Înainte de orice, vom călători în timp în 2014, apoi ne întoarcem ca să brevetăm primul avion din metal, funcțional, construit pe această planetă de Aurel Vlaicu! și abia după aceea începem să ne punem probleme despre linii temporale multiple și paradoxuri.

De ce în 2014 spuneți? Atunci celebrăm intrarea în vigoare a Regulamentelor (subliniem aplicabilitatea directă și în România) privind Brevetul Unitar European. Fără alte întârzieri, vi-l prezentăm pe însuși omul zilei, Dl. J. Chronaut.

Strania invenție a Domnului Chronaut.

Personajul nostru se diferențiază de restul inventatorilor, despre care se zice că ar fi “scrântiți” prin lipsa de sentimente. Neavând sentimente, a putut să devină Supraomul lui Nietzsche și fără a fi distras, și-a creat valențe și sisteme etc. Pe scurt, nu a vrut să devină inventator, ci a vrut să îndeplinească clasicele criterii pentru care se acordă un brevet. Vorbim desigur despre originalitate, activitatea inventivă și aplicabilitatea industrială. Calculând la rece, obiectiv, și-a dat seama că doar o astfel de invenție revoluționară ar merita brevetabilitatea. Problema lui din perspectiva relativității timpului era următoarea: cum să-și asigure o protecție absolută.

De ce? Pentru că odată inventată mașina timpului și eliberată pe piață, vă dați seama că oricine s-ar fi putut întoarce în timp să-și dea planurile de construcție și să îi ia locul adevăratului inventator. Se creează astfel o linie temporală alternativă, unde fiecare dintre noi este inventatorul mașinii și în toate aceste non-sensuri nu facem decât să ilustrăm practic problema brevetelor.

Problemă care este veche, însă din fericire pentru noi se întinde încă prioritar doar în spațiu.

Cursa spațio-temporală determinată de brevete.

Undeva în ‘73, la nivelul Uniunii Europene s-a creat Brevetul European prin Directiva CBE. Brevet simplu, insistăm. În teorie, era suficient să te duci la Oficiul European de Brevete (OEB) și să depui o cerere, unde desemnai să zicem cele 15 țări membre în 1995, iar protecția era asigurată. Probleme? Mai multe. În primul rând, mecanismul era oarecum întrerupt, întrucât Brevetul acordat se concretiza în mai multe brevete în țările desemnate. Asta însemna că în teorie trebuia să întruneși condițiile din 15 țări prin redactarea unui singur brevet.

Dar asta nu e nimic. Mai important de atât era limba în care îl redactai. Vă dați seama cam cum se pune problema. După 20 de ani de muncă și posibil câteva milioane în monedă națională investită, te uitai mândru la invenția ta. Și nu apucai să te uiți foarte mult, că începea cursa brevetabilității. Să obții protecție cât mai repede și de asemenea să împiedici profitorii să-ți fure invenția și să o elibereze pe piață devenea preocuparea principală. Și atunci? Îl redactai rapid în limba ta natală, îl depuneai la oficiu și după începea cursa, întrucât trebuia tradus și depus în fața autorităților naționale în toate cele 15 limbi. Costurile? În jur de 36 000 de euro per total. Nu făceai asta? Brevetul era nul.

Să nu uităm că vorbim doar de spațiul Uniunii Europene. Însă Dl. Chronaut este deasupra contingentelor care ne leagă pe noi, oamenii de rând. Cu invenția sa se va transporta după 2014 când Brevetul Unitar European va fi în vigoare. Să îl însoțim așadar în călătorie și să vedem ce se întâmplă.

Viitorul elegant al Brevetului Unitar.

Tot ce e bun vine la pachet. La fel ca și măsurile Brevetului Unitar. În data de 17 decembrie 2012 am primit două Regulamente, unul privind cooperarea consolidată pentru aplicarea brevetului și unul privind modalitățile de traducere. Se discută de asemenea despre adoptarea proiectului privind o jurisdicție unificată în materie de brevete, proiect ce datează din 11 ianuarie 2013.

Dl. Chronaut se așează în mașina sa și în timp ce călătorește în viitor – să nu facem greșeala pe care o vedem în producțiile de la Hollywood – , călătorește și în jurul pământului și ajunge la Munich. Se așează la coadă și își așteaptă rândul. Vedeți, acest Brevet Unitar are avantajul de a avea același efect pe ansamblul teritoriilor statelor participante în același timp în care asigură o protecție uniformă. Multe cuvinte, realitatea practică este alta. Înseamnă în primul rând că se scurcircuitează scurgerea finanțelor. Este suficient să depui brevetul într-o limbă aleasă și să-l traduci într-una dintre limbile oficiale (franceză, engleză și germană) și iată! Nu mai traduci, nu mai depui nimic în fața autorităților naționale … totul pare sublim.

Doar că … la o analiză atentă observăm că Spania și Italia și-au manifestat nemulțumirea de a nu fi incluse printre limbile oficiale și deci s-au opus Regulamentului. Pentru Dl. Chronaut înseamnă că va trebui să traducă brevetul în alte două limbi dacă vrea protecție. Însă nu este dezamăgit. Nu este pentru că așteaptă cu nerăbdare și noua jurisdicție unificată, descompusă totuși la nivel de competențe. Stați! Poftim? Ne referim bineînțeles la politică, cea mai mare furnizoare de paradoxuri, din timpurile când încă eram australopiteci. Astfel, la Paris găsim sediul viitorului Tribunal și biroul Președintelui, iar administrația la Munich. Competența materială este și mai interesant repartizată. Pentru litigii privind chimia și farmaceutica ne plimbăm la Londra, pentru textile și electricitate la Paris și pentru inginerie și mecanică la Munich. Pentru Apel ne vom duce la Luxembourg. Și atât. Măcar vedem Europa…

Observăm cu interes posibilitatea de a crea jurisdicții suplimentare locale sau regionale și discuțiile întreprinse de dulcea Românie pentru a găzdui un Tribunal competent geografic pentru regiunea de Sud-Est a Europei. Așteptăm cu nerăbdare dezvoltări pe subiect!

Paradoxurile dezavantajoase ale unui Brevet Unitar.

Și noi care eram destul de naivi încât să credem că nu mai există inconvenienţe!

Să ne imaginăm însă o altă situație ipotetică. Presupunând că dl. Chronaut ar fi interesat de câștigurile materiale, i-ar fi suficient să călătorească în timp și să depună brevete pentru toate invențiile posibile. Dar oare este necesară o mașină a timpului?

Nu. Pentru că nimic nu este nou sub soare. În cursa brevetelor există așa numiții “Patent Trolls”, unde numele este mai mult decât sugestiv. Călcându-se unul pe altul în picioare să înregistreze patente pe care apoi nu le folosesc, activitatea lor frânează progresul societății. Și care este singura soluție rămasă pentru adevărații inventatori?

Să joace jocul diversiunilor. Căci ce se întâmplă? Presupunând că multinaționala X a patentat invenția domnului Chronaut în anumite țări, până să ajungă el la oficiile naționale, automat va avea nevoie de o licență pentru exploatare. Singura lui opțiune este să elibereze pe piețile respective planurile și schițele invenției sale, ceea ce va face ca “originalitatea” să fie un criteriu imposibil de întrunit. Deja se întrevede o problemă: dacă planurile sunt disponibile pe o piață, inventatorul nu va mai obține nici el niciun brevet.

Ce rămâne de făcut? Fie se transformă într-un erou de tipul lui Tesla, care nu urmărește profitul ci progresul societății, fie se folosește de această amenințare de difuzare în “negocierea” unei înțelegeri cu profitorii.

În orice caz, un Brevet unitar european riscă să exacerbeze această cursă la Oficiul de Brevete, pe lângă alte corolare nocive. Doar suntem cu toții conștienți că progresul este împiedicat dacă ne petrecem ziua să căutăm ce este brevetabil și ce nu, ce proceduri pot fi utilizate fără a fi dați în judecată pentru contrafacere etc.

Așadar la ce folosește să inventezi o mașină a timpului? Cu toate dezavantajele, Brevetul Unitar European măcar va avea meritul că reduce costurile până la 5000 de euro. Și dacă ar fi să fim lirici, am spune că impactul este “sublim dar lipsește cu desăvârșire”. Comparativ cu concurența, în Statele Unite fiind evaluat un brevet la 2000 de euro, în China la 600, încă stăm prost. În orice caz, vă recomandăm să vă ascundeți invențiile până în 2014, măcar așa veți avea mai puțin de plătit.