Combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Ce au de făcut auditorii financiari?


moneyÎn vreme întreprinzătorul onest munceşte din răsputeri pentru îndeplinirea visului său de a obţine succes în afaceri, altora le stau gândurile numai la nelegiuiri, cum ar fi spălarea banilor sau chiar “investirea” profiturilor în finanţarea activităţilor teroriste. Pentru banii murdari încă nu s-a născocit maşina de spălat perfectă. Şi nici păcatele celui ce susţine financiar terorismul nu pot fi curăţate. Nu s-a inventat un înălbitor pentru conştiinţele mizerabile.

Finanţarea terorismului constă în colectarea sau punerea la dispoziţie, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârşirea actelor de terorism sau pentru susţinerea unei entităţi teroriste. Nelegiuirea se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii de fonduri, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârşirea actelor de terorism ori pentru susţinerea unei entităţi teroriste, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, peste al cărei maxim se adaugă încă 3 ani.

Hotărârea 68/2015 a Camerei Auditorilor Financiari din România pentru aprobarea Normelor privind instituirea de către auditorii financiari a măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului a văzut lumina tiparului în „Monitorul oficial” 974/29.12.2015. Vom vedea, de îndată, ce noutăţi legislative aduce actul normativ!

Aflându-se în tagma entităţilor raportoare, societăţile de profil şi auditorii financiari persoane fizice au toate îndatoririle ce izvorăsc din actele normative referitoare la preîntâmpinarea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

Firmele de audit trebuie, conform ultimelor ştiri juridice, să emită un act intern de nominalizare a unui angajat (cel puţin!) care să aibă responsabilităţi în aplicarea prevederilor ce privesc prevenirea şi combaterea finanţării terorismului şi a spălării banilor. Numele responsabililor vor fi puse la dispoziţia Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB).

 

Ce trebuie să ştie auditorii financiari?

Atât persoanele fizice care au calitatea de auditori financiari activi, cât şi firmele de profil trebuie să adopte şi să aplice proceduri proprii de cunoaştere a clienţilor, în vederea prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului. Procedurile – de evaluare, control intern şi gestionare a riscurilor vor trebui să facă parte din sistemul de control intern al calităţii.

Totodată, procedurile de cunoaştere a clientului trebuie revizuite ori de câte ori survin modificări ale reglementărilor din domeniu. Anterior perfectării unei relaţii de afaceri noi, auditorul financiar e obligat să verifice şi să înregistreze identitatea clientului. În cadrul firmelor de audit financiar se vor organiza şedinţe de instruire a personalului, în ceea ce priveşte combaterea spălării banilor şi prevenirea finanţării terorismului.

O atenţie aparte va fi acordată verificării operaţiunilor cu caracter atipic ale clienţilor – în vederea identificării tranzacţiilor suspecte şi politicii de acceptare a clienţilor, stabilindu-se categoriile de clienţi, în funcţie de risc.

Auditorii financiari sunt datori să aplice vechiul şi înţeleptul principiu „Cunoaşte-ţi clientul!”, inclusiv să-l monitorizeze pe acesta în decursul desfăşurării relaţiei de afaceri. Auditorul va trebui să aibă în minte ceea ce trebuie făcut în cazul unor tranzacţii suspecte – ce ar putea fi efectuate în scopul spălării banilor sau susţinerii terorismului şi, de asemenea, să alcătuiască evidenţele de rigoare în scopul cunoaşterii beneficiarului serviciilor.

 

Ce trebuie făcut?

În funcţie de riscurile sesizate în derularea propriei activităţi, auditorii financiari vor trebui să ia măsuri de prevenire a finanţării terorismului şi spălării banilor. Există: măsuri-standard, măsuri simplificate şi măsuri suplimentare!

În genere, măsurile standard de cunoaştere a clientelei trebuie aplicate nu doar atunci când se pun bazele unei noi colaborări de afaceri, ci şi la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin 15000 euro (ori echivalent) – indiferent dacă tranzacţia se realizează printr-o singură operaţiune sau mai multe acţiuni ce par a fi legate între ele, atunci când sunt dubii privind veridicitatea sau pertinenţa informaţiilor de identificare deja deţinute ori când există serioase suspiciuni că operaţiunea în cauză are ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului.

Când clientul este o persoană juridică, trebuie ca auditorul financiar să obţină cel puţin informaţiile existente în documentele de înmatriculare, dar şi dovada că persoana ce-şi pune iscălitura pe contract îl reprezintă legal pe operatorul economic.

Dacă procedurile simplificate de cunoaştere a clientului se aplică în acele situaţii în care riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului e unul infim, măsurile suplimentare de cunoaştere a clientelei se aplică pentru clienţii ce-s implicaţi în raporturi de afaceri cu entităţi aflate în jurisdicţii ce nu deţin mecanisme adecvate de prevenire şi combatere a spălării banilor sau a finanţării terorismului, dar şi a tranzacţiilor nefiresc de mari ori neobişnuite. Sunt suspecte, din start, tranzacţiile ce, la prima vedere, n-au niciun sens economic!

Potrivit recentelor ştiri din contabilitate, auditorii financiari trebuie să stocheze datele privind măsurile de identificare ale clienţilor cel puţin o jumătate de deceniu, începând cu ziua încheierii raportului de afaceri. Tot atât vor fi păstrate şi probele de audit obţinute în legătură cu tranzacţiile raportate ca fiind suspecte. Atunci când auditorul nutreşte serioase bănuieli că o tranzacţie are ca obiectiv spălarea banilor sau susţinerea financiară a terorismului va trebui să transmită un raport de tranzacţie suspectă către ONPCSB.

 

Spre ştiinţa “spălătorilor de bani”

Atunci când autorul faptei este adus în justitie şi e găsit vinovat pentru infracţiunea de spălare a banilor, va fi pedepsit cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Fapta constă în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că ele provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării dobândirii ilicite a acestor bunuri ori spre a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să scape de urmărire, judecată şi executarea pedepsei.

Tot spălare de bani e şi ascunderea ori mascarea adevăratei naturi a provenienţei, a localizării, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni ori dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, ştiind că acestea provin din activităţi infracţionale. Desigur, tentativa se pedepseşte.

Cu toate acestea, cei care-şi pun astfel norocul la încercare nu-s puţini. Dar, nicio grijă… Faptele vor ieşi la iveală când le va fi viaţa mai dragă!