Prin Decizia nr. 11/2023 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.
Tag: competenta materiala
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată să se pronunțe asupra unui recurs în intersul legii privind interpretarea unor dispozitii din Codul de procedura civilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii cu privire la dispoziţiile art. 679 – 685 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Obiectul sesizării are în vedere competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cererilor în anulare/contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor emise de primari în soluţionarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.
ÎCCJ a fost sesizată pentru a lămuri căror secţii sau completuri specializate din cadrul tribunalelor le aparţine competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora: celor specializate în materia conflictelor de muncă sau celor specializate în materia contenciosului administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să soluţioneze un recurs în interesul legii.
În Monitorul Oficial nr. 1309/2020 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 13/2020.
Obiectul sesizării
Cui revine competenţa materială procesuală în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitate de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, precum şi în litigiile privind acţiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului?
Practica judiciară
Într-o primă orientare, s-a apreciat că în acţiunile cu obiectul menţionat competenţa materială procesuală în soluţionarea apelului îi revine secţiei specializate în materia litigiilor cu profesionişti.
În cea de-a doua opinie, s-a apreciat că secţia civilă este cea competentă, iar nu secţia specializată în materia litigiilor cu profesionişti, întrucât, independent de cadrul procesual al acţiunii (fie acţiunea persoanei păgubite împotriva asigurătorului, cu sau fără participarea persoanei vinovate, fie acţiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului), cauza juridică a raporturilor de drept material deduse judecăţii este răspunderea civilă delictuală a persoanei indicate drept responsabilă de producerea accidentului. Faptul că plata sumelor de bani constând în despăgubiri revine asigurătorului în temeiul contractului de asigurare este doar un element subsecvent, grefat în mod obligatoriu pe angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a persoanei vinovate de producerea accidentului.
Potrivit noutăţilor legislative ÎCCJ a stabilit că în litigiile având ca obiect plata de despăgubiri materiale şi morale formulate de terţele persoane păgubite prin producerea accidentelor de circulaţie, în care calitatea procesuală pasivă o are asigurătorul RCA, iar persoana vinovată are calitatea de intervenient forţat sau de pârât alături de asigurătorul RCA, cât şi în litigiile privind acţiunile în regres formulate de asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, competenţa materială procesuală revine secţiilor specializate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că art. 126 alin. 1 C. proc. civ. permite părților ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune, să deroge de la dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială de ordine privată, prin alegerea unei alte instanţe decât cea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece procesul.
Întrucât ne aflăm într-un moment cât se poate de potrivit pentru întocmirea bilanțurilor de tot soiul, să observăm că 2018 a fost un an destul de „productiv” în domeniul legislativ. Și Codul de procedură civilă a trecut, în acest an, prin câteva modificări și completări, dintre care unele dintre cele mai însemnate s-au petrecut de curând, în cea de-a doua jumătate a lunii decembrie.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul unei achiziții directe făcute de un muzeu sunt aplicabile, în ceea ce privește stabilirea competenței materiale în soluționarea contestațiilor, normele generale cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și nu prevederile legii speciale, respectiv Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. De altfel, legea specială prevede că „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare.” În consecință, competenţa materială aparţine tribunalului, secţia contencios administrativ de la sediul autorităţii contractante.
Liberul acces la justiție nu este condiționat doar de garantarea acestuia prin Constituție, ci și de existența unor prevederi legislative foarte clare asupra procedurii de urmat pentru introducerea unei cereri de chemare în judecată, respectiv asupra competenței instanțelor de judecată.
În situațiile în care prevederile privitoare la competență generează interpretări divergente la nivelul instanțelor de judecată, claritate prevederilor este suplinită de interpretarea făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizii pronunțate în recurs în interesul legii.
Potrivit celor mai recente noutăți jurisprudențiale, în ședința din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reunit în cadrul Completului privind recursul în interesul legii, pentru a dezbate cu privire la interpretarea și aplicarea unitară unitară a dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 328/1998, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial nr. 365/2007.