Poate că cel mai disputat și controversat cod este cel de procedură penală. Lansat cu surle și trâmbițe, s-a dovedit că a fost întocmit în mare grabă fără să se ia în calcul asigurarea principiului egalității de șanse și  a unui proces echitabil pentru toți participanții. În stadiul pur teoretic arăta impecabil pe hârtie, însă, cei care l-au elaborat în grabă nu au avut o viziune corectă asupra aplicabilității sale practice.

Astfel, s-a ajuns la încă o excepție de neconstituționalitate care a fost invocată cu privire la recursul în casație. Cel mai probabil, de la apariție și până în prezent, au fost peste 15 sesizări admise de CCR cu privire la nereguli din acest cod.

Ce este recursul în casație?

Știrile juridice arată că această cale de atac poate fi exercitată împotriva hotărârilor în care, în cursul judecății, nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie și calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente. Intră în sfera recursului în casație și hotărârile prin care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, dacă, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal, dacă nu s-a constatat grațierea sau, în mod greșit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată sau s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Rețineți că aceste motive pot constitui temei al casării hotărârilor doar dacă nu au fost invocate în apel sau, dacă au fost invocate, instanța le-a respins sau a omis să se pronunțe asupra lor. Noutățile legislative precizează că dacă recursul a fost respins, partea sau procurorul care l-a declarat, nu mai pot formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motiv.

Vor putea exercita această cale de atac procurorul cu privire la latura penală și civilă, inculpatul cu privire la latura penală și civilă împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia sau încetarea procesului penal. Partea civilă și responsabilă civilmente vor exercita recursul în casație cu privire la latura civilă, iar cu referire la cea penală doar dacă soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă.

Cererea de recurs în casație împreună cu actele aferente se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă. Se vor comunica copii de pe aceasta către procuror și părți, cu mențiunea că pot depune note scrise în 10 zile de la comunicarea respectivă. Rețineți că nedepunerea concluziilor scrise nu împiedică judecarea recursului în casație.

În camera de consiliu formată dintr-un singur judecător se va analiza admisibilitatea cererii de recurs în casație. Dacă cererea de recurs nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau nu respectă dispozițiile legale în materie sau dacă este vădit nefondată, instanța o va respinge, prin încheiere definitivă.

Practic, recursul în casație este o cale extraordinară care urmărește verificarea unor aspecte de drept ce presupun judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație poate suspenda, motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii. Totodată, instanța va judeca recursul doar cu privire la persoana care l-a declarat și la cea la care se referă declarația de recurs.

Rețineți că în cadrul acestei căi de atac, instanța va examina cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă și poate hotărî și în privința lor, fără să le creeze acestora o situație mai grea. La fel, nici recurentului nu i se poate agrava situația în propriul recurs.

Care a fost obiectul excepției de neconstituționalitate?

CCR a fost sesizată să precizeze dacă sintagma „vădit nefondată„ este constituțională, în contextul în care se presupune că, pentru a decide acest lucru, instanța trebuie să verifice fondul cauzei, respectiv legalitatea hotărârii atacate.

  Ce a decis CCR?

CCR s-a pronunțat prin Decizia 591/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 861 din 19 noiembrie 2015. Noutățile legislative arată că atunci când se examinează admisibilitatea cererii de recurs în casație în sensul pronunțării caracterului vădit nefondat al cererii trebuie să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea a admisibilității în principiu.

Știrile juridice precizează că, indiferent de participarea procurorului și a părților la procedura admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, pronunțarea instanței asupra caracterului vădit nefondat al cererii trebuie să se facă într-o fază distinctă de cea a admisibilității în principiu.

CCR consideră că, atunci când se examinează de către instanță, caracterul vădit nefondat al unei cereri de recurs în casație, instanța examinează fondul cauzei, iar acest lucru poate să aibă loc doar în faza judecării pe fond a recursului în casație.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că sintagma „vădit nefondată„ este neconstituțională, neputându-se trage o concluzie cu privire la caracterul nefondat al unei cereri în faza admisibilității în principiu.

Cel mai disputat cod

Iată că această excepție se înscrie în galeria excepțiilor admise anterior de CCR. Ar trebui să învățăm pe viitor ca, atunci când se elaborează legi, să fie cerută și părerea practicienilor și să se și țină cont de ea, pentru că ei sunt beneficiarii legilor.

 „Teoretic, practica şi teoria sunt totuna. Practic, nu.” (Yogi Berra)