce pot impresiona în mod neplăcut telespectatorii, aceştia vor fi avertizaţi prin mesajul: „Atenţie! Imagini care pot afecta emoţional telespectatorii!” Menţiunea va fi afişată static şi lizibil.

Un nou articol, introdus după art. 75 din Decizia CNA nr. 220/2011, prevede că radiodifuzorii trebuie să se asigure că, în relatarea aspectelor relative la accidente, nu va fi difuzat niciun indiciu ce ar putea contribui la identificarea victimelor (exceptând situaţia în care există acordul lor sau al familiei ori un interes public).

În cazul în care accidentul are şi consecinţe juridice, informarea trebuie să fie obiectivă, completă, prezentată cu nepărtinire, cu bună-credinţă şi să respecte principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Vrei secvenţe dure? Renunţă la somn!

Între orele  6,00 şi 23,00 nu pot fi difuzate producţii în care sunt prezente:

– scene de violenţă fizică, psihică sau de limbaj, în mod repetat (adică mai bine o singură împuşcătură-n plin, la final, decât 10 bătăi de-ale lui Bruce Lee, distribuite în tot filmul!);

– lupte nereglementate de către federaţiile sportive naţionale sau internaţionale.

– persoane aflate în ipostaze degradante, scene de sex, limbaj sau comportament obscen (dacă prevederea s-ar aplica mereu unele posturi ar fi închise!);

Programele de tip „15” (interzise minorilor sub 15 ani) se difuzează numai între orele 23,00 şi 6,00, fiiind însoţite permanent de un semn de avertizare sub forma unui cerc de culoare albă care înconjoară un număr „15” de culoare albă, pe fond transparent. Totuşi, a fost introdusă şi o excepţie! Este vorba despre filmele artistice, seriale şi filme documentare clasificate „15”, în cazul cărora intervalul permis de difuzare este între 22,00 şi 6,00. Ele pot fi difuzate cu o oră mai devreme, deci!

Vreo 80% dintre români privesc pe puţin 2 ore la TV. „Cum de-or fi având atâta vreme de pierdut, când sunt atâtea de făcut?”, ar putea spune un cârcotaş. Majoritatea consumatorilor de TV (cam 3/4) admit că ştirile şi filmele sunt prea violente, dar peste 90% consideră că au suficientă gândire critică pentru a nu se lăsa influenţaţi. Să zicem că aşa este. Dar ce ne facem cu spiritul de imitaţie al copiilor?
Astăzi am depăşit modelul de gândire primitiv. Formal, condamnăm rezolvarea violentă a divergenţelor dar şi promiscuitatea sub orice formă. Dar de ce, oare, seminţele acestora mai sunt semănate încă în minţile oamenilor prin producţiile de televiziune? Lipseşte flerul de a exploata inteligent alte surse de inspiraţie artistică? Lipsesc subiectele pentru ştiri cu rol educativ ?
Care e interesul? Să trezim fiara din om? Sau să eliberăm omul din fiară?
S-ar cuveni, din partea CNA-ului, încă şi mai multă intransigenţă în aplicarea legii!